-
Acțiunea de salvare s-a transformat într-o acțiune de recuperare a cadavrelor
17 aprilie 1977. Atunci, o excursie la schi, la Bâlea Lac, s-a transformat în cea mai mare tragedie montană din istoria României. O avalanșă a răpit 23 de suflete, 16 copii şi şapte adulţi. Victimele aveau între 13 și 54 de ani. Ninsese mult în ultimele zile și se formase un strat gros de zăpadă proaspătă. Elevii împreună cu profesorii lor au ieșit să schieze. Zăpada proaspătă a pornit la vale sub greutatea lor şi toţi au fost înghiţiţi de avalanşă.
Cum s-a petrecut tragedia
Îndrumați de profesorii Richard Schuller, Sigrid Avram si Anneliese Frisch, un grup de 20 de elevi ai Școli Germane nr. 1 din Sibiu (acum Colegiul Național ”Samuel von Brukenthal”) au plecat, la mijlocul lunii aprilie 1977, la Balea Lac, într-o excursie de schi. Vremea nefavorabilă i-a constrâns însă să rămână, alături de alți câțiva turiști, în cabana Bâlea Lac. În dimineața zilei de 17 aprilie, după două zile de izolare în cabană, din cauza ninsorilor abundente, elevii au pornit spre Șaua Caprei, locul ideal pentru schiat, deși profesorul Schuller fusese sfătuit de către salvamontiști să nu scoată copiii la lecție, vremea fiind înșelătoare. Pe drum, unul dintre elevi s-a întors la cabană, pentru a-și lua ochelarii de schi pe care-i uitase. Ceilalți, ajunși la baza pârtiei, au început să urce, cu intenţia de a o bătători. Zăpada a fost, însă, instabilă. Și a pornit avalanșa. O avalanșă cu zăpadă uscată, granuloasă. Perfidă și silențioasă. Avalanşa a fost atât de puternică, încât unda de şoc a trecut peste lac şi a spart geamurile cabanei Paltinul, rezervată familiei Ceaușescu și aflată la aproximativ o jumătate de kilometru distanţă. Când s-a întors la grup, elevul care rămăsese să își recupereze ochelarii a avut un șoc. Nici urmă de colegii sau profesorii lui. 23 de suflete care își găsiseră sfârșitul sub plăcile de zăpadă. Băiatul a fost cel care a dat alarma.
Salvatorii, întârziați de ceață și viscol
Acțiunea de căutare a persoanelor surprinse de avalanșă a fost preluată și coordonată de Liviu Miu, pe atunci adjunctul sefului Salvamont Sibiu. Alături de un echipaj format din criminaliști, legiști, milițieni și armată, el și oamenii lui au plecat la Aerportul Militar Sibiu. Au intervenit și salvamontiștii de la Victoria și Brașov. Cu ajutorul unui elicopter au ajuns rapid în zonă, însă era imposibil să aterizeze, din cauza ceții. Au fost nevoiți să se întoarcă la Sibiu și să pornească din nou la drum, cu mașini, al căror drum a fost deschis de o turbofreză, care abia înainta din cauza viscolului. Însă ajunși la Bâlea Cascadă, salvatorii au avut o altă problemă: telecabina nu putea fi pusă în mișcare din cauza viscolului. Atunci au realizat că nu mai au nicio șansă de a mai găsi pe cineva în viață. Operațiunea de salvare fusese întârziată prea mult din cauza vremii nefavorabile. Salvatorii nu aveau nicio șansă să înainteze și s-au văzut nevoiți să aștepte până a doua zi, luni.
Operaținea de salvare a devenit operațiunea de recuperare a cadavrelor
Astfel, operațiunile de căutare și recuperare a celor 23 de corpuri neînsuflețite au început pe 18 aprilie 1977, la ora 7.00 de dimineață. Cadavrele au fost găsite, după îndepărtarea zăpezii, în copci de apă, în lacul Bâlea. După 9 ore, cele 23 de victime au fost coborâte cu telecabina până la Bâlea Cascadă. Familiile liceenilor decedați au privit neputincioase cum trupurile copiilor erau mutate din telecabină în salvări sau maşini de armată, care plecau apoi spre morga din Sibiu.
Presa era cenzurată
Presa locală a ignorat evenimentul cu mare grație, probabil, sub presiunea Partidului. În marțea de după avalanșă, tot ce amintea de tragedie erau anunțurile de la rubrica decese, care fuseseră date de familiile celor decedați. La cinci zile de la eveniment, ziarul local ”Tribuna” a publicat, la rubrica ”Informații”, o fotografie cu avalanșa de la Bâlea-Lac, fără a vorbi de cei 23 de morți.
- ,, Eram la Cârțișoara atunci și am văzut plânsul părinților care nu au avut voie să urce, în disperarea lor de a ști ceva despre copii! Socrii mei au pregătit gustări și ceai fierbinte pentru ei, dar nu le a mai trebuit nimic. Părinții aceia nu vor putea uita niciodată, vor fi în doliu pentru toată viața“ și-a amintit Maria Codrea.
- ,,A fost o tragedie greu de imaginat. A anunțat cabanierul și așa am aflat de nenorocire. Era în jurul orei 10:00 când s-a produs avalanșa prin alunecare. Este una dintre cele mai perfide avalanșe. Nu face zgomot. Stratul de zăpadă alunecă în falii mari”, a spus Liviu Miu de la Salvamont Sibiu.
În memoria celor 23 de victime ale avalanşei, pe o stȃncă, mai sus de Cabana Bȃlea Lac, este o placă cu numele şi vȃrsta celor dispăruţi. La etajul al doilea al Liceul Brukenthal a fost montată o placă comemoratică.
Lista persoanelor decedate în avalanșa de la Bâlea Lac (în dreapta este trecută vârsta victimelor):
1.Edith Treybal………………..54
2. Richard Schuller…………..48
3. Heinz Teutsch………………46
4. Viktor Hecht………………..38
5. Anneliese Frisch…………..35
6. Alexandru Samoilă………. 30
7. Sigrid Avram…………………28
8. Sabine Koffer……………….18
9. Maja Heinz…………………..17
10. Ulrike Zay……………………17
11. Peter Kusnyir……………….17
12. Dan Socol…………………..17
13. Brigitte Schoger…………..16
14. Martin Bertok………………16
15. Hermann Scherrer…………16
16. Karin Zweier………………….16
17. Monika Kotschick………….16
18. Dieter Csalner………………16
19. Hanspeter Gross………….16
20. Dieter Gross……………….15
21. Peter Hannenheim………..15
22. Ruthild Falk…………………15
23. Dietlinde Galter…………….13
