Este trist că anumite categorii profesionale din piață consideră că merită pensii speciale de ordinul miilor de euro sau chiar zecilor de mii de euro după stagii de muncă incomplete, scrie republica.ro.
Nu văd sărăcia din jur, nu văd copiii cu aripile tăiate din zonele defavorizate, nu-i văd pe ceilalți bătrâni ai țării, care trăiesc de la o lună la alta și cântăresc dacă să-și cumpere sau nu o pâine.
Ce statură morală are un magistrat ieșit din sistem la 46-48-50-55 de ani (cu pensia mai mare decât salariul) și de ce ar trebui să avem încredere în el să judece dosarele societății și să împartă dreptatea? Mai ales când un astfel de magistrat eșuează în cea mai simplă judecată, cea a bunului simț – „cum să am pensie mai mare decât salariul, cum să ies la pensie mai devreme decât stagiul obligatoriu de cotizare? Cum să iau atâția bani pe lună, în timp ce alții mor de foame, nu merg la școală, nu au bani să meargă la spital?”.
Cum pot anumite categorii sociale să trăiască cu gândul că sacrifică viitorul copiilor, generațiilor tinere, riscând, prin pensiile injuste, să lase România fără bani de investiții (infrastructură, spitale) din PNRR.
Ce încredere să avem într-un angajat al Ministerului Apărării, sau al MAI, sau al unui serviciu secret că păzește țara, când de fapt nu se dă în lături de la a o jefui la drumul mare, printr-un câștig nemeritat (ieșire din sistem înainte de vârsta celorlalți, cu pensie mai mare decât salariul?).
Se plâng liderii politici că reforma pensiilor speciale, împărțirea banilor mai echitabil, scăderea veniturilor celor care iau bani de la buget în sume aberante ar duce la o hemoragie în sistem – ne-ar pleca magistrații, soldații, angajații din serviciile secrete, polițiștii.
Să fie asta o temere întemeiată?
Și dacă ar pleca de la stat unde e călduț și bine, unde ar „risca” să vină? În privat? „Riscă” să plece în străinătate? „Riscă” să se apuce de antreprenoriat?
Dacă da, care e problema să primească zona privată o infuzie de creiere din aceste sectoare?
Dar v-ați întrebat dacă ar fi suficient de pregătiți pentru a se ridica la nivelul așteptărilor din economia particulară?
Mai au idee judecătorii și procurorii ce concurență acerbă este între avocați, că sunt unii care abandonează lupta pentru că nu au din ce trăi, că sunt alții care lucrează și abia au bani de covrigi, că e o bătălie continuă pentru un post la o casă mare de avocatură, că devii foarte greu asociat la un jucător important, după nopți și zile de muncă, ani la rând?
Oare oamenii aceștia de ce se fac procurori, judecători, polițiști, spioni sau cum le zice?
Doar pentru a avea perspectiva inechitabilă de a ieși la 44 de ani la pensie, cu pensie de câteva ori mai mare decât salariul din timpul activității? Nu-i mână nimic altceva în luptă? Dorința de a împărți dreptatea, dorința de a aplica legea, dorința de a apăra patria?
Fiecare pentru el, indiferent de riscuri, indiferent că în jur alții mor de foame.
Aceasta este legea care guvernează de 30 de ani țara.
