Foto: Comșa Lucian
Vechimea acestui obicei de primăvară, ,,Plugarul“ care este închinat muncii şi fertilităţii, se organizează a doua zi de paști. Obiceiul vine din vremuri arhaice, dar odată cu trecerea timpului, a suferit unele modificări.
,,Se alegeau un plugar şi patru chezaşi dintre feciorii satului care se recrutau în armată în anul respectiv. În practica tradiţională funcţia de plugar revenea primului ţăran care ieşea cu plugul la arat primăvara respectivă. Feciorii stabiliţi în funcţiile amintite îşi procurau un grindei de grapă (fără colţi), o lopată de lemn sau o furcă şi în ultima duminică, înainte de Paşte, mergeau la râu şi fixau locul unde se desfăşurau manifestaţiile, bătând un pocimp, de care mai târziu se agăţa grapa. Îmbrăcămintea feciorilor, în ziua respectivă, era cea obişnuită: cioareci, cămaşă, pălărie rotundă, bocanci, iar plugarul, înainte, purta o zeche tradiţională. Pe pălăria plugarului, se punea o coroniţă de holdă verde de grâu, iar pe pălăriile chezaşilor coroniţe de paie împletite. De asemenea, toţi se încingeau peste piept şi picioare cu împletituri din paie de grâu.
Plugarul se ascundea, iar chezașii trebuia să găsească locul
A doua zi de Paşte, dis-de-dimineaţă, plugarul era ascuns într-un loc tainic în gospodăria lui, sau în altă gospodărie stabilită de feciori, la gazda de plugar. Totul se făcea în cea mai mare taină, pentru că chezaşii îşi trimiteau iscoade ca să afle unde se ascundea plugarul. Locurile unde se ascundea plugarul erau alese cu multă ingeniozitate: sub podinele din grajd pe care stăteau vitele, sub jirezi de paie, în pământ cu ieşiri ascunse, uneori este deghizat în femeie, ţigan nomad care asista la căutarea plugarului. Dacă până la ora 12 chezaşii nu reuşeau să descopere locul unde se ascundea plugarul sau să-l recunoască, erau obligaţi să plătească o sumă de bani sau o cantitate de rachiu omului de încredere care l-a ascuns. Odată cu plugarul se ascundeau grapa şi lopata. După ce plugarul era găsit, câteva femei împleteau pe pălăriile chezaşilor coroniţe de paie de grâu şi pe a plugarului coroniţă din holdă verde de grâu. În jurul orei 13, plugarul era aşezat în picioare pe grapă, sprijinit în furcă sau în lopată, iar cei patru feciori ridicau grapa pe umeri, şi porneau spre râu, cu muzică şi mare alai, chiuind şi strigând de joc.
Doi chezași la Comăna de Jos
La Comăna de Jos, obiceiului i s-au adus unele modificări: se alegeau numai doi chezaşi şi grapa se aşeza pe loitrele unui car, tras de cei mai frumoşi boi din sat, iar cei doi feciori stau şi ei în picioare pe grapă, de o parte şi de alta a plugarului. În tot timpul, plugarul era supravegheat de chezaşi, să nu fugă de pe grapă. În drum spre râu, în dese cazuri, se asista la un spectacol amuzant. Plugarul, profitând de neatenţia chezaşilor, sărea de pe grapă şi fugea spre râu, iar aceştia fugeau după el, îl prindeau şi îl urcau din nou pe grapă.
Distracția de la râu, în fața sătenilor
După ce ajungeau la râu, unde era adunată întreaga obşte a satului, plugarul intra în apă, agăţa grapa de pocimp, cu lopata făcea pe apă trei semne în formă de cruce şi începea să stropească lumea adunată pe malurile râului. În forma tradiţională, după stropirea publicului, plugarul îşi recita, cu glas puternic cântecul adresat naturii pentru a slobozi ploile, ca să rodească ogoarele; cântecul original s-a pierdut. La un moment dat, chezaşii, care până atunci stăteau pe marginea râului, se aruncau asupra plugarului, ca să-l trântească în apă. Se încingea o luptă aprigă între pugar şi chezaşi. Lupta trebuia să fie dreaptă, bărbătească, fără să se folosească metode necinstite. Dacă vreunul dintre feciori încerca să folosească vreo metodă nepermisă, publicul îl admonesta. Desigur, forţele erau inegale, patru contra unu; totuşi lupta ţinea câteva minute, pentru căfiecare chezaş căuta să trântească el plugarul şi acesta, tras în patru părţi în acelaşi timp,reuşea să-şi menţină echilibrul. După ce chezaşii izbuteau să trântească plugarul în apă, începea lupta între ei şi, rând pe rând, se rostogoleau în apa râului. Desfăşurarea acestei lupte bărbăteşti, cinstite, crea entuziasm; în cele din urmă publicul încuviinţa încetarea luptei. Chezaşii puneau plugarul pe grapă şi porneau cu alai spre gospodăria acestuia, unde erau aşteptaţi de mame cu haine de schimb, mâncau şi, după un răgaz de două ore, porneau cu muzică spre locul unde se desfăşura jocul; în trecut, în mijlocul satului sau pe prund, mai recent la Căminul Cultural. În forma tradiţională, după ce plugarul venea de la vale, întreaga comunitate a satului se deplasa la pădure, la iarbă verde, unde se desfăşura masa comună a obştei şi unde, probabil, urmau şi alte manifestaţii legate de munca ogoarelor“.
(Extras din lucrarea scrisă de Comșa Cornel și Comșa Lucian „Monografia satelor Comăna de Jos și Comăna de Sus”, Ed. Aldus, Brașov, 2021)
