Foto și Video. Sărbătoare în port popular, la Beclean. 550 de ani de la prima atestare documentară a satului

Comunitatea din Beclean a organizat o manifestare culturală demnă de apreciat și de preluat și de alte comunități din Țara Făgărașului. Este vorba despre evenimentul desfășurat duminică, 9 iulie 2023, începând cu ora 16.00, la căminul cultural din Beclean, cu tema  ,,Locuri, oameni și povești“. A fost un simpozion cultural care a marcat 550 de ani de atestare documentară a localității. Un comitet de organizare format din oameni ai locului a venit cu cele mai originale idei care să prezinte satul de la origini până în prezent cu specificitatea sa. Căminul cultural din Beclean a fost vreme de 2 luni, așa cum explica prof. Nicolae Ludu, un atelier de lucru pentru evenimentul unic al comunității. Fiecare familie din sat a adus fotografiile cele mai vechi și reprezentative, toate fiind expuse pe pereții căminului.  Sunt multe fotografii ce redau viața satului vreme de peste un veac,  fotografii de la 1905, de la 1920, o nuntă de la 1916, dar și de date recente. Portul popular deosebit, cetele de feciori, ansamblul de dansuri sau grupul vocal, activități din viața comunității, toate imortalizate de-a lungul unui veac de existență se regăsesc acum expuse la căminul cultural. Așa cum spune primarul comunei, Claudiu Motrescu, expoziția va fi permanentă la căminul cultural. Evenimentul a fost organizat de Primăria și Consiliul Local Beclean, cofinanțat de Consiliul Județean Brașov.

Participanții, în port popular

Sala căminului cultural a fost o explozie de culoare dată de frumosul port popular specific satelor din Țara Făgărașului. Iile de un alb strălucitor cu altițe și șinoare, crătințele brodate, șurțele multicolore țesute de mâinile dibace ale sătencelor și pomeselnicele ce împodobesc capul femeilor  au dat un aer arhaic întregului eveniment. Bărbații au îmbrăcat și ei portul popular completând astfel frumusețea evenimentului. Au prezentat frânturi din istoria satului fostul director de școală, Ioan Grama,   Elena Bejenaru, directoarea Muzeului Țării Făgărașului, prof. Tipi Puiu, prof. Nicolae Ludu. De altfel, în casa fiecărui sătean există Monografia satului Beclean realizată în 2019, cu ocazia ,,Zilelor Becleanului“.  Evenimentul a fost completat de muzică populară și de jocul specific satului.

Claudiu Motrescu, primarul comunei: ,,O imagine completă a Țării Făgărașului, iubita noastră Țară“

• ,,Suntem cu toții aici, satele Hurez, Boholț, Calbor, Beclean, comunitățile din Veneția, Mândra, Drăguș, Mărgineni, Felmer, Grid, Sâmbăta, dar și femeile de la asociația ,,Ia călătoare“. Suntem ca într-o familie, mare lucru! Sărbătorim astăzi 550 ani de atestare documentară a satului Beclean și suntem mândri că suntem urmașii unor vrednici străbuni. Evenimentul se derulează cu tema ,,Locuri, oameni și povești“. La inițiativa unui prieten al nostru care face parte și din comitetul de organizare al evenimentului din care mai fac parte dl. director Ioan Grama, dl. director Tipi Puiu, dl prof. Nicolae Ludu, a venit cu ideea de a colecta fotografii reprezentative din satul nostru. Sunt așezate pe pereții căminului cultural ca să vegheze asupra noastră și să-i admirăm pe străbunii noștri. Avem și fotografii recente cu cetele de feciori, grupul vocal al satului, ansamblul de dansuri cu care ne mândrim. Sunt fotografii care reprezintă activitatea satului Beclean, cu călușarii satului, activități ale câmpului, prima batoză românească, partea sportivă a satului. Panouri cu costumele populare, cea mai veche fotografie fiind din 1905, de la familia Bârsan, nr. 288, al doilea panou este dedicat ,,Junilor Becleanului“, apoi un panou cu grupul vocal. Pe cel de-al 4-lea panou găsim fotografii cu cetele de feciori de-a lungul timpului, dar fiind foarte multe, criteriul ales a fost vechimea cetelor, cea mai veche este din 1922 și alta din 1956. Regăsim și ceata din 2022. Ultimele panouri expuse ne arată evenimentele din viața satului. Pe alt panou găsim nunțile din sat, cea mai veche fiind nunta din șură, din 1916, dar și călușarii din Beclean, cea mai veche fotografie fiind din 1920. Avem și fanfara din Beclean, cea mai veche fotografie fiind din 1925, două fotografii din 1930, altele cu munca la câmp, alte două fotografii reprezintă satul Beclean de la 1920 și avem și echipa de fotbal. Pe fundal avem fotografia făcută în primăvara acestui an din dealul Calborului cu Oltul în prim plan, satul în centru, iar în depărtare Munții Făgărașului, o imagine completă a Țării Făgărașului, iubita noastră Țară. Vreau să mulțumesc preoților, stâlpii din comunitățiile comunei noastre, colegilor din primărie și tuturor celor care s-au implicat“ a spus Claudiu Motrescu, primarul comunei Beclean, care a deschis manifestarea.

Monografia satului

,,Becleanul este  una dintre cele mai vechi aşezări umane din Ţara Făgăraşului. Stau dovadă sondajele arheologice din vara anului 1987 care au scos la iveală fragmente ceramice atribuite sfârşitului epocii  eneolitice, de peste 5.500 de ani vechime. Tot atunci s-a descoperit faptul că existau trei puncte locuibile pe raza Becleanului, din epoca bronzului: unul la nord-est de sat, în dreapta pârâului Beclean, începând pe direcția fostei mori de apă, până la buza terasei Oltului; altul, în locul numit ,,La șosea“, în dreapta șoselei naționale, așezarea aceasta continuîndu-se în perioada de sfârșit a epocii fierului; al treilea, în locul ,,La Canton“, de ambele părți ale căii ferate Brașov-Sibiu. Existența s-a continuat în timpul statului dac, confirmată de descoperirea, în anul 1903, a unui tezaur de denari romani republicani (sec II î.H) și a provinciei romane dovedită prin decoperirea mai multor monede romane imperiale. După retragerea aureliană din anul 271 d.H. s-au descoperit vestigii între sat și râul Olt. Peste  aceste locuri au trecut apoi  goţii (sec III-IV), hunii (sec. IV-V), gepizii (sec. V-VI), avarii (sec. VI-VIII), slavii (sec. VI), pecinegii şi cumanii (sec. XI-XII), ultimele popoare migratoare lăsând urme  vizibile în limba, trăsăturile fizice şi organizarea socială  a autohtonilor, fiind asimilaţi complet. Tot fragmentele  ceramice găsite în zona ,,La Canton” indică locuirea satului în secolele VIII-IX.

Vlad Țepeș a alungat sașii de la Beclean

Istoricii afirmă că în sec XIII, odată cu intrarea Țării Făgărașului sub stăpânirea Regatului maghiar și trecerea voievodului Negru-Vodă peste Carpați, satul Beclean împreună cu Șercaia și dispărutul ,,Mico“a fost colonizat cu saşi, numele luându-l de la contele maghiar Treis Bethle, nume pe care românii l-ar fi adaptat la Beclean. Specialiștii în toponimie explică numele Beclean ca provenit de la ungurescul Bethlen sau Bethleem care înseamnă orașul în care s-a născut Iisus Hristos. Și la Beclean, sat colonizat de sași, s-au iscat numeroase situații conflictuale între sași și români, culminând cu intervenția din august 1460 a domnitorului din Țara Românească, Vlad Țepeș, care a avut ca rezultat plecarea unui mare număr de sași. Cei care au rămas însă la Beclean sunt regăsiți până la răscoala condusă de Horia, Cloșca și Crișan, din 1784. Cei mai mulți sași plecaseeră spre Făgăraș înainte de 1700. Biserica sașilor din sat fusese vândută unor săteni, iar la 1880 a fost demolată, pe locul ei fiind construite, pe la 1929, trei gospodării, cele din fața fostei școli.

Prima atestare documentară, la 1473

Prima atestare documentară a localităţii Beclean  este legată de domnitorul Radu cel Frumos (fratele lui Vlad Ţepeş), care la anul 1473, printr-un hrisov, întărea boierului muntean Stoica Naneş şi rudelor sale mai multe sate făgărăşene, dintre care Becleanul figura sub numele de ,,Bâtlani”. Nu se știe sigur dacă boierul Stoica de Beclean, cel care apare în scaunele de judecată ale Făgărașului ca asesor, aproape neîntrerupt între anii 1507-1534, este urmașul boierului muntean Stoica Naneș. Ulterior, Ştefan  Bathory, regele Poloniei, emite la Braşov, la 14 martie 1576,  un act în favoarea saşilor care se aşează la Beclean, poruncind ca toţi românii de aici să se mute în altă parte. După alţi 3 ani, s-a decis ca primarul Becleanului să fie întotdeauna sas.  În secolul al XVII-lea, Becleanul devine foarte important pentru domeniul Făgărașului, explicându-se astfel acordarea statutului de oppidum (târg) pe care nu-l mai avea decât Făgărașul. Acest statut însemna scutirea de la plata integrală a unor dări și slujbe vreme de un veac, ultima recunoaștere în acest sens fiind consemnată la 28 mai 1890. În vara anului 1852, împăratul austriac Francisc Iosif I a făcut o vizită în Ardeal, iar în drumul lui de la Sibiu spre Făgăraș și Brașov a trecut prin Beclean. Românii de aici n-au uitat istoria și 5 ani mai târziu au ridicat în cimitirul vechi (în Progadie“) Crucea ,,de la drumul țării“, orientată spre Sibiu, ca să fie văzută de împăratul cu mulțimea sa de ofițeri, funcționari, preoți, țărani, crucea existând și astăzi. ,,Această Cruce s-a ridicat în zilele Înălțatului Împărat Franțisc Iosif I la anul 1857 Martie în 31 de zile, cu cheltuiala sătenilor fiind preoți Ioan Bârsan cel bătrân și cel tânăr“ stă scris pe cruce.

 Nicolae Iorga despre beclereni: ,,Sătenii au faţa oacheşă a celor din neamul nostru”

Însă, la 1710, mai exista un singur sas la Beclean, cu nume maghiarizat, Mihai Fazakas (Olaru) care a avut doi băieţi, Miş şi Hans. La 1790, Becleanul este inclus în plasa Sâmbăta, după noua împărţire administrativă cu comitate şi plăşi. La 1850, o altă reorganizare administrativă a Ţării Făgăraşului, plasează Becleanul  în cercul Făgăraş. Şi Nicolae Iorga, trecând pe drumul Sibiu-Braşov, s-a oprit şi la Beclean, de unde a făcut o frumoasă şi istorică remarcă asupta localităţii: ,,…sătenii au faţa oacheşă a celor din neamul nostru”. Beclerenii nu s-au dat în lături nici în vreme de război. Documentele ASTREI indică  97 de bărbaţi mobilizaţi pe front în primul război mondial, 16 decoraţi cu ordine militare, 5 au murit, 9 cu invalidităţi, 33 răniţi şi grav bolnavi. Etapele istorice ce au urmat au lăsat urme comunităţii, cea mai aspră dovedindu-se perioada comunistă.  

Țeighiurile sau vecinătățile

Becleanul era organizat în nouă ,,țeighiuri“, organizații care reuneau mai multe familii. Această organizare a apărut în Transilvania în sec. XVI, sub influența breslelor, având o structură asemănătoare acestora. Țeighiul tăbăcarilor din Beclean era format numai din tăbăcari. Din rândul membrilor țeighiului se alegeau funcțiile: notarul  și tatăl de vecinătate sau latamesterul. După 1945 aceste titulaturi s-au schimbat în președinte și secretar. Fiecare membru al țeighiului trebuia să aibă o bună conduită morală, în caz contrar era amendat. Membrii erau obligați să participle la înmormântarea fiecărui membru al societății și la straja mortului, etc. Un teighi avea inventar  cu unelte, steag negru, lada, o tablă de convocare, mese, scaune, veselă, etc. Cel mai mare țeighi era al tăbăcarilor și era format din 32 de familii, dar a fost și primul țeighi care s-a desființat. Odată pe an organizau o petrecere la o gazdă, de Anul Nou, unde mâncau și beau, dar nu jucau. Femeile petreceau separate de bărbați“ (Monografia satului Beclean). (Lucia BAKI).