La Rodbav, un sat izolat printre dealurile transilvane, funcționează prima Fermă de Măgărițe din Țara Făgărașului. O afacere rară de altfel în România, numărul fermelor de măgărițe putând fi numărat pe degete. Familia Lucaci s-a întors de curând din Marea Britanie cu gândul să rămână definitiv în țară. Asta după ce a cunoscut viața modernă și democratică din Oxforf, din Italia sau Cipru. După două decenii pribegi prin lume, Liviu -Gheorghe și Daniela Lucaci împreună cu copiii lor s-au întors acasă, la Făgăraș. Dar cu un bagaj important de cunoștințe, studii și experiență dobândite prin țările vestice. De altfel, ca mulți alți făgărășeni care au plecat de pe glia străbunilor mânați de lipsurile materiale și de lipsa libertății. Liviu și Daniela Lucaci au absolvit la Oxford Școala de management și business, la aceeași facultate studiind și fiica lor. Băiețelul lor este elev de școală gimnazială și va urma, de acum, cursurile la CN ,,Doamna Stanca“. În gospodăria soților Lucaci de la Rodbav este acum șantier, casa, șura și toate anexele sunt luate la puricat, restaurate, dar cu păstrarea tipicului vechi, așa cum spune Liviu Lucaci. În vechiul grajd al gospodăriei am găsit măgărițele, ferite de razele puternice ale soarelui din plină amiază. Maia, Narcis, Olga, Dora, Mădă, Izabel sau Adeluț sunt o parte dintre membrii fermei familiei Lucaci. Vin când sunt chemați pe nume, sunt prietenoși, docili și dornici să primească o răsplată atunci când ajung în fața stăpânului. Maia este liderul turmei, ,,funcție“ care se distinge atunci când măgărițelor le sunt date boabe, ,,deliciul“ hranei zilnice. În restul zilei zburdă prin curtea și grădinile avute la dispoziție unde există hrană din belșug.
- ,,Sunt animale frumoase și bune, precum este laptele lor, cu beneficii miraculoase pentru organism. Mulgem odată pe zi, în rest sug măgărușii“ spune Liviu Lucaci.
Ferma de Măgărițe de la Rodbav este unică în Țara Făgărașului și este căutată de acei localnici cărora medicul le-a prescris o cură cu acest lapte miraculos. Daniela Lucaci a crezut că ,,aurul alb“, așa cum este denumit laptele de măgăriță, îi va reda sănătatea după ce niciun vaccin nu a vindecat-o de covid-19. A fost unul dintre motivele pentru care familia Lucaci a înființat ferma de măgărițe și a dat viață casei vechi pe care o dețineau la Rodbav. Am stat de vorbă cu soții Liviu și Daniela Lucaci la domeniul lor de la Rodbav, dialogul lăsând să se întrevadă speranța și curajul cu care cei doi pornesc pe un nou drum, dar pe meleagurile natale și nu la mii de km depărtare.
Reporter: Ați lăsat viața din Marea Britanie, Oxford, pentru Făgăraș și Rodbav?
Liviu Lucaci: Ne-am întors acasă în Țara Făgărașului. Acum ne împărțim timpul între Făgăraș și viața la țară. Este puțin mai greu cu naveta, însă avem și vecini cu care ne ajutăm. Până în urmă cu câteva luni eram integrați perfect în societatea din Oxford, Anglia, printre altele eram și studenți amândoi și am terminat la Facultatea de business și managenet de la Oxford. De mulți ani simțeam nevoia de o schimbare, la fel ca mulți alți români plecați în străinătate. Eu mi-am petrecut viața prin străinătate de la vârsta de 19 ani, am umblat peste tot locul, prin Turcia, Cipru, Italia foarte mulți ani, iar ultimii 8 ani am fost la Oxford. Dorința mea dintotdeauna a fost să mă întorc acasă. Cu un prieten de-al meu din copilărie, care acum este vânător, am colindat toate cărările din Țara Făgărașului, de pe Ardeal și din zona de munte. Îmi amintesc și acum culmile munților și înălțimile din Munții Făgărașului.
R.: De ce Rodbav, unde aveți foarte mult de muncă, la casă, șură, fermă?
L.L.: Ne-am hotărât să ne întoarcem acasă să dăm un plus valoare și acestei locații, acestei ferme. Aveam cumpărată această gospodărie cu ani în urmă și era păcat să o lăsăm așa. Am cumpărat aici, la Rodbav, și nu la Șoarș, să evităm Dealul Galațiului unde iarna se ajunge greu. De acasă, de la Făgăraș, pe traseul Beclean-Dridif-Rodbav facem 20 minute și este drum drept, asfaltat. Aici, la Rodbav, am deschis șantierul în urmă cu câteva săptămâni, acum restructurăm șura, păstrăm tot ceea ce se poate păstra, fiecare cui îl curățăm și îl punem la loc, fiecare grindă, păstrăm din tipicul casei vechi. Șura a fost de la 1913, se vede anul undeva printre schele, casa are vreo 150 de ani. Suntem conștienți că este o investiție mare, dar în primul rând este multă muncă. Acum muncim noi, familia, și ne mai ajută niște prieteni.
R: Cum v-a venit ideea de a înființa o fermă de măgărițe?
L.L.: Lucrăm la ideea de fermă de măgărițe de mai bine de un an. Ne-am documentat mult pentru a cunoaște totul despre acest domeniu. În urmă cu un an am și prezentat proiectul acestei afaceri și părea de succes. Mai mult decât atât, am făcut și un studiu pentru a vedea cerințele. Făgărașul este un oraș îmbătrânit, cu mulți oameni în vârstă și cu probleme de sănătate, iar laptele de măgăriță, care mai este numit și ,,aurul alb“, este un medicament, are proprietăți foarte bune pentru sănătatea organismuliui, în special pentru bolile respiratorii, pulmonare, alergii, imunitate, etc. Am cumpărat 12 măgărițe cu 5 pui. Pentru început am spus că vom folosi laptele de măgăriță pentru consumul propriu, soției mele, Daniela, i-a fost recomandat laptele de măgăriță de medicul curant din Anglia, să facă acest tratament post Covid 19. N-a ajutat niciun vaccin deși am făcut câte 3 vaccinuri fiecare. Un tratament durează între 30 și 90 de zile, depinde de situația și gravitatea bolii. După 2 săptămâni simte déjà o îmbunătățire, tusea i s-a ameliorat. Cura cu lapte de măgăriță înseamnă câte 150 ml pe stomacul gol în fiecare dimineață.
R.: Ce au spus vecinii și prietenii dumneavoastră când au aflat de ferma de măgărițe?
L.L.: Am avut o experiență plăcută după ce am adus măgărițele la fermă. Un cunoscut de-al nostru din Berivoi a aflat că am adus măgărițele și a venit la noi, la Rodbav. Ne-a luat în brațe plângând, spunând bucuros că are acum posibilitatea de a cumpăra laptele de măgăriță. De ani de zile căuta și n-a găsit nicăieri lapte de măgăriță. Medicul i-a recomandat laptele ca tratament pentru bolile respitarorii, o cură permanentă cu lapte de măgăriță.
R.: Cât de greu este să ai și să administrezi o fermă cu măgărițe?
L.L.: Măgărițele și în special măgarii nu sunt pretențioși la mâncare. Alimentația lor este bazată pe paie, orz, iarbă, boabe de cereale. Furajele ce le consumă sunt ieftine și le putem procura. Norocul nostru este că am găsit spațiul necesar pentru ele. Avem două grădini și le mutăm dintr-una în alta prin rotație. Avem 2 grajdiuri, unul mai mare îl amenajăm acum. Putem spune că se gestionează singure. Este important să aibă sare și apă curată în grajd. În prezent nu sunt subvenții ca la alte animale, dar avem speranțe că vor fi subvenționate în viitor și aceste frumoase animale. Din partea statului nu există niciun ajutor.
R.: Ați mai lucrat ca fermier?
L.L.: Nu, dar îmi plac animalele. Sunt constructor de peste 20 de ani și continui în aceeași manieră. În paralel ne vom ocupa și de ferma de măgărițe. Am făcut o investiție în utilaje grele pentru construcții, foarte performante, le-am adus de dincolo. Am constatat că în Țara Făgărașului de muncă este și vom căuta și noi lucrări în acest domeniu.
R.: Cât de profitabilă este afacerea cu măgărițe?
L.L.: De la 11 măgărițe avem 3 litri de lapte pe zi. Cantitatea de lapte depinde și de măgărițe. Un litru de lapte se vinde cu cel puțin 100 lei. Noi mulgem cu mulgătoarea și îl ambalăm în sticluțe. Suntem la început, dar dacă ne formăm un număr de clienți și vom avea 300 lei/zi venit, ferma va fi rentabilă. Chiar și cu un venit de 150 lei/zi merită și ai o fermă de măgărițe. O ramură aparte ce ține de creșterea măgărițelor este producția de cașcaval din lapte de măgăriță. Noi nu facem cașcaval, dar ar fi profitabil. Din cauza grăsimii reduse, pentru producerea unui kg de cașcaval se utilizează până la 30 de litri de lapte. De aceea prețul cașcavalului pare unul ridicat, până la 1000-1300 de euro/kg.
R.: Ce proprietăți are laptele de măgăriță?
L.L.: Cercetările moderne îi atribuie laptelui de măgăriță însușiri miraculoase, de aceea se mai numește și ,,aurul alb“. Este comparat cu laptele de mamă. Este hipoalergenic, conține practic tot complexul de vitamine, A, B1, B2, B6, D12 şi E, este bogat în minerale şi proteine, antioxidanți, are un nivel ridicat de Omega 3 şi Omega 6 care ajută la scăderea nivelului de cholesterol, conține 4 tipuri de antibiotice, contribuie la o imunitate puternică și se recomandă în alimentația copiilor, datorită conţinutului bogat în calciu, care îi protejează pe copii de infecţiile gastrointestinale. Se utilizează în cosmetică, dar și împotriva îmbătrânirii pielii. Mai mult, se recomandă pentru probleme digestive și maladii respiratorii, bronșită, astm, dar este ideal și pentru femeile aflate la menopauză. După anumite surse, laptele de măgăriță este benefic și împotriva cancerului. Nu necesită fierbere, deoarece nu conţine bacterii. Acest lapte are de 60 de ori mai multă vitamină C decât cel de vacă, dar lumea folosește mai mult laptele de vacă sau bivoliță care este gras. Este un lapte foarte uşor de digerat. Înainte de a fi consumat, se agită bine.
Măgărițele au fost botezate
Când au fost achiziționate măgărițele de soții Lucaci, toate aveau nume. Noii proprietari au continuat tradiția și le strigă pe nume. În nici două săptămâni animalele s-au obișnuit cu noii stăpâni și sunt ascultătoare. Toate cele șase măgărițe adulte au pui și sunt din nou gestante, astfel că numărul lor se va dubla anul viitor.
- Izabel: are un măgăruș fătat în septembrie, Ică. Este din nou gestantă și fată în februarie.
- Adeluț: are un pui din noiembrie, Adel. Este gestantă și va făta în februarie.
- Dora: a fătat în mai pe Georgi, măgăriță. Este din nou gestantă și va făta în mai.
- Narcisa: a fătat în decembrie un măgăruș, Narcis, iar în ianuarie va făta din nou.
- Maia: are o măgăriță fătată în mai, Mădă, iar în mai fată din nou.
- Olga: va făta în noiembrie
Ce nu știm despre măgărițe
- Măgarul domestic (Equus asinus asinus) este o subspecie a măgarului sălbatic african (Equus asinus), care a fost domesticit cu aproximativ 5 mii de ani în urmă. Acesta era folosit pe larg pentru muncă și producție cu mult înaintea cailor.
- Principala ramură de exploatare a măgarilor a fost și rămâne utilizarea în tracțiune. Aceștia sunt cu mult mai rezistenți decât caii, transportând greutăți de până la 70% din greutatea lor corporală comparativ cu 30% la cai și muncind continuu până la 10 ore pe zi cu doar o pauză de masă, pe când caii rezistă doar câteva ore.
- Măgărușii se antrenează pentru muncă de la vârsta de doi ani, fiind apți către exploatare deplină la 5 ani.
- Măgarii au frică de apă, nu vor intra niciodată în ea și nici măcar nu vor păși pe gheață.
- Caracteristica măgarilor de «încăpățânat» nu este altceva decât manifestarea instinctului de supraviețuire. Aceste animale inteligente își cunosc mereu limita și nu vor face un pas mai mult dacă simt că nu mai pot. Măgarul nu se va mișca din loc sub nicio acțiune forțată, în schimb, lăsați să se odihnească un scurt timp, aceștia vor continua munca de sine stătător.
- Măgarul este considerat animal sfânt, deoarece a purtat-o pe Fecioara Maria şi pe Pruncul Iisus pe spatele lui, fiind astfel recompensat cu semnul Sfintei Cruci pe spate.
- Laptele de mărgăriţă se foloseşte în tratarea “tusei măgăreşti” şi chiar în cosmetică
- În trecut oraşul comercial Damasc era cunoscut drept “Oraşul Măgarilor”
- Răgetul unui măgar durează 20 secunde şi se poate auzi şi la 3 km depărtare
- Au o memorie extraordinară, astfel pot recunoaste un măgar pe care nu l-au văzut de 25 de ani
- La un spa din Italia, se poate face baie în lapte de măgăriță, iar costul este de 20.000 euro.
- Cei mai mici măgari au doar 90 cm (Miniaturali Mediteraneeni, originari din Sicilia), iar cei mai mari au peste 135 cm (măgarii mamut).
- Pot ajunge până la vârsta de 40 de ani.
- Perioada de gestație durează 12 luni şi în aprilie-iunie nasc un mânz, gemenii fiind foarte rari. (Lucia BAKI)
