În 9 noiembrie creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Nectarie Taumaturgul, vindecătorul de cancer. În Calendarul Ortodox pe noiembrie ziua Sfântului Nectarie de la Eghina marcată cu cruce neagră.
Tot în 9 noiembrie mai sunt pomeniți și Sfinții Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat, care au fost înecați pentru credință. Au suferit moarte martirică în timpul împăratului roman Diocleţian (284-305). Cei patru sfinţi mucenici au fost închişi de vii în sicrie de plumb şi aruncaţi în râul Sava.
Sfântul Nectarie- vindecătorul bolnavilor de cancer
Sfântul Nectarie este recunoscut că aduce vindecare celor bolnavi de cancer, dar și că ascultă rugăciunile femeilor care nu pot avea copii.
S-a născut pe 1 octombrie 1846, în Silivria, un orăşel situat în provincia Tracia din nordul Greciei, din părinţi săraci. Din botez a primit numele de Anastasie, bucurându-se de o aleasă educaţie creştină.
După primii ani de şcoală, Anastasie a fost trimis să înveţe carte la Constantinopol, unde a studiat teologia şi scrierile Sfinţilor Părinţi.
A intrat în monahism, în chinovia „Noua Mănăstire”, la 7 noiembrie 1876, sub numele de Lazăr. Mai târziu, când a primit schima mare, ultima treaptă a făgăduinţelor vieţii călugăreşti, avea să primească numele de Nectarie.
În 1885, după ce a terminat studiile teologice la Atena, a fost luat de patriarhul Sofronie ca ucenic în Alexandria, fiind hirotonit preot şi apoi mitropolit de Pentapole.
A fost depus din acest rang, fiind defăimat la patriarh cum că ar vrea să-i ia locul. Cerându-şi iertare de la toţi, a dat slavă lui Dumnezeu, căci s-a împlinit şi cu dânsul cuvântul Mântuitorului, Care zice: „Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea” (Matei 5,11).
S-a retras apoi la Atena, în anul 1891, sărac şi nebăgat în seamă, având toată nădejdea numai în Dumnezeu şi în rugăciunile Maicii Domnului. Aici a fost câţiva ani predicator, profesor şi director al unei şcoli teologice pentru preoţi, până în anul 1894.
Rugăciunile vindecătoare ale Sfântul Nectarie
Sfântul Nectarie era un isihast şi un mare lucrător al rugăciunii lui Iisus, care îi dădea multă pace, bucurie, blândeţe şi îndelungă răbdare.
Dorind la bătrâneţe să se retragă la mai multă linişte, a construit între anii 1904-1907, cu ajutorul mai multor credincioşi şi ucenici, o mănăstire de călugăriţe în insula Eghina, unde s-a retras definitiv.
Mulţi bolnavi şi săraci alergau la mănăstirea din Eghina şi cereau ajutorul Sfântului Nectarie. Mai ales după Primul Război Mondial, oamenii, lipsiţi de orice ajutor, veneau la el ca la părintele lor sufletesc.
Iar Sfântul Nectarie a dat poruncă maicilor din mănăstire să împartă la cei lipsiţi orice fel de alimente şi să nu păstreze nimic pentru ele, căci Dumnezeu, prin mila Sa, îi hrănea şi pe unii şi pe alţii.
Dar şi cei bolnavi se vindecau cu rugăciunile Sfântului Nectarie, căci se învrednicise de darul facerii de minuni.
Sfântul Nectarie a scris şi a redactat mai multe scrieri teologice de morală şi de istorie a Bisericii, întărind tradiţia Sfinţilor Părinţi în patria sa, împotriva influenţelor străine care asaltau ţările ortodoxe.
Din acest motiv, diavolul a ridicat asupra Sfântului Nectarie numeroase ispite, căutând să-l învingă. A avut multe încercări din partea unor slujitori şi ierarhi ai Bisericii din Grecia, dar Dumnezeu îl izbăvea din toate necazurile.
La 8 noiembrie 1920, după aproape două luni de suferinţă, Sfântul Nectarie şi-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Hristos.
Când a fost declarat sfânt Nectarie
După o lungă perioadă de la trecerea sa la cele veşnice, trupul său s-a aflat în mormânt întreg şi nestricat, răspândind multă mireasmă. În ziua de 3 septembrie 1953, sfintele sale moaşte au fost scoase din mormânt şi aşezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire şi binecuvântare.
În anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, văzând numeroasele minuni care se făceau la moaştele Sfântului Nectarie, l-a declarat sfânt, cu zi de prăznuire la 9 noiembrie.
Rugăciune puternică adresată Sfântului Nectarie
”O, preasfinte şi întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primeşte această puţină rugăciune de la noi, nevrednicii robii tăi, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri şi grabnic folositor şi ajutător preaminunat scăpând şi către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinţi ne rugăm ţie: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia şi ticăloşia noastră. Vezi rănile sufletelor şi ale trupurilor noastre.
Ne rugăm ţie, Sfinte Ierarhe Nectarie, grăbeşte de ne ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi ne sprijineşte pe noi, robii tăi. Ia aminte la suspinele noastre şi nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloşii şi scârbiţii, că ştim, sfinte al lui Dumnezeu, că şi după mutarea ta din viaţa aceasta trecătoare cine a năzuit la ajutorul tău şi cu credinţă ţi s-a rugat nu a rămas neajutat.
Că cine te-a chemat întru ajutor şi nu l-ai auzit? Sau cine, în dureri fiind şi alergând spre ajutorul tău, nu i-ai uşurat suferinţa? Minunile şi ajutorul tău ne-au făcut şi pe noi, ticăloşii şi scârbiţii, să te chemăm să ne vii în ajutor.
Ştim, o, alesule ierarh, de mulţimea tămăduirilor pe care le-ai făcut, nou doctor fără-de-arginţi arătându-te. Nu cunoaştem nici suferinţă şi nici durere pe care să nu le poţi alina.
Nu cunoaştem nici o boală căreia tu să nu îi poţi aduce tămăduire, dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci şi pe mulţi bolnavi i-ai ajutat să se întărească în credinţă şi în răbdare, şi să ia plată de la Dumnezeu pentru osteneala lor.
Îngenunchind, ne rugăm ţie, Sfinte Ierarhe Nectarie, ca să te rogi pentru noi lui Hristos, Cel Ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a întărit şi te-a primit în cereştile locaşuri.
Către Acela roagă-te, ca să fim şi noi ajutaţi şi miluiţi cu rugăciunile tale, şi din pagube şi necazuri izbăviţi, ca să binecuvântăm pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”.
