Pildele lui Iisus reprezintă adevărate oglinzi ale omenirii și nimeni nu a vorbit mai bine decât El despre lucrurile care se întâmplă sub soare. Sămânța spiritului a rodit de-a lungul vremii, din antichitatea târzie și până acum, de la învățații greci, iluminații Asiei și învățătorii itineranți ai Orientului Apropiat. Toate ideile filosofice s-au finalizat în Iisus și toate arhetipurile înțelepciunii și-au aflat rostul în persoana profetului din Nazaret. Principala sa menire a fost aceea de dascăl al omenirii, completând șirul marilor înțelepți și, totodată, constituind începutul. ,,Că întru înțelepciune se va grăi lauda și Domnul o va îndrepta pe ea” spunea Iisus Sirah, unul dintre cei mai cunoscuți rabini ai evreilor. Solomon glăsuiește- ,,Căci Domnul dă înțelepciune; din gura Lui izvorăsc știința și prevederea; El păstrează mântuirea pentru oamenii cei drepți; El este scut pentru cei ce umblă în calea desăvârșirii; El păzește căile dreptății și pe cărarea celor cuvioși ai Lui stă de veghe. Atunci tu vei înțelege dreptatea și buna judecată, calea cea dreaptă și toate potecile binelui. Când înțelepciunea se va sui la inima ta și știința va desfăta sufletul tău, când buna chibzuială va veghea peste tine și înțelegerea te va păzi. Atunci tu vei fi izbăvit de calea celui rău și de omul care grăiește minciună, de cei ce părăsesc căile cele drepte ca să umble pe drumuri întunecoase; de cei ce se bucură când fac rău și se veselesc când umblă pe poteci întortocheate. Ale căror cărări sunt strâmbe, și rătăcesc pe căi piezișe. Atunci tu vei scăpa de femeia care este a altuia, de străina ale cărei cuvinte sunt ademenitoare, care lasă pe tovarășul ei din tinerețe și uită de legământul Dumnezeului ei. Căci ea se pleacă împreună cu casa ei spre moarte și drumul ei duce în Iad. Nimeni din cei ce se duc la ea nu se mai întoarce și niciunul nu mai află cărările vieții. Drept aceea, mergi pe calea oamenilor celor buni și păzește cărările celor drepți. Căci cei drepți vor locui pământul și cei fără de prihană vor sălășlui pe el; Iar cei fărădelege vor fi nimiciți de pe pământ și cei necredincioși vor fi smulși de pe el”. (Pildele lui Solomon 1, 6-22) Iar mărețul său tată spunea: ,,Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria”. (Psalm 18,1) Abu Ali Al-Husayn ibn Allah ibn Sina, cunoscut celor mai mulți sub numele latin de Avicenna, concluziona: ,,Sufletul seamănă cu un felinar de sticlă, cunoașterea este lumina care întreține flacăra, iar înțelepciunea lui Dumnezeu, uleiul”. În Iisus, cele vechi și cele noi se adună toate iar cele noi se vor dovedi a fi temelia celor vechi. Tot Avicenna spunea: ,,Medicul are trei arme: cuvântul, planta și cuțitul”.
Semănătorul
,,Iată, a ieșit semănătorul să semene. Și pe când semăna, unele semințe au căzut lângă drum și au venit păsările și le-au mâncat. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult, și îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc. Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arșiță și, neavând rădăcină, s-au uscat. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut și le-au înăbușit. Altele au căzut pe pământ bun și au dat rod: una o sută, alta șaizeci, alta treizeci”. (Matei 13, 3-8) Semănătorii sunt dascălii lumii iar locul unde cade sunt cei veniți să învețe. Dar sunt ,,mulți chemați” și ,,puțini aleși” pentru că nu toți pot deveni dascăli, ca învățătorii lor. Sămânța căzută lângă drum sunt cei care iau puțin din toate, să scrie, să citească, să-și semneze numele, apoi își aleg o muncă la care să nu-și macine prea mult glagorea. Locul pietros îi reprezintă pe cei medii, care pot ajunge chiar dascăli dar dintre aceia superficiali, pentru că nu au aprofundat cunoștințele și nu studiază mereu, rămân doar cu ce știu și împărtășesc din puținul pe care-l știu. Spinii îi reprezintă pe cei aroganți, a căror știință este întunecată de mândrie și orgoliu, iar elevii îi ocolesc. Pământul bun îi reprezintă pe cei care, cu migală, muncă, voință și perseverență asimilează noțiunile didactice, iar sufletul lor este mereu un izvor care captează învățătura, apa clocotește mereu, nu este căldicică, iar ei transmit Cuvântul cunoașterii mai departe. La o scară mai populară, locul pietros îi reprezintă pe cei care nu vor să audă de nicio învățătură, lege sau normă, cred că pot trăi de capul lor dar, deși se cred liberi, nu sunt liberi, pentru că ierarhia există în cer și pe pământ. Spinii îi reprezintă pe cei care cred că funcția ține loc de știință și de judecată, cei care distrug totul în jurul lor prin ignoranță și trufie: regi nătângi, conducători proști, edili tâmpiți, dascăli nesimțiți și superficiali, sacerdoți fără vocație. Pământul bun îi reprezintă pe toți cei care s-au făcut demni la locul de muncă prin cinste, virtute, blândețe, facere de bine și aducere de pace, indiferent de statutul social, gradul de cunoaștere sau studiile absolvite. Iisus a vorbit prin toți înțelepții lumii. ,,Inactivitatea și trândăvia nu numai că produc ignoranță, dar, în același timp, sunt cauza îmbolnăvirii” spunea tot Avicenna. Omul leneș și ignorant este un om bolnav, cu mintea slăbită și trupul măcinat de vicii. Exact ce s-a întâmplat în timpul căderii primordiale: spiritul omului s-a degradat, bărbatul nu și-a asumat fapta, a dat vina pe femeia lui, a devenit astfel laș, necopt la minte și descreierat. A crezut că poate ajunge ca Dumnezeu. Descreierații lumii noastre se joacă cu bombe și îl iau ca pretext pe Dumnezeu.
,,Cine are urechi de auzit să audă!”
,,Magie-n loc de onoare, curajul nu-și găsește cale/Iar adevărul s-a ascuns, viciul e la mare căutare” spunea Firdousi, poetul iranian care a trăit între anii 998 și 1030. Iar îndemnul din Evanghelia de la Matei ne este pus mereu înainte: ,,Cine are urechi de auzit să audă!” Popa nu toacă de două ori pentru o babă surdă iar Cuvântul lui Dumnezeu nu urlă prin piețe și pe la tarabe, îl găsești acolo unde pământul este bun și primitor pentru ca sămânța ascultării să crească în el și să se transforme în cunoaștere. ,,Bărbatul nobil se gândește la Cale și nu la mâncare. Când oamenii duc animalele la păscut, o fac de frica foamei. Când merg la școală, o fac din dorința de a învăța să scrie o plângere. Bărbatul nobil se preocupă de Cale, și nu de bogăție” spunea Confucius, înțeleptul chinez căutat de conducătorii vremii. ,,Nu te umfla în pene la fericire și nu te umili la nenorocire” e vorba lui Cleobulos din Lindos. Iar Iisus ne învață- ,,Ci, când vei fi chemat, mergând așază-te în cel din urmă loc, ca, atunci când va veni cel ce te-a chemat, el să-ți zică: Prietene, mută-te mai sus. Atunci vei avea cinste în fața tuturor celor care vor ședea împreună cu tine. Căci oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța”. (Luca 14, 10-11) Anaharsis a zis- ,,Vița-de-vie dă trei roade: ciorchinele desfătării, ciorchinele beției și ciorchinele dezgustului” iar Iisus ne învață: ,,Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în El, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard. Dacă rămâneți întru Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă”. (Ioan 15, 5-7)
Neghina
,,Asemenea este Împărăția cerurilor omului care a semănat sămânță bună în țarina sa. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină printre grâu și s-a dus. Iar dacă a crescut paiul și a făcut rod, atunci s-a arătat și neghina. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu oare sămânță bună în țarina ta? De unde dar are neghină? Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaș a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voiești deci să ne ducem și s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva plivind neghina să smulgeți o dată cu ea și grâul. Lăsați să crească împreună și grâul și neghina, până la seceriș, și la vremea secerișului voi zice secerătorilor: Pliviți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunați-l în jitnița mea”. (Matei 13, 24-30) Într-o clasă învață copii buni și copii mai puțini buni, la sfârșitul ciclului de educație fiecare își va lua zborul după roade: cei buni merg într-o fază superioară iar cei mai puțini buni fac ce pot. La nimicirea Sodomei și Gomorei Avraam l-a rugat pe Dumnezeu să-i cruțe pe cei buni. Un popor nu este reprezentat de răufăcători ci de savanți, poeți, scriitori, militari de geniu, artiști etc. ,,Viața seamănă cu teatrul: în ea, adesea, oamenii cei mai răi ocupă cele mai bune locuri” spunea Pitagora.
Grăuntele de muștar
,,Împărăția cerurilor este asemenea grăuntelui de muștar, pe care, luându-l, omul l-a semănat în țarina sa. Și care este mai mic decât toate semințele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele și se face pom, încât vin păsările cerului și se sălășluiesc în ramurile lui”. (Matei 13, 31-32) Grăuntele este alfabetul devenit cunoaștere, știință și apoi descoperire. ,,Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, și celui care bate i se va deschide” spune Iisus (Matei 7,7-8) Aristotel spune: ,,Învățătura e cel mai bun bagaj pentru bătrânețe”.
Sămânța coborâtă din cer
,,Tot ceea ce produce trecerea de la neființă la ființă e creație” spune Platon. Iisus este Cuvântul făcut om, sămânța coborâtă pe pământ sub forma trupului omenesc, Cuvântul care zidește, Cel ce a fost prezent la întemeierea lumii. În El s-au regăsit toate învățăturile, toți profeții, toți înțelepții lumii. El a vorbit prin toți încă înainte să vină și după aceea. Platon, Aristotel, Cleobulos, Anaharsis, Avicenna, Pitagora, Confucius și alții, toți au fost semințe răspândite să aducă lumina, semințe din sămânța primordială- Hristos. (Ștefan BOTORAN)
