O dată cu îmbătrânirea anului, îmbătrânesc şi sfinţii din calendar. Cei din primele luni, Sf. Vasile, Sf. Ioan sunt tineri, Sf. Gheorghe are virtuţi ostăşeşti, pe când sfinţii din noiembrie şi decembrie se arată vârstnici şi cu o generozitate specifică senectuţii. Moş Andrei ,,Cap de iarnă”, vesteşte anotimpul zăpezilor, Moş Nicolae judecă răsplata cuvenită pentru faptele bune sau rele ale copiilor, pe când Moş Crăciun împarte cele mai multe daruri, deopotrivă copiilor, fericiţi de existenţa unui personaj miraculos, întrupat dintr-o dorinţă, şi deopotrivă adulţilor, prinşi, după tradiţie, în mirajul sărbătorilor de sfârşit şi început de an. Darurile pregătite de Moş Crăciun nu vor să fie întîmplătoare, căci Moşul nu vrea să apară în postura unui risipitor, ci să împlinească nişte dorinţe în măsura în care beneficiarii le merită. Condiţiile puse de Moşul cel darnic sunt de ordin educativ, iar copiii află, prin vocea părinţilor, că însuşi personajul aşteptat veghează şi consemnează faptele, conduita, vorbele, gândurile celor pentru care va pregăti sacul cu daruri. Multe cerinţe sunt concrete, privitoare la masă, somn, curăţenie, învăţătură, dar una, mai generală, este nelipsită: să fie cuminţi. Dar ce înseamnă copil cuminte sau persoană cuminte este mai greu de lămurit. Dacă înseamnă a fi liniştit, ascultător, tăcut, fără a deranja niciodată pe nimeni, Moşul nici n-ar avea ce să cumpănească. Însă el ştie că acest cuvânt compus din ,,cu + minte” înseamnă nu numai un om aşezat şi liniştit, ci unul care dovedeşte judecată, deşteptăciune, iniţiativă înţeleaptă, prevedere, prudenţă, perseverenţă, adică un spirit activ probat prin învăţătură, muncă, fapte. Când pretindem cuiva să se cuminţească îi solicităm de fapt să-şi îndrepte conduita dăunătoare, ca să devină mai serios, mai înţelept, mai cu judecată. Cred că Moşul, cu bunăvoinţa lui sfântă, înţelege sensurile cuvântului ,,cuminţenie” în acelaşi mod în care l-a înţeles, pe la 1850, poetul Vasile Alecsandri, referindu-se la cartea lui Anton Pann, ,,Povestea vorbii”. ,,Comoara de cugetări cuprinse în «Povestea vorbii» ne va face mândri de profunda cuminţenie a neamului românesc”. Aşadar prin cuminţenie ne afirmăm inteligenţa, cugetarea, învăţătura pusă la lucru, după cum şi blândul Moş aşteaptă de la noi. (Prof. Liviu IOANI)
