Mii de români au pus umărul pentru a realiza sistemul hidroenergetic al ţării, ingineri proiectanţi, ingineri constructori, hidrotehnişti, topometrişti, geodezi, maiştrii, muncitori pe utilaje sau pe betoane, etc. Toţi şcoliţi în sistemul de învăţământ românesc. Şi în zona Făgăraşului au poposit astfel de echipe când au construit şi amenajat cursul Oltului edificând hidrocentrale care completează cantitatea de energie consumată în ţară. Inginerul Constantin Drăghicescu, un bucureștean, a fost proiectantul şi şeful de lucrări al celor cinci hidrocentrale de la Avrig, Scorei, Arpaş, Olteţ şi Voila. Era angajat la ISPH, institutul care proiecta toate investiţiile din ţară, după ce terminase facultatea cu 10.00. S-a specializat la Porţile de Fier unde a condus echipa ce a lucrat la acea parte a hidrocentralei pe care o vedem noi când trecem prin zonă. Câţi dintre noi ştiu că la Porţile de Fier este acoperită de apă o construcţie mai înaltă decât hotelul Intercontnental din Bucureşti, de 70 metri? A fost inaugurată la 16 mai 1972. Cine mai știe că la ISPH erau 35.000 de ingineri proiectanţi? Apoi a construit complexul de la Turnu Măgurele- Nicopole, investiţie comună a României şi Bulgariei, azi Belina lui Dragnea. Ing. Constantin Drăghicescu, specialist în energie, critică acţiunea guvernanţilor de azi şi a instituţiilor statului precum ANRE sau Consiliul Condurenţiei care au scăpat de sub control preţurile la energie.
- ,,Un jaf la adresa populaţiei în favoarea băieţilor deştepţi“ explică inginerul care consideră că tariful la KWh este dublu faţă de cel real, o creştere nejustificată pe care românii o suportă.
Când ISPH l-a pensionat forţat, inginerul Drăghicescu a fost angajat de firme din Germania şi Marea Britanie pentru care a proiectat obiective de investiţii în Peru, Nepal, Republica Dominicană, Honduras, Indonezia, Abu Dhabi, în toată lumea.
R.: Care este preţul real al KWh?
Ing. C.D.: Vă explic. S-a stabilit un plafon, se fac hidrocentrale până când se obţine un tarif de 25 de bani/KWh produs, dar se vindea cu 50 de bani/KWh pe vremea aceea. La mişmaşurile de acum se vinde cu 65 de bani/KWh, dar nu le ajunge şi vor să vândă cu 1,38-1,40 lei/KWh. De ce? În primul rând ANRE stabilea costul. Orice producător trecea pe la Comitetul de stat pentru preţuri înainte de a stabili preţul produsului fabricat. Acest comitet te judeca. Acum avem Consiliul pentru Concurenţă care nu face treabă, dovadă că a lăsat scăparea din mâini a preţurilor. Sistemul energetic fiind atât de divers la noi, Porţile de Fier producea energia cu 0,8 bani/KWh, iar acum produce cu 3-4 bani, nu mai mult. Dacă 50 a devenit 64 şi 1,8 bani a devenit 2, ceva, în vreme ce Roviari, Turceni produceau cu 1 leu KWh. Acest ANRE era precum măcelarul care amestecă osul cu carnea şi le vinde la un loc cu un preţ, iar dacă vrei separat era mai scump. Atunci ANRE făcea coşul energetic, aduna toate costurile şi obţinea preţul mediu, un preţ real, la asta se adăuga preţul de transport, preţul de distribuţie, 5% beneficiu şi obţineau preţul final, care era 50 bani/KWh. Acum nu se mai face treaba aceasta. S-a spus că trebuie să existe concurenţă, o piaţă concurenţială. Ideea de concurenţă în sistemul energetic este cea mai mare gogomănie pe care am putut-o auzi vreodată. Cum să pui să fie concurent Porţile de Fier cu 1,8 bani cu o termocentrală de un leu? Ca şi cum ai face olimpiada animaleor şi la 100 de metri ai pune să alerge iepurele cu melcul. Evident nu se poate. Eu mă gândesc că este o chestie care a vrut să dezarticuleze economia românească, adică să o pună pe butuci. Ei vin, ocupă, iau diverse uzine, le dărâmă, folosesc terenurile, folosesc fierul vechi, îşi fac politica lor. Iar noi acceptăm cuminţi, dovadă este Mintia. În timp ce nemţii obţinuseră dispensa pentru 25 de ani de funcţionare noi am desfiinţat Mitia care este cea mai bună dintre termocentrale. Făcând aşa, acel preţ de 50 de bani era un preţ tabu, dovadă că a rămas neschimbat de nimeni timp de 25 de ani. Ştiţi că pâinea, o franzelă era 2,20 lei, iar după 25 de ani era tot 2,20 lei. Laptele era 4 lei, a rămas tot 4 lei, untul era 11 lei, tot 11 lei a fost şi după 25 de ani. Îmi aduc aminte că un pachet de halva era 7 lei, tot 7 lei a rămas. Nimic nu s-a schimbat, dar salariul meu a crescut de la 800 lei la 4600 lei. Asta se numeşte creşterea puterii de cumpărare, nu? Cumperi cu de 6 ori mai multe lucruri cu acelaşi preţ. Eu simt cu durere că această umflare a preţului energiei prin dezarticularea şi crearea de elemente de separare, automat când se duc pe Bursă, că de aceea le-a făcut separat, ăla cu 80 de bani şi ăla cu 1 leu. Cine-i nebun să cumpere cu un leu? Dacă preţul era unic, KWh nu avea miros de termo sau de hidro, era mirosul coşului. Preţul acesta mare este preţul celei mai scumpe termocentrale, plus transportul, distribuţia, în aşa fel ca el să poată vinde cu preţul mic va sălta la preţul mare şi va crea un beneficiu enorm. Beneficiul acela nu va ajuge la cetăţeni niciodată. Beneficiul acela naşte impozite. Noi nu putem colecta de la bănci, de la supermarketuri, dar colectăm de la populaţie prin dublarea preţului la energie. ANRE ar fi trebuit să adune toate preţurile la toată energia, să stabilească preţul mediu, să pună un beneficiu şi să vândă. Dar au dublat ca să facă loc pe bursă tuturor, dar creându-se nişte beneficii de care nu se vorbeşte, se profită de ele, este o politică antisocială. Asta e diferenţa între atunci şi acum. ,,Băieţii deştepţi“ din energie s-au dus la Porţile de Fier şi au zis cumpărăm noi direct de la voi şi nu direct din sistemul energetic. Pentru că voi aveţi 2 bani/KWh noi vă dăm 20 bani/KWh, dar nu dăm 70. Şi au făcut contracte şi cel mai mare beneficiar a fost Slatina care are combinatul de aluminiu, este al ruşilor.
Preţul la energie, o escrocherie
R.: Vreţi să spuneţi că populaţia este înşelată şi plăteşte un preţ nejustificat pentru energia electrică?
Ing. C.D.: Ceea ce plăteşte populaţia este un preţ dublu faţă de cel real, nu este justficat prin costuri reale. Instituţiile statului care ar trebui să urmărească, să se implice, sunt create pentru scaun, pentru câştiguri enorme, îşi dau nişte salarii uriaşe. ANRE trebuie să adune coşul energetic şi să impună preţuri reale. Dar pentru asta trebuie în primul rând minte. Un alt exemplu de escrocherie la noi este sistemul licitaţiilor, în trecut nu existau. Sarcinile se dădeau prin încredinţare directă, totul mergea planificat ca un ceasornic. Dovadă că s-au realizat multe. Licitaţiile de acum toate sunt trucate. Am asistat la o licitaţe măruntă, din întâmplare. A venit un constructor cu proiectul, iar beneficiarul l-a întrebat, eu cât am la treaba asta, 1%, cam puţin îmi dai 2% . Îmi trebuie 3 participanţi, nici o problemă, aduc 3. Pe de altă parte, dacă nu e aşa, apar contestaţii, durează…Treaba merge prost în felul acesta.
R.: Pe vremea aceea exista ANRE?
Ing. C.D.: Pe vremea respectivă exista ca şi astăzi ANRE, dar era organizat altfel. Să vă explic: sistemul energetic este condus de mai mulţi factori. Unul este administrativ care este ministerul. Factorul 2 este tehnic care este dispecerul naţional, cel care primeşte cererile de energie din teritoriu şi trebuie să răspundă la ele. Atunci, la Dispecerul naţional porneşte o hidrocentrală, o opreşte pe alta, etc. Cu alte cuvinte ţine hăţurile funcţionării energiei. ANRE ţine hăţurile economice. Pe vremuri, ANRE lua toate unităţile producătoare de energie care sunt diferite. Sistemele energetice diferă de la o ţară la alta, sunt şi ţări norocoase. De exemplu, Norvegia are tot sistemul energetic bazat pe hidro. Germania trăieşte pe termo, are cărbune, dar are şi nucleare. De aceea când UE a zis interzicem termocentralele, nemţii au zis la noi, nu. Desfiinţaţi voi românii Mintia şi mai desfiinţaţi şi altele şi treceţi pe eco. Dar noi producem încă 30 de ani pe termo. Francezii sunt pe nuclear. Românii sunt pe de toate. Ar fi avut condiţii să mai facă hidro, dar sunt tot mai scumpe. (Lucia BAKI)
