,,Asociația Vlavian este furnizor de servicii sociale din anul 2008, cu o experiență și cu o activitate neîntreruptă vreme de șaisprezece ani, care administrează și alte centre rezidențiale pentru vârstnici, licențiate, care își respectă ferm promisiunile făcute față de seniorii pe care îi are în grijă și care a făcut din preocuparea empatică pentru o asistență specializată, pentru păstrarea demnității persoanelor vulnerabile și pentru acordarea de suport emoțional standardul de aur după care își ghidează acțiunile.
Centrul Rezidențial pentru persoane vârstnice din Făgăraș a avut, cel puțin în ultimii ani, o proporție de îndeplinire a standardelor de peste 90% ceea ce nu e deloc ușor în condițiile înăspririi continue a evaluărilor și în condițiile ostilității evidente a anumitor autorități de control care păreau că servesc și alte interese.
Referitor la faptul că în calitatea mea „nu știu cu cine s-a încheiat un contract” vă invit să vă documentați cu privire la împărțirea atribuțiilor: municipiul este o unitate administrativ-teritorială ( și da, este parte contractantă) dar contractul de concesiune a fost atribuit prin hotărâre de Consiliu Local, conform temeiului legal stipulat la Capitolul I al contractului în cauză. În concluzie, ne așteptam ca cererea noastră de prelungire a contractului, trimisă acum mai bine de 6(șase) luni să fie evaluată, conform art.10 coroborat cu art. 11 din cap V al contractului de concesiune, de către Consiliul Local, lucru care nu s-a întâmplat, iar decizia (de încetare sau prelungire) să fie luată transparent, conform legii, la acest nivel, Consiliul local având prerogativa aprobării sau respingerii proiectelor de hotărâri în domenii abilitate prin lege.
Consiliul local este echivalentul unui mic parlament la nivel local, este organ deliberativ și nu executiv, d-na Lavinia Gheorghe este conducătoarea unui ONG, adică nici măcar nu se încadrează la categoria organe executive, deși în opinia sa ONG –ul pe care-l manageriază este mai presus de lege! În acest sens am vorbit despre o decizie a Consiliului Local și despre dorința de a avea clarificări. Pe lângă cele de mai sus, mi se pare sfidător, revoltător și ilegal să anunți, în lipsa unei hotărâri de Consiliu Local, că centrul va intra în administrarea ADI Făgăraș, de unde tragem concluzia că doamna Gheorghe cunoaște dinainte toate intențiile de vot din Consiliul Local. Felicitări pentru capacitățile premonitorii!
S-a pomenit cuvântul „afacere” în relație cu Asociația Vlavian; vă reamintesc faptul că prin forma de organizare non-guvernamentală pe care o avem suntem complet străini de acest termen, suntem non-profit, nu suntem SRL; spre deosebire de ADI-ul pe care-l păstoriți și care beneficiază de bani publici, Asociatia Vlavian se susține doar din contribuțiile beneficiarilor din care plătește absolut totul – de la salarii, viramentele la bugetul de stat și redevență la utilități și hrană, de la investiții în echipamente la servicii medicale de specialitate, de la furnizori de servicii externalizate la aparatul medical.
Nu, nu este o afacere și oricât de greu de înțeles ar fi acest lucru, este doar responsabilitate, profesionalism și preocupare pentru persoanele aflate în nevoie. De altfel, din poziția pe care o aveți, nu cred că vă este greu să faceți un banal calcul matematic și să vă dați seama ca suntem incompatibili cu acest termen, deloc compromițător dealtfel, dar neadevărat.
Ne pare rău că acest contract de concesiune încheiat pe o durată de zece ani a stricat planurile de a prelua serviciul social înainte de termen prin metode nu tocmai ortodoxe. Vă reamintesc că acea încercare din 2020 despre care cu părere de rău se precizează în articol că nu a reușit, a făcut obiectul unui proces pierdut de Municipiul Făgaraș, iar dovezile fabricate, lipsa martorilor, acuzele nefondate, atacurile abuzive au mistificat cu rele intenții și, vai, mult prea evident, realitatea. Și, cum spune o replică celebră din teatrul absurdului – „ce bizar, ce ciudat și ce coincidență”, exact când s-a înființat ADIF, în 2020, au apărut și nemulțumirile aparținătorilor și s-a încercat preluarea centrului. Hărțuirea în formă continuată nu a încetat din 2020 încoace, un exemplu elocvent fiind perseverența cu care se trimit decizii de impunere pentru impozite, deși legea a tranșat acest aspect în favoarea noastră, definitiv, prin hotărâre judecătorească.
Ba, mai mult, ultima decizie de impunere trimisă e pentru întreg anul 2024, deși contractul expiră în luna iulie a anului curent.
Incă ceva, Vlavian, numele pe care l-ați folosit puțin peiorativ, lucru care nu vă onorează, doamnă Lavinia Gheorghe, este numele fondatorului Asociației, Anca Vlavian Gurmeza, decedată în 2020, da, exact atunci când a fost demarată cabala municipală.
Nu vreau să vă dezamăgesc în privința misiunii dumneavoastră de apostolat, de salvare (poate și cu ajutorul mobilierului, cine știe?), dar vârstnicii din Centrul rezidențial din Făgăraș nu sunt nicidecum pe marginea prăpastiei, au fost și sunt în continuare foarte bine îngrijiți, ușile centrului sunt deschise, puteți să vă convingeți singură de asta.
Într-o privință, însă, pot fi de acord cu cele spuse în articol și anume că activitatea de îngrijire a vârstnicilor nu este un subiect care să servească „ping-pong-ului” politic, chiar nu ne dorim asta. Noi nu ne situăm pe pozitii antagoniste, suntem preocupați de același lucru care vă preocupă și pe dumneavoastră – bunăstarea vârstnicilor noștri, nu facem campanie electorală nimănui așa cum faceți dumneavoastră, cu devotament, am răspuns doar unor întrebări puse de un jurnalist. Războaiele locale din presă, denigrările, atragerea forțată de capital electoral nu ne privesc. Însă adevărul ne privește, chiar dacă umblă cu capul spart, și ar trebui să nu ne mai ascundem după discursuri sforăitoare și ipocrite.
NB Și nu doar fiindcă suntem în Postul Sfintelor Paști, poate să ne fie tuturor de folos să (re)citim Pilda vameșului și a fariseului ( Luca 18:10). Spre smerenie, zic.“ (Cristina Radulescu, Vicepreședinte al Asociației Vlavian)
