Există multe asemănări între masa de prânz care însoțește ziua Învierii specifică popoarelor ortodoxe; dar există și diferențe culturale notabile între lumea din arealul slav și cea aparținând culturii elene, gastronomia românească având influențe din ambele direcții.
Cel mai aproape de tradiția românească sunt bulgarii, dar în gastronomia celorlalte popoare din vecini se regăsesc multe elemente comune: „pâinea” de diferite feluri, normală sau dulce spre cozonac, carnea de miel, dar nu numai, verdețurile de primăvară într-o oarece măsură și nelipsitele ouă. Pasca este prezentă pe mesele mai multor popoare, dar nu mereu seamănă cu a noastră.
În mod tradițional, bulgarii mânâncă friptură de miel, cozonac/ козунак și ciocnesc ouă roșii, într-un ritual care îl oglindește aproape perfect pe cel românesc. În partea opusă, Moldova nu se deosebește nici ea mult: în mediul rural, în zilele dinaintea Paștelui se coc impresionante cantități de cozonac în cuptoare tradiționale. Identică, practic, cu pasca românească este și pasca moldovenească. Mult diferită de pasca rusească, care e un fel de cheesecake fără aluat. Aceasta are forma unui turn făcut din brânză de vaci foarte bine scursă și căreia i se mai pot adăuga ouă, unt, smântână, zahăr, stafide și alte arome din spectrul dulce. În funcție de ingrediente, poate fi făcută în cuptor sau nu, caz în care se lasă mai mult timp la rece să se compacteze.
Rușii dar și bielorușii, georgienii, asociază cu pasca un fel de cozonac numit kulich/ кулич, asemănător în linii mari cu al nostru, dar de formă rotundă, înalt și fără nimic în el.
În Ucraina, pasca nu e nici ca cea românească, nici ca cea rusească, este pur și simplu o pâine mai dulce și mai bogată în ingrediente, undeva între pâine și cozonacul nostru, mai nou cu o glazură dulce. Toate au ca element comun decorațiunile în formă de cruce.
Moldovenii consumă la Paște multe preparate care la noi se servesc la Crăciun, și anume sarmale și răcituri din carne de porc, fapt comun cu tradiția rusească de Paște. În general lumea slavă are pe masă la Paște fripturi din carne de porc sau de vită și răcituri.
De altfel, moldovenii nu sunt singurii ortodocși care nu asociază în mod exclusiv Paștele cu sacrificiul mielului și, pe cale de consecință, cu carnea de miel. Mănâncă și miel, dar nu numai. La fel și în Ucraina, unde și de Crăciun și de Paște se consumă prin definiție shynka și kovbasa, prima e o friptură la cuptor, iar a doua, cârnați, care pot fi făcuți din orice fel de carne, sau amestec de mai multe. Unele interpretări chiar asociază prezenta cărnii de vită cu parabola biblică a fiului rătăcitor, deci cu iertarea. Gastronomia ucrainină de Paște are multe asemănări cu cea poloneză și cu cea din Europa centrală, de rit catolic, aparent chiar mai multe decât cu cea rusească: ambele popoare propun cu această ocazie pleskanka și syrnyky, variante de tartă cu brânză care mai degrabă semănă cu cheesecake-ului decât cu pasca, sau celebrul babka, care are ceva asemănări dar doar de departe cu cozonacul, fiind plin de ciocolată la vedere. Mai au în comun și varenky, un fel de colțunași umpluți.
Sârbii și restul ortodocșilor din spațiul ex-iugoslav au în obicei la masa de Paște friptura din toate tipurile de carne, iar în centrul mesei se așează o pâine cu decorațiuni din aluat și care are în mijloc un ou în coajă – obicei care se regăsește des și în bucătăria mediteraneană. Fată de acest spațiu, însă, se poate remarca, legat de bucătăria ortodoxă de Paște, lipsa cvasi totală a tartelor de primăvară cu verdețuri. O oaree excepție poate fi considerat drobul românesc, care nu e chiar o tartă dar cumva seamănă și e plin de verdețuri de primăvară.
Coborâm spre Grecia, leagăn al civilizației ortodoxe, unde meniul de sărbătoarea Reînvierii este în linii mari diferit de toate celelalte, dar regăsim ca element comun, în afară de ouăle roșii, carnea de miel. Pe masa grecilor la Paște este nelipsită tsoureki, o pâine împletită dulce, decorată cu ouă roșii așezate direct în aluat înainte de a o coace. Apoi, o supă din măruntaie de miel și verdețuri, maghiritsa, sau tsigerosarmades, care amintește vag de drobul românesc, dar de dimensiuni mai mici.
Putem cu ușurință, observa, așadar, că elementul comun prin definiție al Paștelui ortodox este oul, roșu sau încondeiat, simbol universal al renașterii, al revenirii la viață. Dincolo de el, există elemente în comun între o bucătărie și alta la masa de Paște în funcție de apropierea geografică și de influența culturală de-a lungul istoriei, încă o dovadă că viața unește atunci când politica divide.
