,,Din izvorul tău cel nesecat, Ceea ce ești de Dumnezeu dăruită, îmi dăruiești mie, izvorând pururi, curgerile harului tău mai presus de cuvânt. Căci ca pe ceea ce ai născut mai presus de cuget pe Cuvântul, te rog să mă rourezi cu darul tău, ca să strig ție: Bucură-te, apă izbăvitoare!” (Troparul Sărbătorii)
Creștinii ortodocși prăznuiesc vineri, 10 mai 2024, Izvorul Tămăduirii, sărbătoare ce cade întotdeauna Vinerea- în Săptămâna Luminată. La Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus a fost mare praznic, aici fiind sărbătorit al doilea hram al lăcașului de cult. Foarte mulți credincioși au participat la slujba oficiată la altarul din pădure de IPS Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, PS Ilarion Făgărășanu, episcopul Arhiepiscopiei Sibiului, un sobor de preoți parohi din Țara Făgărașului, alături de călugării de la Mănăstirea Brâncoveanu și de la mănăstirile din zona Făgărașului. A răsunat pădurea când preoții, cântăreții bisericești și enoriașii au spus: ,,Hristos a Înviat!“, ,,Adevărat a Înviat“.
Izvorul din pădure
Sărbătoarea pleacă de la o întâmplare petrecută, se pare, undeva prin vremea împăratului bizantin Marcian, și îl are ca protagonist pe ofițerul Leon, devenit viitorul împărat Leon cel Mare. Sinaxarul din Săptămâna Luminată relatează acest eveniment: ,,Vineri, în Săptămâna Luminată, se prăznuiește sfințirea bisericii preasfintei stăpânei noastre și Maici a lui Dumnezeu, a Izvorului celui de viață purtător. Și se mai face și pomenirea minunilor celor mai presus de fire, care s-au săvârșit de către Maica lui Dumnezeu în acest sfânt locaș. Biserica aceasta și-a luat începutul de la împăratul Leon cel Mare, care se mai numea și Machelie. Căci fiind acela om bun și preablând, mai înainte de a se sui pe tronul împărăției, pe când se număra încă între oamenii obișnuiți, umblând prin locurile acelea, a dat peste un orb rătăcit și l-a luat de mână ca să-l călăuzească. Și ajungând aproape de locul unde s-a ridicat mai târziu biserica, orbul a fost cuprins de o sete arzătoare și l-a rugat pe Leon să-i dea apă ca să-și astâmpere setea. Iar Leon, pătrunzând în desișul din apropiere, căuta apă; căci pe atunci locul acela era acoperit cu tot felul de arbori și desișuri de verdeață creșteau pe el. Și negăsind pe acolo apă, s-a întors întristat. Dar pe când se întorcea, i-a sunat în urechi glas de sus, care i-a zis: ,,Nu e nevoie să te ostenești, Leone, căci apa este aproape!” Dar, întorcându-se din nou, Leon căuta. Și ostenindu-se iarăși mult, din nou a auzit glasul acela, care i-a zis: ,,pătrunde, Leone împărate, mai adânc în pădurea aceasta și luând cu mâinile apă tulbure, potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați; și vei cunoaște de îndată cine sunt eu, care sălăsluieșc aici de multă vreme”. A făcut deci Leon precum îi spusese glasul și îndată orbul a început să vadă. Și ajungând Leon împărat, potrivit proorociei Maicii Domnului, a zidit lângă acel izvor, cu multă cheltuială, biserica ce se vede și astăzi”.
Cine a fost împăratul Leon?
Supranumit Leon cel Mare, acest împărat bizantin a rămas în istorie pentru faptul că a luat coroana din mâinile unui arhiereu pentru prima dată. ,,După moartea lui Marcian, senatul a ales ca împărat un alt ofițer, pe nume Leon, fost administrator pe domeniile lui Aspar. El a fost primul împărat care a primit coroana imperială de la patriarhul Constantinopolului. Până la el toți ceilalți împărați, respectând tradiția romană, au primit coroana din mâinile comandantului suprem al armatei, ori al unui înalt funcționar civil. Inițiativa din 457 avea la bază prestigiul de care se bucura patriarhul de la Constantinopol, mai ales după Sinodul de la Calcedon (N.R- sinod ce a combătut monofizismul, promovat de călugărul Eutichie din Constantinopol care susținea că în Iisus există doar o singură fire- cea dumnezeească, care ar fi firea omenească precum un picur de apă în mare). De acum înainte toți împărații bizantini vor fi încoronați de patriarhul capitalei, iar încoronarea capătă semnificația unei consacrări religioase. Încoronării civile cu caracter militar i se adaugă o ceremonie bisericească, care va căpăta din ce în ce mai multă importanță, iar în Evul Mediu va reprezenta actul veritabil al încoronării” (Sursa: crestinortodox.ro)
Biserica este reconstruită sub mai mulți împărați
Biserica construită lângă izvorul cu apă binefăcătoare a fost mărită sub împăratul Justinian, care însă a fost avariată în timpul mai multor cutremure. Împăratul Vasile Macedoneanul rezidește biserica, iar fiul său, Leon Înțeleptul, îi aduce la rândul său îmbunătățiri. Se spune că însuși împăratul Justinian a fost vindecat aici de o boală foarte gravă. Conform mai multor surse ale epocii, aici s-au petrecut mai multe minuni. ,,Pe vremea lor, izvorul de aici a și săvârșit numeroase minuni: a vindecat multe boli și a tămăduit nenumărate feluri de răni, molime și alte suferințe. A înviat izvorul acesta și un mort; acesta era din Tesalia și plecând cu corabia spre izvor s-a săvârșit pe cale. Când era să moară și își dădea duhul, a rugat pe corăbieri să-l ducă de acolo la biserica Izvorului și să-l îngroape, după ce vor turna peste dânsul trei ciuturi de apă. Ei au făcut așa, iar mortul, fiind stropit cu apă, a înviat. După multă trecere de vreme, când sta să cadă acea mare biserică, arătându-se Născătoarea de Dumnezeu a sprijinit-o până ce mulțimea strânsă din împrejuirmi s-a scurs afară. Apa aceea, când a fost băută, a alungat mulți demoni și a liberat pe cei legați din temnițe. Pe împăratul Leon Înțeleptul l-a vindecat de piatră la rinichi și a potolit frigurile foarte cumplite ale soției lui, Teofana; pe fratele lui, Ștefan patriarhul, l-a izbăvit de oftică (N.R- tuberculoză) și pe patriarhul Ioan al Ierusalimului l-a vindecat de surzenie. Pe marele dregător Tarasie l-a vindecat de niște friguri preacumplite, ca și pe maica lui, Maghistrisa, iar pe fiul său, Stelian, l-a tămăduit de o boală de rinichi…”
În diferite perioade nu au lipsit relatările de vindecări ale unor boli grele cum ar fi cancerul, astmul, conjunctivita etc. Creștinii sărbătoresc Izvorul Tămăduirii și ca pe un simbol al credinței în apa vie a Botezului, apa din care nu însetăm în veci, după cum spune Mântuitorul Iisus Hristos.
Pelerini la fântâna de la Mănăstire
La Mănăstirea Brâncoveanu a fost sfințită apa, Agiazma Mică, de unde pelerinii au luat în bidoane pentru a avea acasă peste an. ,,Această apă ne ajută acasă. O folosim cand avem probleme, când suntem bolnavi. Este apă sfințită“ spun cu convingere oamenii. La altarul din pădure, după Sfânta Liturghie când mulți dintre enoriași au fost împărtășiți, s-a săvârșit sfântul maslu. Apoi preoții au miruit toți participanții. IPS Laurențiu a vorbit tuturor, în predică, despre semnificația sărbătorii, despre aparițiile Mântuitorului ,,cel mort și Înviat“ și despre puterea Maicii Domnului. ,,Hristos a Înviat! Ați ascultat azi, aici, o lecție de teologie biblică de la vicarul administrativ al nostru, la care trebuie să ne gândim. Să ne gândim că Maica Preacurată a fost aleasă de Cer, de Mântuitorul Iisus, să fie mama mamelor noastre. De ce s-a instituit în Săptămâna Luminată această sărbătoare? În această săptămână se prezintă Mântuitorul nostru mort și Înviat prin propria Sa mărturisire. S-a arătat mironosițelor, apoi lui Toma prin rănile Lui, ca mai apoi la doi dintre ucenici pe drumul spre Emaus. În biserica noastră are o prezență sacramentală, dar reală. Cum spunem în timpul Sfintei Liturghii ,,Cred, Doamne și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși“. Și mai cred ceva, dintre cei păcătoși cel dintâi sunt eu. El este prezent prin Duhul Sfânt în Biserica Lui“ a predicat IPS Laurențiu.
În timpul slujbei, IPS Laurențiu a ridicat la rangul de arhimandrit pe starețul Iosif de la Mănăstirea ,,Sf. Andrei“ de la Berivoi, așa cum a hotărât Sfântul Sinod al BOR. ,,Are 45 de ani, a slujit 25 de ani și este de 30 de ani în viața monahală“ au fost condițiile care au dus la ridicarea în rang a starețului Iosif. Față de alți ani, au lipsit politicienii. Primarul comunei Sâmbăta de Sus, Nicolae Morariu, a participat la slujba religioasă împreună cu familia sa.
Oferte bogate pentru pelerini
Stațiunea Sâmbăta de Sus a fost locul în care lumea s-a și distrat. Terasele au fost pline, unde oamenii au avut oferte bogate, cele mai căutate preparate fiind micii și grătarele. Cei mai mulți dintre pelerini au plecat cu câte un suvenir de la tarabele din stațiune. Pentru copii, parcarea nou amenajată de Primăria Sâmbăta de Sus a fost trabsformată în spațiu de joacă, aici fiind montate tot felul de jocuri. Siguranța a fost asigurată de polițiști și jandarmi. (Lucia BAKI, Ștefan BOTORAN)
