În ziua de 8 decembrie 1920, la sediul Senatului, la ora 14.30, senatorii trebuiau să își reia dezbaterile. Senatorii aflați pe culoare, la bufet, sunt invitați să intre în sala de ședințe. Primii care intră în sala de ședințe, îndreptându-se spre banca ministerială, sunt domnii Greceanu și Văleanu, ambii miniștri. Domnul general Coandă (tatăl ilustrului savant) urcă la fotoliul prezidențial. În acel moment are loc o detunătură puternică care aruncă în aer câteva pupitre stârnind panică și țipete de salvare. Doi senatori sunt scoși afară dintr-un lac de sânge, iar alți senatori leșină în timp ce corpul de gardă blochează ieșirile pentru că s-a crezut că bomba fusese aruncată dinspre băncile rezervate publicului. Senatorii Demetru Radu, episcop greco-catolic Dimitrie Greceanu și Spirea Gheorghiu și-au gasit sfîrșitul în cumplitul atentat, iar episcopii Nifon și Ciorogaru, precum și președintele Senatului, generalul Constantin Coandă, au fost grav răniți. Dacă explozia ar fi avut loc în plenul dezbaterilor, numărul victimelor ar fi fost mult mai mare.
Mașina infernală…
La început s-a crezut că bomba fusese aruncată dinspre băncile rezervate publicului dar, după cercetări minuțioase, s-a descoperit că bomba fusese amplasată din timp în interiorul sălii și pentru toată lumea se dovedise a fi o premieră în materie de terorism. Bomba fusese confecționată dintr-o lovitură de tun german de 75 mm la care fusese adăugat un ceas, ceea ce a facut ca bomba sa fie introdusă din timp în sala de ședințe a Senatului. Asta dovedește că atentatorii au avut complici, foarte pricepuți pentru acea vreme a tehnologiei confecționării bombelor în scop de atentat. Introducerea mașinii infernale în sală nu s-a putut face fără complici, ceea cedovedește că atentatul a fost bine pregătit și a avut ramificații la nivel înalt.
Atentatorii
După atentat, serviciile secrete române au trecut la vînătoarea de teroriști, iar rezultatele au apărut foarte repede. La începutul lunii decembrie evadase de la închisoarea Doftana un grup de 11 deținuți comuniști. Unul dintre fugari cade foarte repede în mîinile autorităților, iar de aici nu mai rămîne decît puțin pînă la identificarea tuturor. Astfel sunt identificați autorii atentatului, și anume Max Goldstein, Saul Osias și Leon Liechblau, toți agenți comuniști. Înainte cu o lună, Max Goldstein atentase și la viața ministrului de interne Constantin Argetoianu, dușman vagonul ministreial cu care călătorea ministrul dar numai viteza scăzută de la ieșirea din gară a salvat viața ministrului.
Epilog
Max Goldstein, autorul principal, era expert în explozibili la acea vreme, chiar își pierduse o mînă în experimente cu explozibili. I se spunea ,,omul cu cîrlig”, deoarece, în loc de o mînă, avea un cîrlig de fier pe care îl mînuia cu o dibăcie neasemuită. A fost arestat în octombrie 1921, judecat în procesul din Dealul Spirii și condamnat la muncă silnică pe viață. Moare în 1924 de pneumonie în închisoarea Doftana. Era știut de către poliție ca agent cominternist. (Petru Z. DANCI)
