Profesor, om politic, parlamentar, vechi militant al istoricului Partidul Național Țărănesc (reprezentat azi legitim de PNȚ Maniu-Mihalache), deputat în trei legislaturi (1990, 1992 și 1996), pe numele său întreg Vasile Constantin Niculae Ionescu-Galbeni s-a născut la 24 februarie 1926 într-o familie de intelectuali din București, descendenți ai unei vechi familii boierești din satul Galbeni, (pe atunci județul Roman, azi Bacău, comuna Filipești), particula toponimică fiind adăugată oficial numelui Ionescu de tatăl său.
A urmat Liceul la „Mihai Viteazul”, iar în 1945 a devenit student al Facultății de Construcții din cadrul Politehnicii din București. România se afla sub ocupație sovietică. Agenții Moscovei încercau destabilizarea statului român și impunerea unui regim comunist, similar cu cel din Uniunea Sovietică. Instinctiv, cea mai mare parte a poporului roman se strânsese în jurul lui Iuliu Maniu, liderul Partidului Național Țărănesc, principala forță politică ce se opunea bolșevicilor. Participant la manifestațiile anticomuniste și monarhiste din 8 noiembrie 1945 și 10 mai 1946, tânărul Niculae Ionescu Galbeni avea să devină membru al organizației de tineret a PNȚ. După arestarea și condamnarea membrilor conducerii partidului, în 1947, a făcut parte dintr-o organizație clandestintă, alături de Ion Diaconescu și alți circa 100 de tineri, care împrăștiau manifeste ce dezvăluiau acuzațiile false din proces. Grupul a fost numit “trotiliștii”, deoarece răspândeau manifestele cu ajutorul trotilului. Arestat la 2 decembrie 1947, a fost condamnat la 5 ani de închisoare. A trecut prin arestul Ministerului de Interne și închisorile Văcărești, Aiud, Ocnele Mari, Pitești (unde s-a îmbolnăvit de tuberculoză) și Târgu Ocna. La penitenciarul-spital Târgu Ocna, în aprilie-mai 1951, împreună cu alți studenți (Gili Ioanid, Cezar Tănase, Aurelian Guță, Goruneanu G., Gheorghe Penciu, Virgil Ionescu, Eugen Dimitrov și alții), s-a opus studenților reeducați conduși de Pătrășcanu, reușind să împiedice instaurarea terorii în penitenciar.
A fost eliberat de la Ocnele Mari, după prelungirea detenției cu doi ani peste expirarea pedepsei, la 9 februarie 1955, lucrând pe șantiere, iar în 1964 s-a angajat la Institutul de Igienă și Sănătate Publică, Laboratorul de Radiații, completându-și studiile la Facultatea de Științe Naturale a Universității din București. S-a căsătorit în 1968 cu profesoara de geografie Aurelia Rotaru.
A rămas sub permanenta supraveghere a Securității, ale cărei cadre notau într-un document că “și-a reluat activitatea dușmănoasă, ține ședințe la domiciliul său din Piața Mihai Eminescu și este un element dușmănos, înrăit, fanatic.” Din 1959, Direcția a III-a a Securității dispunea luarea de “măsuri de tehnică operativă și de urmărire a corespondenței”, hotărându-se recrutarea unui element care să-l cunoască pe Niculae Ionescu Galbeni ca urmare a activității din PNȚ sau care să se bucure de încrederea acestuia (acțiune aprobată de ministrul afacerilor interne Alexandru Drăghici, prin nota raport nr. 478 282/10 august 1961).
Niculae Ionescu Galbeni și-a continuat activitatea, întâlnirile având loc cu ocazia unor evenimente precum botezuri, parastase, înmormântări, onomastici. În 1970, la venirea în țară a ziaristului Leonida Romanos, din partea Consiliului Național Român, a luat parte la întâlnirile ținute acasă la Victor Anca, împreună cu Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Gheorghe Mocanu, Victor Coconeți, Ion Barbu ș.a.. La 10 mai 1972, la o întâlnire găzduită de Victor Coconeți, cei de mai sus au hotărât redactarea unor lucrări cu caracter politico-programatic a PNȚ. Următoarea întâlnire a avut loc acasă la Ionescu Galbeni, la 16 iunie 1972, Securitatea fiind în alertă, datorită microfoanelor instalate la domiciliul lui Victor Coconeți, cât și a unui informator strecurat în grupul conspiratorilor. Au fost chemați la Securitate pentru explicații, bătuți și umiliți în timpul anchetei. După omorârea lui Victor Coconeți în timpul unei astfel de anchete, nu au mai fost chemați la Securitate, dar supravegherea lor s-a intensificat și s-au străduit să strecoare câte un informator pe lângă fiecare membru al grupului. S-a format chiar un comandament, ca pe timp de război, sub conducerea locotenentului colonel Lăzăruț Ion, în vederea instalării de microfoane la domiciliul lui Ionescu Galbeni și a aplicării altor măsuri tehnice speciale. În martie 1974, douăzeci de ofițeri de Securitate au trecut la acțiune: o parte din ei s-au deplasat la locurile de muncă ale colocatarilor din imobil, întârziindu-le sub un motiv sau altul întoarcerea acasă (în general sub pretextul obținerii unor informații legate de directorii instituțiilor respective), două mașini dotate cu aparatură de radio recepție au asigurat paza pe străzile de acces și au ținut legătura cu baza. Operațiunea a durat 5 ore, iar la încheierea ei căpitanul T. Fecioru a raportat: “Luni, 25 martie 1974, împreună cu ofițerii specialiști de la U.M. 0639, s-au introdus în mod secret mijloace A.E.B. la Ionescu Galbeni Nicolae. Din partea U.M. 0639 a participat locotenent colonel Cekezi, iar din partea unității noastre tovarășul Catană.”
În 1979 a fost chemat la Securitate și, fără să i se adreseze nici o întrebare, a fost bătut cu bestialitate (această bătaie este menționată și într-un raport al M.A.I. datat 4 februarie 1987). Ionescu Galbeni a continuat să fie chemat, sub diverse pretexte, la Securitate, dar nu și-a întrerupt nici o clipă activitatea politică.
Urmărirea informativă personală a continuat până în 1987, dublată de marginalizare socială permanentă.
În ziua de 22 decembrie 1989, Niculae Ionescu-Galbeni a participat activ la reînfiinţarea PNȚ sub numele de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNŢCD). A devenit consilier personal al președintelui Corneliu Coposu, iar în 1996, la Congresul al II-lea al partidului, a fost ales vicepreşedinte şi membru al Biroului Național de Conducere. După anul 2000, a fost președinte al Senatului PNȚCD.
În mai 1990, la primele alegeri libere de după jumătate de secol, Niculae Ionescu-Galbeni a fost ales deputat în Parlamentul României din partea PNȚCD. De asemenea, a ocupat fotoliul de parlamentar și în legislaturile 1992-96 și 1996-2000, devenind președinte al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI.
Dl Virgil Petrescu, prof. dr. ing. dip. HE-Delft și fost ministru al Educației Naționale în timpul guvernului Ciorbea (1996-1997) a declarat pentru Jurnalul Național: „Domnul Niculae Ionescu-Galbeni împlinește anul acesta, în 24 februarie, 100 de ani! Ne reamintim că prin anii ꞌ90 era considerat principalul doctrinar al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat. Unii, mai răutăcioși, îi ziceau «taliban», pentru intervențiile sale directe și fără menajamente față de derapajele din partid, dar pe un ton calm și civilizat. Cred că acest apelativ poate fi privit și ca titlu de glorie, căci domnul Galbeni nu s-a sfiit să taxeze erorile colegilor în materie de guvernare sau de comportament politic. (…) Aprecierile sale erau mai întotdeauna exprimate într-un limbaj academic, niciodată prin atac la persoană, ci doar asupra activității politice ale acesteia, ori pentru sublinierea și susținerea unor idei, în rezonanță cu doctrina PNȚCD, exprimate și de alți membri ai partidului.”
„După neintrarea PNȚCD în Parlament în urma alegerilor din anul 2000, domnul Niculae Ionescu-Galbeni a propus o serie de măsuri politice în vederea redresării partidului”, își amintete dl Virgil Petrescu, „dar acestea fie nu au fost luate în considerație, fie doar bine apreciate, dar nepuse în aplicare. La inițiativa domniei sale, toate discuțiile și dezbaterile din ședințele organelor de conducere ale partidului din anii 1997-2000 au fost înregistrate, astfel încât doctrinarul Ionescu-Galbeni a dispus de peste 8.000 de pagini transcrise. Se gândea să le publice în calitatea lor de reale documente ale istoriei recente a României. La solicitarea sa, am decis să contribui și eu la acel demers în privința selecției materialelor, dar mai ales sub aspect tehnic. La o sugestie a mea, acceptată de domnul Ionescu-Galbeni, s-a editat și un prim volum ca «argument» al lucrării. După mai mult de 15 ani de muncă intensă și discuții interpersonale adesea învolburate, lucrarea în patru volume, totalizând circa 2.000 de pagini – PNȚCD privit din interior, 1997-2000, a fost lansată la 25 octombrie 2023 în aula Bibliotecii Academiei Române, cu acordul directorului general al acesteia, domnul Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române.”
Dl Virgil Petrescu a anunțat și o nouă apariție editorială. Este vorba de memoriile domnului Ionescu Galbeni, „O viață pe făgașul țărănismului”. „Sperăm să fie pusă la dispoziția cititorilor interesați în cursul acestui an. Într-o primă formă, titlul acestui volum era „O viață în politică”, dar domnul Galbeni l-a modificat, considerându-l prea vag. Avea dreptate. La rândul meu, i-am recomandat mai multă precizie în formularea titlului, deoarece doctrina național-țărănistă a fost complinită conceptual cu elemente ale creștin-democrației. Aici, doctrinarul nostru a fost magistral: făgaș e un fel de drum, nu un popas sau un liman; deci, pe acest «făgaș» își pot face loc noi elemente de ordin politic și ideologic, precum cele aparținând democrației creștine, care și ea, ca politică, are o anumită evoluție. (…) Aș dori să cred că domnul Niculae Ionescu-Galbeni nu se va opri la acest viitor volum, ci va continua să scrie și să publice și alte lucrări privind interpretarea și precizarea unor concepte filosofice, așa cum va considera domnia sa, referitoare la doctrine politice trecute, prezente și, de ce nu, viitoare”, a spus dl Virgil Petrescu, prieten de suflet al dlui Niculae Ionescu Galbeni.
Domnul Nicolae Ionescu Galbeni reprezintă una din personalitățile care, în primul deceniu de după Revoluția din Decembrie 1989, au avut un rol important în eforturile de rupere a României de trecutul comunist și de construire a unei societăți democratice și unui stat de drept, de scoatere a țării de sub nefasta influență a Rusiei și integrarea sa în structurile lumii civilizate. (Ioana și Florin Dobrescu)
(Notă: La realizarea acestui material au fost folosite informații istorice din lucrările regretatului Cicerone Ionițiu.)