Nutriționiștii și medicii continuă să sfătuiască să se consume cereale zilnic, susținând că acestea sunt esențiale prin conținutul energetic foarte ridicat, conțin multe fibre (dacă sunt integrale) și oferă vitamine, minerale și majoritatea aminoacizilor. Cu toate acestea pot cauza numeroase probleme de sănătate și pot duce la o mare varietate de patologii. Cel care a analizat în detaliu daunele provocate de consumul cerealelor este un renumit medic specializat în Medicină Biologică, doctor în medicină și științe biologice, expert în inginerie biomedicală, homeopatie, homotoxicologie, nutriție ortomoleculară, terapie neuronală fiind profesor și președinte al Institutului Hispano-American de Cercetare și Dezvoltare în Medicină Biologică, dr Jose Luis Cidon Madrigal. Realitatea este că multe dintre cerealele actuale sunt dăunătoare și prin urmare painea, pastele și numeroasele alte produse fabricate cu făinurile lor. În cărțile ,,Creierul cerealelor” și ,,Fără grâu, mulțumesc”, grâul modern este acuzat ca fiind principala cauză a numeroase probleme de sănătate și a creșterii nejustificate în greutate. ,,Creierul cerealelor” scrisă de neurologul David Perlmutter se concentrează pe problemele pe care grâaul le provoacă în sistemul nervos central, în special boala Alzheimer. ,,Fără grau, mulțumesc” scrisă de cardiologul William Davis analizează în principal influența negativă a cerealelor asupra sistemului cardiovascular. Aceste studii s-au concentrat inițial asupra grâului dar ulterior au fost extinse la toate cerealele. De fapt Permutter merge pană acolo încât spune că cerealele moderne îți distrug în tăcere creierul. Când spune moderne nu se referă doar la făinurile rafinate, pastele sau orezul care poartă deja stigmatul impus de dușmanii obezității. Se referă la toate cerealele pe care mulți dintre noi au ajuns să le considere sănătoase: grâu integral, cereale integrale, cereale multicereale, cereale din șapte cereale, cereale vii, cereale măcinate pe piatră și așa mai departe. Pe scurt, se pare că unul dintre cele mai iubite grupuri de alimente esențiale este un grup terorist care atacă cel mai prețios organ al nostru: creierul.
Ce ingerăm de fapt când consumăm pâine?
Intoleranța la pâine și produse din pâine este în creștere. Principalul motiv pentru care cerealele cauzează atat de mult disconfort astăzi este că confruntate cu necesitatea de a hrăni un număr tot mai mare de oameni tehnicile agricole au fost modificate selectând doar soiurile cu cel mai mare randament și cele mai rezistente care au fost apoi ,,îmbunătățite” mai întâi prin hibridizare și mai târziu prin manipulare genetică. Scopul principal a fost de a le face mai rezistente la căldură, frig, îngheț, secetă, vânturi puternice, insecte și așa mai departe. La aceasta se adaugă dezvoltarea cerealelor modificate genetic pentru a obține recolte mai mari chiar și în afara sezonului. Întregul proces este condus de cantitate fără a se ține cont de impactul negativ potențial asupra organismului. Rezultatul? Un număr tot mai mare de probleme de sănătate despre care se știe acum că sunt legate direct sau indirect de cereale. Deosebit de dăunătoare sunt natura nocivă a anumitor proteine atunci când sunt alterate în timpul gătirii și cantitatea mare de substanțe chimice adăugate în timpul producției tuturor tipurilor de paine. Grâul cultivat în urmă cu 50 de ani abia dacă mai este disponibil comercial iar grâul cultivat și consumat masiv la nivel mondial astăzi aparține unui singur grup din cele 25.000 de soiuri existente : așa numitele HYV (soiuri cu Randament Mare). Acesta este un grâu hexaploid al cărui ADN conține 42 de cromozomi și o plasticitate genetică atât de extraordinară încât permite mii de variante. De fapt conține de șase ori mai multe gene decât genomul uman capabil să producă un număr uimitor de 24.000 de proteine diferite. Acest grâu hibrid nu a fost dezvoltat în mod natural de către fermieri ci în laboratoare de cercetare biologică cu scopul de a-i crește randamentul și rezistența la intemperii și agenți patogeni. Modificările biologice i-au schimbat genomul într-o asemenea măsură încât ADN-ul său produce acum proteine complet noi, necunoscute organismului nostru. Aceasta înseamnă, de exemplu, că conținutul său ridicat de amilopectină generează treceri continue și succesive de la hiperglicemie la hiperinsulinemie ceea ce poate duce la hipoglicemie. Gliadinele și glutenul din compoziția sa pot declanșa reacții autoimune care pot duce la o gamă largă de patologii iar unele dintrte proteinele sale sunt transformate în intestine în neurotoxine și excitotoxine care afectează neuronii creierului provocând tulburări ale sistemului nervos. În realitate niciun organ sau sistem nu este ferit de potențialele sale efecte nocive. Au fost publicate sute de studii care demonstrează efectele extrem de dăunătoare ale pâinii și ale cerealelor în general.
De ce nu trebuie să consumăm cereale moderne
Motivele biologice și medicale, argumentele științifice demonstrează că nu trebuie să consumăm cerealele moderne. Cerealele de acum zeci și sute de ani erau diferite de cele de azi, în special grâul. Iar făina de grâu este azi prezentă într-o mare parte a alimentelor expuse în supermarketuri, inclusiv în tot felul de paine, atât integrală cât și făcută cu făină albă și în sute de tipuri diferite de fursecuri, prăjituri și produse de patiserie. La acestea trebuie să adăugăm tot felul de cereale, în special cerealele pentru micul dejun printre care grâul este rege, pastele -tăițeii, tagliatelle, macaroane, spaghete, etc, grișul și cuscusul. Acestea ar putea fi controlate (evitand consumul lor) dar atât amidonul cât și glutenul sunt folosite în nenumărate preparate de la sosuri la carnați. Aproape jumătate din ceea ce se consumă zilnic conține derivate din grâu. Genomul grâului a evoluat în așa fel încât acum are șase copii ale fiecărui cromozom fiind o specie hexaploidă. Genomul grâului modern este atât de enorm încât are 17 miliarde de nucleotide perechi de baze de ADN). De cinci ori mai mult decât genomul uman, chiar dacă 80% din el este alcătuit din secvențe repetitive. O echipă de cercetători de la Universitatea din Padova (Italia) condusă de dr Pizzuti a făcut un studiu care arată că glutenul din grâul primitiv nu exprimă HLA-DR (antigene formate din molecule care se găsesc la suprafața aproape a tuturor celulelor inclusiv pe leucocite) așa cum o face grâul modern. Aceste molecule antigenice determină probabilitatea acceptării țesutului donator de către organismul receptor. În plus grâul antic nu produce citokinele tipice reacțiilor intestinale iritative resimțite de cei cu boală celiacă. Echipa Dr C. Giamfrani a demonstrat că făina obținută din graul antic nu activează cascada răspunsului imun ceea ce arată că toxicitatea sa este foarte scăzută (American Journal of Clinical Nutrition). Grâul modern declanșează reacții autoimune de respingere fiind aproape indigest. Grâul conține două tipuri de carbohidrați: 25 % amidon și 75% amilopectină. Saliva și amilazele, un tip de enzimă digestivă, transformă cu ușurință amilopectina în molecule de glucoză care trec rapid în fluxul sanguin. Amidonul (rezistent) ajunge în colon în mare parte nedigerat. Glutenul (80% din proteinele graului) este cel care conferă făinii plasticitate permițand coeziunea, maleabilitatea și fermentarea. Glutenul este compus din 80% gliadine și glutenine, iar 20% din albumine, prolamine și globuline. Cu cât genomul grâului este mai complex cu atât varietatea de proteine este mai mare. Soiurile moderne de grâu au, spre deosebire de cele antice, o varietate enormă de gliadine și glutenine. Glutenul este prezent în grâu, în orz, secară și ovăz precum și în oricare dintre soiurile și hibrizii acestora. Orezul, porumbul, sorgul și meiul nu conțin gluten. Gliadinele sunt prolamine, compuși bogați în glutamină și prolină, care sunt toxice. Dr Rodney Ford de la Clinica de Alergie Pediatrică și Gastroenterologie din Noua Zeelandă arată cum glutenul deteriorează rețelele neuronale. În plus, în organismul nostru se descompune în gluteomorfine care se leagă de receptorii opioizi din creier acționând similar unui medicament. De aceea este atât de greu să renunți la pâine și la derivatele acesteia! Trebuie adăugat că gliadinele interacționează în intestin cu sistemul MALT (țesutul limfoid asociat mucoasei) generând o inflamație silențioasă. În plus dacă mucoasa intestinală se inflamează acesta poate duce și la inflamarea mucoasei respiratorii, a urechii, nasului și gatului, a mucoasei urogenitale și chiar a pielii.
Ce probleme creează erbicidele
O altă problemă serioasă legată de cereale este reprezentată de erbicidele folosite pe acestea precum și de culturile modificate genetic. Mulți oameni de știință susțin că consumul de alimente modificate genetic nu este dăunător dar dovezi recente arată că acestea pot perturba grav metabolismul plantelor și animalelor. Cel mai toxic și periculos dintre acestea este glifosatul. Cerealele, în special cele integrale, leguminoasele și nucile sunt principalele surse alimentare ale ciupercilor patogene. Micotoxinele produse de ciuperci chiar și la concentrații de nanograme sunt neurotoxice, nefropatice, imunosupresoare, cancerigene și teratogene (cauzează malformații congenitale). Se estimează că aproape 40% din producția globală de cereale este contaminată cu ochratoxine. De fapt 50% din infecțiile fungice se datorează consumului de cereale. Majoritatea substanțelor cancerigene și teratogene nu sunt sintetice (metalele grele, izotopii radioactivi, pesticidele organofosforice, bifenilii policlorurați și dioxinele) ci de origine naturală. Sunt mult mai multe cazuri de cancer cauzate de mitotoxine decât de poluanții de origine umană. Micotoxinele subminează sănătatea atunci când sunt ingerate zilnic, în doze prea mici pentru a provoca disconfort imediat dar în cantitate suficientă pentru a produce prin acumulare insuficiență renală sau cancer. Aceste efecte se manifestă adesea cand este deja prea tarziu. Credința larg răspandită, promovată de industriile alimentare, că carbohidrații complecși sau amidonul sunt mai buni pentru organism deoarece se absorb lent în timp ce carbohidrații simpli sau zaharurile găsite în fructe și miere sunt dăunătoare deoarece se absorb rapid este falsă. Indicele glicemic al carbohidraților complecși sau al amidonului este mai mare decat cel al carbohidraților simpli. Adică cerealele și cartofii provoacă o producție de insulină mai mare și mai rapidă decat legumele și fructele. Cu cât o moleculă de amidon este mai complexă și mai mare cu atât osmolaritatea sa (un parametru care arată cât de repede se absoarbe un carbohidrat) este mai mică cu atât părăsește stomacul mai repede, crește mai mult nivelul de glucoză din sânge iar organismul trebuie să producă mai multă insulină. Granule de amidon au fost găsite în cantități mari în sânge, bilă, urină și în lichidul cefalorahidian după o masă bogată în cereale iar obliterarea parțială poate cauza probleme cognitive din cauza oxigenării deficitare. Toate acestea au fost descoperite de gastroenterologul german Gerhard Volkheimer dar au fost suprimate deoarece sunt informații care dăunează numeroaselor interese.
Amidonul, un pericol pentru sănătate
Dacă oamenii ar știi că amidonul rezistent poate împiedica circulația sangelui, vanzările de cereale pentru micul dejun, pâine feliată, fursecuri, paste făinoase, piure de cartofi instant și multe alte produse procesate ar scădea. Datele lui Volkheimer, bazat pe un studiu efectuat pe peste 100 000 de persoane, arată că ingerarea a 200 de grame de amidon , fie din cartofi, porumb sau grâu, determină apariția granulelor de amidon în fluxul sanguin în câteva minute. Din fericire dacă consumul încetează organismul le elimină prin urinare, degradare enzimatică și fagocitoză. Dacă sunt consumate în mod regulat acestea pot obstrucționa temporar capsulele Bowman, structurile din rinichi care filtrează substanțele pentru excreție, și se acumulează în vasele de sange deteriorând endoteliul acestora. Acest lucru este valabil mai ales în cazul cerealelor deoarece acestea conțin peste 70% amidon. Cerealele integrale demineralizează, distrugând în special calciu și exacerbează efectele deficitului de vitamina D, lucru care nu se întâmplă în cazul cerealelor rafinate. Motivul este că acestea nu conțin acidul fitic prezent în tărațe deoarece este eliminat. Cerealele integrale îl conțin în cantități mari. Acidul fitic se combină cu calciul formând fitați de calciu, o sare foarte insolubilă, de aceea demineralizează organismul. Sir Edward Mellanby a descoperit acest lucru acum un secol dar munca sa a fost imediat redusă la tăcere. Astăzi industriile laudă conținutul ridicat de fibre al cerealelor pentru micul dejun și prin urmare acidul fitic care demineralizează organismul. Scandalos! Prin urmare pâinea albă, mult defăimată, este în acest sens mai bună. Cerealele, în special grâul pot duce la numeroase boli inflamatorii, de la hiperglicemie, artrită reumatoidă și reflux gastroesofagian pană la migrene și tulburări neurologice. Inflamația nu apare doar în sistemul digestiv ci în întregul corp. Consumul de cereale menține sistemul de curățare /purificare (imunitar) în alertă maximă datorită eliberării constante de mesageri inflamatori. Acest răspuns inflamator excesiv poate duce la autoatacarea organismului rezultand boli autoimune, degenerative și cronice precum și îmbătrânire prematură. Și vorbesc despre inflamații care nu sunt cauzate de o leziune sau de un agent patogen ci de dietă. Pe scurt, inflamația clasică este dureroasă dar inflamația silențioasă este mortală. Principala cauză a miilor de boli clasificate medical se datorează a ceea ce respirăm, bem și mâncăm, inclusiv aditivi și medicamente, precum și problemelor de mediu, inclusiv radiațiile iar pentru a le preveni și chiar a le trata ar trebui să fie suficient să mâncăm corect, să ne detoxifiem, să corectăm deficiențele, să ne echilibrăm pH-ul intern, să ne protejăm. (Gherasim Florin, membru al Asociației Internaționale de Medicină Integrată, Oncologică și Împotriva Îmbătranirii, președinte A.S.I.M.I.O.A. pentru România, specialist în recuperare medicală)
