Ion Gavrilă Ogoranu (Moşu) şi Jean Pop (Fileru) au rămas singuri, începând cu luna mai 1955. S-au despărţit şi ei în iarna 1955-1956 pe când se aflau în zona Copşa Mică, Moşul plecând spre Alba, iar Jean Pop spre Făgăraş. Ion Gavrilă, cu mitraliera lui, a ajuns la casa fostului său camarad, studentul Petre Săbăduş. A rămas ascuns în podul cu fân al Anei Săbăduş, soţia medicului Petre Săbăuş. Au urmat şi alţi ani la aceeaşi gazdă, ferit de ochii Securităţii care-l căuta în toată ţara. Şi-a umplut anii citind şi scriind. A studiat tratatele de medicină ale dr. Săbăduş în română, germană şi franceză şi a scris despre viaţa din munţi a grupului, amintirile lui din copilărie, despre agricultura la munte. A trăit cu multe lipsuri şi cu o teamă continuă pentru cei care-l protejau. Jean Pop, Fileru, s-a întors în zona Făgărașului, unde a stat ascuns din septembrie 1955 până în mai 1956 într-un bordei, lângă satul Colun. De aici a plecat spre Lisa cu dorința de a-și vedea familia. Atunci a aflat că unii camarazi au plecat în Grecia, învoindu-se să-i urmeze. Nici nu bănuia că acesta era de fapt planul Securității. Ioan Pop s-a născut la 21 ianuarie 1908, în SUA, statul Indiana Harbor- Cliveland Ohio, fiul lui Ioan şi Varvara. Locuia în Lisa, raionul Făgăraş.
Agentul ,,Eliade Rădulescu” din Drăguş şi capturarea lui Jean Pop
,,Eliade Rădulescu”, ,,QUI”, ,,Laura”, ,,Grecia”, ,,Sandu Vasile”, ,,Grigorescu Gheorghe”, ,,Puiu” sunt doar câteva din numele conspirative ale informatorilor şi agenţilor Securităţii ce au aparţinut localnicilor care au acceptat să-şi trădeze vecinii, rudele, consătenii în schimbul unor funcţii sau sume de bani. Prin acţiunile lor au trimis la moarte tineri nevinovaţi, iar în închisori făgărăşeni de toate vârstele. În documentele existente în arhivele CNSAS nu apar numele reale ale acestor informatori şi agenţi, iar numele persoanelor urmărite şi trădate sunt şterse. Punând însă cap la cap ceea ce a fost publicat prin memoriile celor care au supravieţuit gulagului comunist, se poate deduce cine a stat în spatele acestor nume de agenţi şi informatori şi pe cine au trimis la moarte. Agentul ,,Eliade Rădulescu” a întocmit multe note informative pe care le-a trimis colonelului Gheorghe Crăciun, cel care s-a ocupat de Grupul Gavrilă şi de eliminarea lui. Acest ,,Eliade Rădulescu” a avut un aport foarte important în capturarea lui Jean Pop, Fileru, din Lisa. ,,Eliade Rădulescu” lucra în Făgăraş, la biroul Mecanizări la aşa zisul ,,Complex 4 Făgăraş”, şi era de loc din Drăguş, prenumele lui fiind Vichente. S-a înfiltrat în rândul sprijinitorilor partizanilor, cu mult vicleşug a câştigat încrederea familiilor luptătorilor, ceea ce i-a făcut sinistra lui misiune uşoară, spre lauda securiştilor. Acest ,,Eliade Rădulescu” n-a fost impresionat în niciun fel de drama acestor familii sau de faptul că notele informative întocmite va trimite în faţa plutonului de execuţie nişte tineri nevinovaţi. Atât de nemilos a fost încât l-a folosit chiar şi pe Andrei Haşu din Pojorta, care-şi pierduse cei doi fii, pe Andrei (Baciu) şi pe Ghiţă (Rucăreanu). S-a folosit şi de sora fraţilor Haşu, Victoria Trâmbiţaş (Tori), care îşi dorea ca şi fiul ei cel mare să fugă peste graniţă. A folosit-o pe învăţătoarea Elisabeta Malene din Porumbacu de Jos al cărui frate era déjà arestat, iar familia persecutată. L-a folosit pe Ioan Cristian, croitor, legionar, pentru a le câştiga încrederea părinţilor fraţilor Haşu şi ai lui Laurian Haşu din Breaza (Leu). Notele lui informative i-a trimis pe toţi în lagăre şi închisori, dar au dus şi la capturarea lui Jean Pop. În Nota de mai jos, dialogul lui ,,Eliade Rădulescu” numit de noi în text ,,Agent” şi prezentat colonelului Crăciun este cu Ioan Cristian pe care l-am numit în text ,,Urmărit”. Scrisoarea primită din Grecia era de fapt scrisă de Securitate pentru că luptătorii fusese capturaţi în 1955.
Notă informativă
Agent Rădulescu Eliade, 11 aprilie 1956
Primită de Col. Gheorghe Crăciun
,,În ziua de 9 aprilie a.c., pe la orele 12.13, am fost chemat la telefon pentru a vorbi cu un prieten. Când am ajuns la receptor, am cunoscut vocea lui….care era foarte alarmat că mă caută de dimineaţă şi nu reuşeşte să dea de mine. I-am spus să mă aştepte la blocuri până la ora 5 când termin serviciul şi să ne întâlnim la blocuri. La ora 5 m-a aşteptat la blocuri foarte alarmat. După ce am intrat în cameră, a încuiat uşa pe dinăuntru, s-a uitat la pereţi ca şi cum ar fi căutat să se asigure dacă nu mai este cineva înăuntru şi apoi a început să vorbească.
Urmărit: Ţin să-ţi spun ceva foarte interesant, dar mai nainte, te previn că aceste lucruri să nu le transmiţi nimănui, nici la cei mai apropiaţi prieteni ai tăi.
Agent: Vezi-ţi măi de treabă, parcă de acum mă cunoşti tu pe mine?
Urmărit: Eu şi aşa, dacă se va auzi, am să iau totul pe seama mea şi nu am să spun nimănui, deşi ştiu că dacă se va auzi ceva, apoi numai de la tine se aude, că aceste lucruri eu nu le-am spus nimănui. …este mort de un an de zile.Se împlineşte anul acum în iulie, pe ziua de 6.
Agent: Cum… e mort? Săracu cât o fi mai îndurat? (n.r. Este vorba despre Remus Sofonea, Brâncoveanu)
Urmărit: Dar să nu spui asta nimănui, nici lui taică-său şi nici la nimeni.
Agent: Dar nu se poate să fie mort, că s-ar fi aflat acest lucru.
Urmărit: Nu a căzut în mâinile Securităţii, l-au îngropat tot partizanii, aşa că nu ştie nimeni că a murit decât partizanii. Eu am primit veşti de la ei şi m-au anunţat de acest lucru.
Agent: Păi ei unde sunt acum? Parcă spuneau că au trecut graniţa?
Urmărit: ,Îţi arăt acuma. Am primit o scrisoare din Grecia de la ei, toţi sunt în şcoala de spionaj acolo şi legătura de acolo o face prin curieri speciali, care vin din lună în lună la Bucureşti unde iau legătura cu comandamentul nostru şi transmite mai departe veştile. Am la mine scrisoarea primită din Grecia pentru tatăl lui…..Tu îl cunoşti? (n.r. Ghiţă Haşu)
Agent: Mă, eu am auzit de …..din Breaza. (n.r. Laurean Haşu care era din Breaza)
Urmărit: Nu ăsta, ….în Pojorta, am bilet pentru tatăl lui, pe care trebuie să-l dau cât mai curând şi nu ştiu cum să fac să ajung la el, cum să-i pun problema ca să aibă încredere în mine. Dacă a-şi întâlni pe ……a-şi discuta cu ea pentru că ea trebuie să ştie ceva. Cel care mi-a dat biletul, mi-a dat şi semnalmentele tatăl lui…Mi-a spus că nu are un deget la mână şi poartă mustaţă. (n.r. femeia despre care spune este Elisabeta Malene)
Agent: Pe… o putem întâlni şi dacă crezi că poate face ceva, mergem la ea acasă că ştiu unde stă.
Urmărit: Bun, mergem în oraş şi dacă nu o întâlnim mergem la ea acasă.
Am ieşit în oraş împreună cu ……..care îl cunoştea pe …….., fratele ei şi eu. În faţa restaurantului ,,Mexico”, o întâlnim pe ….care mi-a spus că merge până la o doamnă care a fost în puşcărie şi a născut o copilă, după cât îmi amintesc această doamnă se numea …..Am întors-o înapoi şi am făcut o plimbare în oraş. Rămaşi singuri, adică eu, …… şi …….., …..a pus problema:
Urmărit: Uite……, noi avem un lucru foarte important să-ţi comunicăm, însă să promiţi că nu ai să spui nimănui. Am o veste pentru tatăl lui ….. care este fugit. E neam ceva cu tine?
Femeia: Nu se poate şi nu cred.
Urmărit: Mai există şi alt ….care este fugit? A întrebat …..
Femeia: Mai există în Pojorta.
Urmărit: Cunoşti pe tatăl lor? Nu cumva e un om care poartă mustaţă şi nu are un deget la mână?
Femeia: Eu nu-l cunosc, dar pot să mă interesez precis şi să-ţi comunic dacă este aşa cum spui tu sau nu.
Urmărit: Când îmi poţi comunica acest lucru?
Femeia: Cred că chiar în cursul săptămânii acesteia, îi comunic lui Vichente (adică mie) şi el îţi transmite ţie.
Urmărit: În orice caz vreau cât mai curând acest lucru pentru că trebuie să ştiu ce să comunic înapoi.
Am rămas înţeleşi că sâmbătă la orele 12 să mă întâlnesc cu ….la Făgăraş şi până atunci ….să-mi comunice dacă a făcut legătra cu tatăl lui ….şi dacă poate …..să stea de vorbă cu el dă-i dea scrisoarea. Ne-am întors acasă şi până ce s-a pregătit mâncarea în camera nr. 13 la ……eu am mai stat de vorbă cu el în camera nr. 5 unde locuiesc eu şi eram numai noi doi singuri. Primul lucru, a ţinut să-mi arate scrisoarea. A scos scrisoarea din portmoneu, care nu era în plic şi împachetată într-o altă bucată de hârtie pe care era adresa: ……Pojorta. Conţinutul scrisorii pe care-l redau mai jos avea un scris neuniform şi chiar neregulat, parcă ar fi fost scrisă de un elev de şcoală elementară. Era adresată:
,,Dragi părinţi
Aflaţi despre mine că sunt sănătos şi în prezent o duc bine. Să nu-mi purtaţi grijă pentru că eu am reuşit examenul. În ce priveşte boala mea, nu mai este gravă că am medicamente la dispoziţie şi am tot ce-mi trebuie. Am vrut să vă trimit un pacheţel, dar acum e foarte greu. Poate mai târziu o să vă trimit. Căutaţi pe ……şi i spuneţi că îl aşteptăm.” ( semna un nume ce nu l-am putut descifra). P. conf. Col. Crăciun Gheorghe“
După ce Jean Pop a fost arestat, a ajuns în arestul Securităţii. Au urmat zile în şir de anchete din care securiştii voiau să afle unde s-a ascuns Ion Gavrilă Ogoranu. S-a încercat, nu de puţine ori, compromiterea lui Ion Gavrilă Ogoranu în faţa familiilor camarazilor lui arestaţi şi împuşcaţi.
Sectorul Oprerativ Făgăraş, Nr. 204 din 23 Martie 1953
Proces verbal de interogatoriu
,,Arestat Pop Ioan, născut la 21 ianuarie 1908 în SUA, statul Indiana Harbor- Cliveland Ohio, fiul lui Ioan şi Varvarea, cu ultimul domiciliu în comuna Lisa, raionul Făgăraş. 4 aprilie 1957, oraşul Stalin. Interogatoriul a început la ora 8 şi s-a terminat la ora 19.30.
Întrebare: În continuarea interogatoriului anterior declară şi restul de activitate subversivă ce-ai desfăşurat-o
Răspuns: Din pădurea Avrigului în acea noapte din august am plecat cu toţii spre Munţii Sebeş Olt pentru alimentare. Însă în Muntele Clăbucet am fost întâmpinaţi de armată deschizându-se foc de arme asupra noastră. Ilioiu Ion şi Sofonea Remus au coborât, iar eu împreună cu Gavrilă Ioan şi Novac Ioan am urcat spre creastă, reuşind să scăpăm din încercuire şi după aceasta am stat prin câmp între comunele Avrig şi Olteţ timp de cca 40 de zile când am furat de pe câmp diferite cereale şi zarzavaturi pe care le depozitam în pădure la Feldioara. În timp ce eu transportam cerealele Gavrilă cu Novac Ioan au fost la o întâlnire cu Sofonea Remus pe care o aveau fixată înainte. Când eu m-am reîntors din pădurea Feldioarei, într-o porumbişte de lângă Arpaş unde stabilisem să revin, am găsit acolo pe Gavrilă Ioan, Novac Ioan şi Sofonea Remus, care ne-a spus că Ilioiu Ioan în timpul încercuirii din pădurea Avrig a fost împuşcat de armată, iar el a reuşit să scape. Menţionez că mai înainte, prin septembrie 1954, pe când eram numai cu Gavrilă şi Novac Ioan, în apropiere de comuna Voivodeni, întâmplător ne-am întâlnit cu Haşu Laurean, Chiujdea Ioan şi Metea Victor, care făceau aprovizionarea de iarnă, furând de pe câmp fasole. Împreună cu acest grup am stat 2 zile şi am plecat spre Avrig împreună cu Gavrilă şi Novac Ioan şi am început aprovizionarea de iarnă aşa după cum am arătat mai sus. Prin septembrie sau octombrie 1954, pe când ne găseam în apropierea satului Glâmboaca, Sofonea Remus şi Novac Ioan au plecat din grupul nostru pentru a face ceva aprovizonări din alte părţi, iar la despărţire Gavrilă le-a fixat o întâlnire la data de 20 octombrie 1954 într-o pădure din apropierea satului Rodbav. Rămas cu Gavrilă Ioan am continuat să facem aprovizionarea pentru iarnă furând de pe câmp cereale şi zarzavaturi pe care le-am depozitat în pădurea satului Colun şi pădurea satului Găinari, unde am făcut câte un bordei. În această perioadă Gavrilă Ioan m-a lăsat de mai multe ori singur câte 2-3 zile şi când se întorcea aducea unele alimente. La data de 20 octombrie am mers cu Gavrilă Ioan în pădurea satului Rodbav unde ne-am întâlnit cu Sofonea Remus şi Novac Ioan, luându-se hotărârea ca aceştia să se întâlnească cu celălalt grup şi să ierneze împreună. Împreună cu Gavrilă Ioan m-am stabilit în bordeiul din pădurea Găinari unde am stat până la data de 13 ianuarie 1955, când am fost văzuţi de un cetăţean necunoscut şi pentru a nu fi descoperiţi am plecat la bordeiul din apropierea satului Colun. Menţionez că prin decembrie 1954, într-o noapte, am intrat împreună cu Gavrilă în locuinţa unui cetăţean din satul Colun (ulterior am aflat că se numeşte Toader Ioan) de unde am furat nişte alimente. În bordeiul din pădurea Colun am stat împreună cu Gavrilă până la 1 Martie 1955, când am plecat amândoi până în pădurea Feldioara unde din toamnă avea depozitate ceva alimente, unde speram să găsim vreun bilet despre locul unde am putea întâlni pe Sofonea Remus şi Novac Ioan, însă nu am găsit niciun bilet. Am rămas în pădurea Feldioara până la 28 martie 1955, după care am plecat la bordeiul din Colun şi la urmă în pădurea comunei Bradu, unde am stat până la 9 mai 1955, când am mers cu Gavrilă Ioan în apropierea comunei Voivodeni la un stâlp de înaltă ensiune unde Gavrilă a căutat un bilet de la ceilalţi membri ai bandei, însă nu a găsit nimic. De aici tot amândoi am mers în apropierea satului Netotu la locul numit ,,Fântânele” unde Gavrilă stabilise cu Haşu Laurean să-i lase un bilet, dar nici aici nu am găsit nimic. Gavrilă a plecat la bordeiul din pădurea Colun, iar eu am mers în comuna Lisa să iau legătura cu Mircea Paler, zis Smădu, omul nostru de încredere, însă nu am reuşit să iau legătura şi am plecat mai departe în pădurea Feldioarei, lăsând în lada cu alimente un bilet pentru Novac Ioan căruia îi fixasem o întâlnire la un păr de lângă râul Olt şi după asta am continuat să merg până la bordeiul de la Colun unde l-am găsit pe Gavrilă. La data de 6-7 iunie 1955 am mers cu Gavrilă la părul de lângă râul Olt unde nu am găsit nimic. După ce am văzut că nu reuşim să luăm legătura cu ceilalţi membri ai bandei, Gavrilă a spus că este necesar să plecăm în altă regiune şi în acest scop am plecat împreună spre Deva unde Gavrilă afirma că este o pădure în care ne-am putea ascunde. La data de 17 iunie 1955, când am ajuns în apropierea liniei ferate Sibiu-Copşa Mică, Gavrilă mi-a făcut propunerea să mergem la Cluj unde vrea să ia legătura cu un om al său, după care să continuăm drumul spre Timişoara şi de acolo să trecem în Ungaria şi apoi în Austria. Eu nu am fost de acord cu această propunere şi astfel ne-am despărţit, eu reîntorcându-mă la bordeiul din pădurea Colun, unde am ajuns prin septembrie, şi am stat acolo până în mai 1956. În acest timp m-am alimentat cu alimentele furate toamna din câmp şi de câteva ori am luat legătura cu Toader Ioan din satul Colun care mi-a dat ceva informaţii care mă interesau, însă nu reţin ce informaţii mi-a dat în afară de faptul că a apărut un decret de amnistiere. Cu acesta m-am întâlnit în câteva rânduri, noaptea lângă curtea sa. În luna mai 1956 am părăsit bordeiul şi am plecat spre comuna Lisa pentru a lua legătura cu familia mea. Ajungând în satul Pojorta, prin morarul Cristea Petru am luat legătura cu Haşu Andrei, tatăl fugarului Haşu Gheorghe, care m-a informat că Haşu Gheorghe şi ceilalţi membri ai bandei au plecat în Grecia fiind scoşi din ţară de o călăuză şi dacă vreau îmi va face şi mie legătura pentru a pleca în Grecia. După aceasta am plecat în comuna Lisa pentru a lua legătura cu familia, însă nu am reuşit şi m-am reîntors în marginea comunei Pojorta, unde m-am ascuns în nişte tufe timp de câteva zile în care timp am luat din nou legătura cu Haşu Andrei cu care am stabilit să-mi aranjeze plecarea în Grecia. În ziua de 22 mai 1956, Cârstea Petre mi-a adus un rând de haine şi încălţăminte şi tot atunci m-a pus în legătură cu un cetăţean care se numea Cristian Ioan cu care am plecat cu trenul spre Constanţa, iar pe drum am fost arestat.
După ce am citit prezentul proces verbal şi am constata că corepunde întocmai cu cele declarate de mine, îl susţin şi semnez.
Anchetat: Pop Ioan
Anchetator penal de Securitate: lt.maj. Averbuc Izu
4.04.1957
Dată în faţa noastră: procuror militar. Cpt. De Just Covrig. A.“
