Am numit frăţeşti două cuvinte ultramoderne: ,,a relaţiona” şi ,,a socializa”, aflate pe val, unde s-au regăsit apropiate, precum doi străini, care până nu demult necunoscute, descoperă că sunt rude.
- Sensul verbului ,,a relaţiona” poate fi redat prin expresia sinonimă ,,a pune în relaţie”. Dicţionarele îl înregistrează ca verb tranzitiv, adică utilizat numai în context de genul ,,a pune în relaţie două sau mai multe fenomene, evenimente”, înţelegând ceva din afara relaţiilor umane, ceva din universul obiectiv, cercetat. În ultima vreme ,,a relaţiona” şi-a depăşit limitele, devenind intranzitiv cu sensul ,,a intra în relaţie cu, a interacţiona cu”, după un model englezesc, de unde a preluat întrebuinţarea de ,,a stabili o relaţie reciprocă (interumană)”. Astfel că în loc să ilustreze enunţuri precum: ,,relaţia dintre temperatură şi starea de agregare” s-a extins şi la formulări de tipul: ,,cum să relaţionăm cu persoane dificile”. În plus şi-a adăugat şi forme gramaticale reflexive ,,a se relaţiona”, după modelul ,,a se certa, a se saluta, a se săruta”, ca în exemplul: ,,felul în care mă relaţionez cu tine”, ş.a. considerate exprimări greşite, deocamdată.
- Un parcurs asemănător s-a petrecut cu verbul ,,a socializa”. Folosit în domeniul sociologiei (studiul societăţilor omeneşti) înseamnă ,,a dobândi caracter social, a se integra într-un grup din structura societăţii (comunităţii), a încuraja raporturile sociale dintre membrii grupului”. Spunem, deci corect: ,,copiii se socializează prin grădiniţe/şcoli”, înţelegând că se integrează, au conştiinţa apartenenţei la o colectivitate. Dar într-o ordine regresivă ,,a socializa” s-a particularizat, tot după un model englezesc la ,,a stabili şi a întreţine relaţii amabile cu alte persoane”, dar nu numai, ca în enunţul ,,socializăm cu colegii” sau ,,să vă socializaţi animalul”. Faţă de vechiul sens, noul sens îşi justifică prezenţa pentru că acoperă ideea de ,,a fi împreună cu alţii”, în opoziţie cu ,,a fi singur”, având şi o formă reflexivă. ,,Ştim să ne socializăm pe net!”. Succesul lui ,,a socializa” se explică şi prin faptul că exprimă înnobilarea unor realităţi banale care prezentate printr-un termen cu rezonanţă filozofică ar ridica mai mult conduita cotidiană decât ceea ce ar spune, fără orgoliu, expresiile sinonime ,,a sta de vorbă”, ,,a bârfi”, ,,a merge la petreceri”, ,,a bea cu prietenii”, ,,a stabili relaţii amoroase” etc. (Prof. Liviu IOANI)
