După publicarea articolului legat de blocarea drumului ce duce la Mănăstirea Dejani pe pagina ziarului www.monitorfg.ro, reprezentantul firmei Profiles Total SRL, Mihai Costea, ne-a declarat că va prezenta documente care atestă proprietatea sa asupra drumului.
- ,,Nu este nimic ilegal, sunt proprietar, iar proprietatea este garantată prin Constituție. Eu sunt nedreptățit. Drumul a fost folosit 17 ani fără ca nimeni să plătească. Primăria Recea putea rezolva situația legată de acest drum“ a declarat Mihai Costea de la Profiles Total SRL.
Sâmbătă, 8 octombrie a.c., bariera a fost ridicată
- ,,Am deschis drumul pentru credincioșii care vor să participe la liturghia de duminică de la Mănăstirea Dejani. L-am anunțat și pe părintele stareț. Până duminică după amiaza drumul va fi deschis“ a spus sâmbătă Mihai Costea.
Mihai Costea, proprietarul drumului, ne-a pus la dispoziție și fotografiile care arată că drumul de acces a fost deblocat.
Scurt istoric al Mănăstirii Dejani
Din satul Dejani se merge spre mănăstire pe șosea asfaltată, trecând pe lângă o unitate militară, după încă 1 km pe lângă Păstrăvăria Dejani, apoi pe un drum betonat de vreo 300 de metri, după care urmează un drum pietruit de circa 2 kilometri până la mănăstire. În total sunt vreo 6 km din satul Dejani până la mănăstirea din munte. Nu se cunoaște data exactă a întemeierii mănăstirii, însă este atestată documentar înainte de anul 1700. Mănăstirea este menționată într-o ,,Conscripție”, din anul 1748, alături de alte 12 mănăstiri din districtul Făgărașului. În jurul anului 1750, existau în zona Făgărașului, de-a lungul munților, 37 de shituri și mănăstiri. Dar toate au fost distruse de generalul Bukow. Încă din secolele al XV-lea și al XVII-lea au fost fondate în satele Telechi, Vaida și Dejani – Recea așezăminte monahale pentru călugari, care au avut aceeași soartă ca mai toate mănăstirile din Ardeal, fiind distruse în anul 1761 de armata generalului austriac Bukow. După această dată, până în anul 1990 n-a mai existat viață monahală în aceste locuri. În anul 1990 a fost descoperit locul uneia din vechile mănăstiri, de către preotul paroh Aurel Popa. Mitropola Ardealului a aprobat reînființarea Mănăstirii Dejani. Au început imediat lucrările de starețul Gherontie Negura și obștea care se formase aici. Au venit la acest nou lăcaș și 4 călugări de la Schitul Sihla din județul Neamț, dar au rămas doar doi dintre ei la Dejani. Era o poiană pustie și liniștită dacă nu erau zgomotele de la baza militară din apropiere, unde se făceau des teste cu explozibil. Toată poiana era plină de bălării, în afară de un petic pătrat, pe care nu crescuse decât iarbă. Călugării au hotarât să sape în acel perimetru temelia bisericii. După câteva cazmale, au dat de temelia vechii mănăstiri. Astfel s-a întâmplat și cu găsirea locului potrivit pentru a săpa o fântână. Starețul s-a oprit la un loc mai adâncit aflat între brazi. Când a început să sape, cazmaua a lovit în piatră, era lespedea de piatră care astupa gura vechii fântâni, adancă de nouă metri și cu apa încă potabilă. Inițial s-a construit un altar de vară și o clădire în care sunt patru chilii, trapeza, bucătăria și un paraclis. Până în anul 1995, au mai fost construite, izolate prin pădure în stil pustnicesc, mai multe chilii. Apoi a fost construită o biserică frumoasă din lemn, în stilul moldovenesc, cu trei turle. Mănăstirea Dejani, cu obște de călugări, poartă două hramuri: Acoperemântul Maicii Domnului, în biserica mare (1 octombrie) și Schimbarea la Față, în paraclis (6 august). (Lucia BAKI)
,,Acces interzis“ spre Mănăstirea Dejani. Drumul public a ajuns în proprietatea unei firme
