Ziua Eroilor,,Mai ţineţi minte cine şi mai ales cum a murit? Prin ce celulă, prin ce neagră casimcă sau izolare ori răpus de ce boală s-a stins? Mai ţineţi minte prin ce ungher de canal a căzut, prin ce groapă comună a fost aruncat sau prin ce vîrf de munte sau văgăună a fost împuşcat fratele vostru de cruce şi de dor? Munţi de suferinţă au crescut până la cer şi morţii noştri au umplut gropile comune. Dar nu zadarnic. Sunt morţi care te fiinţează, sunt morţi care te desfiinţează, precum sunt îngeri care trezesc un neam la viaţă, după cum sunt şi biruinţi dintre acelea care adorm” ( Nicolae Iorga)
Ziua Eroilor este sărbătoare națională de profundă recunoștință față de toți cei care și-au jertfit viața pentru libertatea, unitatea, credința și demnitatea poporului român. Pomenirea eroilor români la sărbătoarea Înălțării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920 și consfințită prin alte două hotărâri sinodale din anii 1999 și 2001, când această zi a fost proclamată Sărbătoare Națională Bisericească. De asemenea, prin adoptarea Legii nr. 379/2003 privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război, sărbătoarea Înălțării Domnului Iisus Hristos a fost proclamată și Ziua Eroilor, ca sărbătoare națională a poporului român. La fiecare Sfântă Liturghie săvârșită în locașurile de cult sunt pomeniți eroii, ostașii și luptătorii români din toate timpurile și din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori, pentru apărarea patriei și a credinței ortodoxe strămoșești, pentru întregirea neamului, libertatea, unitatea și demnitatea poporului român. Prin credința, curajul și jertfa lor, eroii români au contribuit la consolidarea conștiinței și demnității naționale, afirmate concret prin dobândirea independenței, realizarea unității statului și apărarea constantă a libertății în istoria poporului nostru. În fiecare localitate se comemorează eroii în această zi. Se organizează parastasuri și manifestări culturale dedicate memoriei eroilor neamului. Amintesc ce declara veteranul de război Gheorghe Prunduș, acum trecut la cele veșnice, la monumentul eroilor din Făgăraș.
- ,,Slavă vouă! Datorită vouă suntem aici de marele praznic Înălţarea Domnului. Aşa cum Domnul Iisus Hristos s-a înălţat la cer, aşa şi sufletele voastre s-au ridicat la cer şi de acolo vehează asupra noastră. Suntem împreună cu ei. Şi-au dat viaţa pentru ţară. Slavă, slavă lor, iar nouă să ne dea bunul Dumnezeu sănătate, să-i mai sărbătorim şi în anii următori. Sunt mâhnit ca veteran de război că poporul nostru prin locuitorii Făgăraşului nu sărbătoresc ziua eroilor aşa cum se cuvine. Am trecut pe stradă astăzi şi am văzut doar 4 drapele, în societatea capitalistă erau tineri care înmânau drapele oamenilor. Unde ne sunt patrioţii? De acest mare eveniment naţional era obiceiul ca la fiecare casă să fie scos drapelul naţional. Astăzi, nu se mai păstrează acest obicei, dar eu am scos la geam drapelul şi o floare în semn de recunoştinţă pentru jertfa eroilor români, camarazii mei de luptă” au fost cuvintele veteranului de război, Gheorghe Prunduş, la monument.
Sunt comemorați și eroii anticomuniști. Supraviețuitorii luptei anticomuniste se întâlnesc, în această zi, la Memorialul Sighet, singura închisoare comunistă transformată în muzeu. Iar la cimitirul săracilor din localitate se oficiază parastasul eroilor. Simbolică pentru Ziua eroilor este poezia lui Radu Gyr, ,,Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane!“. Atanasie Berzescu (volumul Rezistenţa Anticomunistă din Munţii Banatului) a descris ce a însemnat poezia lui Radu Gyr pentru deţinuţii de la Aiud.
- ,,În Aiud, Radu Gyr a adus pe Iisus în celulă. L-a coborît de pe Cruce şi L-a adus alături de noi pe rogojina cu libărci, spre îndumnezeirea omului. Îi ştiam cu toţii poeziile pe dinafară şi aşteptam cu nerăbdare următoarea creaţie care să ne bucure, să ne îmbărbăteze. Fără ea mulţi s-ar fi prăbuşit. Mi-a zis cum compunea poeziile: Stau în pat pe spate şi mă uit în plafon. Fiind alb, mi-l închipui hîrtia mea. Acolo, în faţa ochilor, scriu versurile, aşa cum vin ele din inspiraţie. Şi aşa, strofă cu strofă, până termin poezia. Când ies afară, la plimbare, îl iau pe unul dintre voi şi-i spun poezia făcută în cameră. Dacă se întîmplă să moară unul, să rămînă altul care să le scoată afară”.
,,Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” a fost poemul confiscat şi incriminat de regimul comunist care a dus la condamnarea la moarte a poetului pentru incitare la revoltă. Textul poemului a circulat oral, din temniţă în temniţă, întorcându-se la poet într-un târziu şi în mai multe variante. Ioan Grecu din Şoarş a fost sprijinitor pentru Grupul Gavrilă şi a fost deţinut în închisoarea Aiud timp de 7 ani. L-a întâlnit şi pe Radu Gyr la Aiud, dar spunea Ioan Grecu, era ţinut mai mult izolat.
- ,,Gyr compunea poeziile în gând. Am învăţat toate versurile prin Morse. Mi le scriam cu o sârmă pe talpa bocancilor, dar la prima plimbare se ştergeau. Când am venit acasă, în august 1964, am scris pe un caiet toate versurile învăţate în închisori, aşa din memorie. Sute de strofe am memorat. Păstrez acest caiet” spunea Ioan Grecu din Şoarş.
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
Nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
Ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
Pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
Pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
Ci ca să aduni chiuind pe tapsane
O claie de zări şi-o căciula de stele,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
Şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
Şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
Pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
Pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane ! (Lucia BAKI)
