Vechiul Testament, cartea de bază a iudaismului dar, totodată, și un fundament important pentru religia creștină deoarece toate profețiile despre Mesia, văzut de creștini în persoana lui Iisus Hristos, sunt luate de acolo, abundă în descrierea ,,Cortului întâlnirii cu Dumnezeu” în cartea Ieșirii. ,,Chipul cortului și chipul tuturor obiectelor lui le vei face potrivit izvoadelor pe care Eu ți le voi arăta în munte: așa să le faci! Chivotul mărturiei îl vei face din lemn de salcâm, lung de doi coți și jumătate, larg de un cot și jumătate și înalt de un cot și jumătate. Îl vei sufla cu aur curat; pe dinăuntru și pe dinafară îl vei sufla. Și-i vei face împrejur cingătoare de aur, din zimți împletiți. Și-i vei face patru inele de aur și i le vei prinde în cele patru colțuri de jos: două inele pe o latură și două inele pe cealaltă latură. Vei face pârghii din lemn de salcâm și le vei sufla cu aur. Pârghiile ai să le vâri prin inele din colțurile de jos ale chivotului, ca să poată fi chivotul ridicat pe ele. Pârghiile vor fi mereu la inelele chivotului. Înlăuntrul chivotului vei pune mărturiile pe care ți le voi da. Îi vei face un acoperământ al ispășirii, din aur curat, lung de doi coți și jumătate. Vei face doi heruvimi din aur lucrat cu ciocanul și-i vei pune pe acoperământul ispășirii, la amândouă capetele. Un heruvim va fi la un capăt și un heruvim la celălalt capăt al acoperământului. Heruvimii vor fi deasupra, cu aripile întinse, cu aripile umbrind acoperământul, cu fețele una spre cealaltă; fețele heruvimilor vor fi îndreptate spre acoperământ. Acoperământul să-l pui pe chivot, deasupra; iar în chivot vei pune mărturiile pe care ți le voi da. De acolo Mă voi face ție cunoscut și de acolo, de deasupra acoperământului, dintre cei doi heruvimi ce vor fi pe chivotul mărturiei, de acolo îți voi vorbi Eu ție despre toate câte-ți voi porunci pentru fiii lui Israel. Vei face o masă din lemn de salcâm: lungă de doi coți, lată de un cot, înaltă de un cot și jumătate. O vei sufla cu aur curat și-i vei face împrejur cingătoare de aur din zimți împletiți. Un brâu de-o palmă să-i faci împrejur, iar peste brâu, de jur-împrejur, vei face o împletitură de zimți. Vei face patru inele de aur și vei prinde inelele de cele patru colțuri unde-i sunt picioarele, în josul brâului, iar inelele vor fi toarte pentru pârghiile cu care va fi purtată masa. Pârghiile să le faci din lemn de salcâm și le vei polei cu aur curat; cu ele va fi purtată masa. Și numai pentru ea vei face blidele, cățuile, ibricele și cănile din care se toarnă; din aur curat le vei face. Pe masă vei pune pâinile punerii-înainte, de-a pururi înaintea Mea. Vei face sfeșnic din aur curat. Sfeșnicul să-l faci bătut din ciocan: fusul, brațele, cupele, nodurile și florile lui vor fi cu el un singur trup. Din laturile lui vor ieși șase brațe: trei brațe ale sfeșnicului, dintr-o latură, și trei brațe ale sfeșnicului, din cealaltă latură. Pe un braț, trei cupe în chip de migdală, fiecare cu nodul și floarea ei, nodul de sub cele două brațe, nodul de sub cele patru brațe, deci cele șase brațe care ies din sfeșnic. Nodurile și ramurile care ies dintr-însul vor fi toate dintr-un singur metal bătut cu ciocanul: aur curat. Îi vei face șapte candele și-i vei pune luminile și ele vor lumina latura din fața lui. Mucările și țevile i le vei face din aur curat. Dintr-un talant de aur curat se va face totul. Ia seama să faci totul după izvodul ce ți-a fost arătat în munte”. (Ieșirea, 25, 9-40)
Descrierea Templului în detaliu
,,Deși Vechiul Testament conține lungi pasaje cu descrierea Cortului Întâlnirii cu Dumnezeu, iar la Flavius Josephus lucrurile sunt amănunțite, existența fizică a Tabernacolului a fost contestată, în primul rând cu argumentul că povestea lui a fost o creație cultă, dar imaginară, a perioadei dominației preoțești asupra poporului evreu. Controversa a continuat până în 1987, când profesorul de literatură ebraică, Richard Elliot Friedman, i-a pus capăt printre specialiști, dar nu a putut opri speculațiile semidocte cu o argumentație pozitivă, sprijinită și din informații provenite din arheologie. Pornind de la dimensiunile Chivotului descrise în Biblia evreilor (Exodul, 25. 10-21), el determină volumul spațiului care îl înconjura în interiorul Tabernacolului și care a fost apoi reprodus în încăperea Sfânta Sfintelor din Templul lui Solomon, dar dimensiunile Cortului/Tabernacolului nu se potrivesc cu niciuna dintre dimensiunile constructive ale Templului lui Solomon. În felul acesta, Friedman a demonstrat că dimensiunile biblice ale Tabernacolului corespund celui mai sacru loc, locul de sub aripile heruvimilor din Sfânta Sfintelor a Templului lui Solomon. (6 * 20 de coți) și unde era amplasat Chivotul, imagine confirmată prin descoperirea în 1962 de către arheologul Yohanan Aharoni a Templului lui Yahwe din localitatea Tel Arad și ale cărui dimensiuni corespund Tabernacolului: 6 * 20 de coți. Teoria lui Friedman se sprijină pe aspectul ancestral esențial al spațiului sacru, motiv pentru care este și cea mai credibilă. Prin urmare, Cortul/Tabernacolul care adăpostea Chivotul cu Tablele lui Moise trebuie să fi existat în realitate ca o construcție realizată după dimensiunile geometrice ale spațiului sacru, considerate a fi fost transmise de Dumnezeu (Transmisie verticală)” spune Alex Mihai Stoenescu în lucrarea ,,Istoria Masoneriei Moderne”.
De unde știau masonii aceste realități?
Se pune o întrebare la care istoricul Alex Mihai Stoenescu încearcă să îi dea de capăt: ,,De unde știau masonii aceste lucruri?” Problema este de unde știau aceste lucruri savanții Masoneriei din 1722, când lumea modernă s-a lămurit abia în 1987, și cum au reușit ei să simbolizeze piatra masonică printr-un cub care se regăsește, iată!, în cel mai secret loc al Templului evreilor și totodată în Locul Sfânt al Islamului- Kaaba!? Singurul răspuns verosimil pe care îl avem este ipoteza că informațiile geometrice s-au transmis (orizontal) prin ritualurile Msoneriei operative, constituite în secrete de la gradul de Maestru al Lojii și fiind transferate tot ritualic de la Maestru la Maestru, aici incluzându-l și pe arhitect, ipoteză care dă substanță, fără a asimila neapărat și formele literare prin care a circulat, și teoriei aducerii informațiilor masonice operative din Țara Sfântă în Europa în timpul Cruciadelor sau după încheierea acestora. Rezervele privind forma literară a teoriei vin de la constatarea că lojile masonice operative au funcționat și în perioada romană și au trecut în Epoca Medievală ca fenomen european și că, pentru a argumenta existența informațiilor geometrice despre Tabernacol, nu neapărată nevoie de o transmisie orientală în secolul al XIII-lea”.
Ideea construirii Templului, o continuitate
După perioada Judecătorilor începe Regalitatea, profetul Samuel îl va unge rege pe Saul, primul rege al Israelului. ,,Când a fost uns de către Samuel, Saul a primit spiritul lui Iahve (I Regi, 24, 7, 11; 26, 9, 11, 16, 23 etc.) Căci regele era unsul (masiah) Domnului (I Regi, 24, 7, 11; 26, 9, 11, 16, 23 etc.); el era adoptat de Iahve, devenea întrucâtva fiul lui: Eu voi fi aceluia tată, iar el îmi va fi fiu (II Regi 7, 14). Dar regele nu a fost născut de Iahve, el nu e decât recunoscut, legitimat printr-o declarație specială. Iahve îi acordă dominația universală (Psalmul 71:8) și regele stă pe un tron alături de Dumnezeu (Ps. 109: 1 și 5:I. Cronici, 28:5; 29:23 etc.). Suveranul este reprezentantul lui Iahve; prin urmare, el aparține sferei divine. Dar poziția unică a lui Iahve face imposibilă divinizarea regelui: acesta e prin excelență servitorul lui Iahve (cuvântul e aplicat de 60 de ori lui David) Ceremonia încoronării comportă, alături de alte rituri, oncțiunea, proclamarea regalității și întronarea. Ca reprezentant al lui Iahve, regele lui Isarel, la fel ca și suveranii Orientului antic, trebuie să mențină ordinea cosmică (Ps. 2: 10-12), să impună dreptatea, să-i ocrotească pe cei slabi (Ps. 72: 1), să asigure fertilitatea țării: Ca să se pogoare dreptatea ca ploaia peste câmpul cosit. În țară va fi belșug de pâine, până și pe vârfurile munților!” (Ps. 71: 16,6). Se recunosc imaginile tradiționale ale unei domnii paradisiace, imagini pe care profețiile mesianice le vor relua cu strălucire. De altfel, așteptarea regelui ideal, Mesia, este solidară cu ideologia regală.
Mircea Eliade despre regalitatea Templului
Regalitatea a fost interpretată ca o nouă alianță între Iahve și dinastia lui David, prelungire a legământului de pe Sinai. În această valorizare a unei instituții străine, ca un nou act al istoriei sfinte, trebuie văzută originalitatea ideologiei regale israeliene” este abordarea lui Mircea Eliade din lucrarea ,,Istoria credințelor și ideilor religioase”. Eliade vorbește și de Templul de la Ierusalim: ,,Solomon a clădit Templul de la Ierusalim lângă palatul regal; el asociază astfel cultul sanctuarului monarhiei ereditare. Templul devine reședința lui Iahve printre israeliți. Chivotul legii, care însoțea până atunci armatele, este așezat în obscuritatea ,,Sfintei Sfintelor”. Dar din sanctuarul său, sfințenia lui Iahve iradiază peste orașul și pământul înreg (Ps. 14:1; 23:3; 45:5; Isaia 31: 4; 48: 2 etc.). Muntele Sion pe care a fost ridicat Templul este un Centru al Lumii. Templul din Ierusalim devine sanctuarul național, și cultul regal se identifică cu religia de stat”. (Mircea Eliade) Această idee a fost preluată mai târziu de către tradiția bizantină și este bine înrădăcinată și astăzi în bisericile tradiționale, în mod special în Biserica Ortodoxă pentru că în cazul Bisericii Catolice locul regelui este preluat de către Papă datorită unor conjuncturi istorice. După căderea Imperiului Roman de Apus, Biserica romană este obligată să preia rolul administrativ deoarece administrația statală s-a prăbușit. În Răsărit s-a petrecut fenomenul invers: regele (Împăratul) preia Biserica după modelul vechi-testamentar și devine reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ care o ocrotește iar Biserica este datoare să se roage pentru el.
Importanța Bisericii
Acest aspect se poate urmări și în istoria noastră. ,,Primul Templu al evreilor a fost gândit de regele David și construit de fiul său, regele Solomon, pentru a adăposti Chivotul Legii. Ne aflăm în perioada istorică a Regatului Unit, care a cunoscut trei regi: Saul (c. 1225-1005 BCE), David (c. 1005-970 BCE) și Solomon (c. 970-931 BCE). În timpul domniei lui Saul, Tabernacolul se afla la Shiloh (I Samuel, 1.24), iar după felul cum s-a tradus acest pasaj în Septuaginta și Vulgata, rezultă că prin Tabernacol se înțelegea deja și Templul sau, mai corect spus, Cortul Întâlnirii era considerat un Templu, pentru că reprezenta Casa Domnului. Shiloh a fost capitala religioasă a evreilor înainte ca să fie mutată de David la Ierusalim. Odată Ierusalimul cucerit, David îi cheamă la el pe toți conducătorii politici, militari și religioși ai Israelului (I Cronici, 28, 1.) și le dezvăluie dorința de a zidi o casă de odihnă pentru Chivotul Legământului Domnului. Dar pentru faptul că David fusese un războinic și vărsase în luptă sânge de om, Dumnezeu îi interzice să construiască Templul, astfel că este ales pentru a construi casa și curțile fiului lui David pe nume Solomon (shelomoh, cel pașnic)”. (Alex Mihai Stoenescu) (Ștefan BOTORAN)
