•   Mărturiile profesorului  Virgil Manta din Copăcel

 

Luptătorii din Munţii Făgăraşului care au format Grupul Gavrilă au fost adevăraţi martiri. O arată faptele şi suferinţele lor, deznodămîntul acţiunilor   derulate pe parcursul unui deceniu, sfîrşind în faţa plutonului de execuţie. Despre lupta lor vorbesc cei care i-au sprijinit necondiţionat şi au avut încredere în faptele lor. Cînd au urcat în munţi, în 1948, unii erau elevi de pînă în 18 ani, dar erau şi cîţiva studenţi la facultăţi din Cluj sau Timişoara. Au înfruntat vitregiile vremii ascunzîndu-se din calea securiştilor, miliţienilor şi Armatei întrucît au refuzat să subjuge satul făgărăşean şi pe ţăranul român noului regim care le cerea totul. Au fost urmăriţi pas cu pas de oamenii regimului comunist, dar n-au fost prinşi decît după aproape 10 ani prin trădarea unor localnici. Erau tineri din satele făgărăşene, toţi deştepţi după cum i-a caracterizat profesorul Virgil Manta din Copăcel care l-a rîndu-i i-a sprijinit. Adevăraţi martiri, după cum i-a numit părintele Iustin Pârvu, încarcerat şi el din aceleaşi motive vreme de 12 ani. Serialul ,,Rezistenţa  Anticomunistă” continuă în această ediţie cu prezentarea mărturiilor profresorului Virgil Manta din Copăcel, văr cu Nelu Novac care a făcut parte din Grupul Gavrilă, executat în 1957, la Jilava.

Turnători de mici

,,Povestea mea a început în aprilie 1951 când eram elev la Liceul ,,Radu Negru”. Eram în clasa a VIII, dar cu reforma nouă figuram în clasa a XI-a. Un fost coleg de clasă, şeful clasei, m-a turnat deşi nu am făcut parte din Frăţiile de Cruce formate de Victor Roşca, în 1947. Cînd eram în penultimul an de liceu, am venit acasă din Făgăraş unde stam în gazdă după ce am fost eliminat din UTM, de la ,,Radu Negru”.  Nu am vrut să stau la o adunare şi plecând am spus: ,,Te salut organizaţie!”. Şeful de clasă, care cândva mi-a fost prieten,  m-a turnat la comitetul de raion, iar şeful a spus că mă sancţionează. Au convocat adunare pe liceu şi au propus să fiu sancţionat cu vot de blam. Blebea Toma, Coman şi Ghizdavu din Ileni s-au ridicat şi m-au apărat.  Am scăpat atunci de sancţiune. Dar colegul meu a început să toarne şi altele,  că sunt în legătură cu partizanii din munţi şi că sunt rudă cu Nelu Nevoc. Au făcut o nouă adunare la UTM doar  pentru mine.   Conducerea şcolii nu avea treabă cu noi, era doar organizaţia noastră de elevi. Când au auzit colegii din liceu ce acuzaţii mi se aduc,  nu mi-au mai luat apărarea, s-au speriat pentru că  era securitate peste tot. M-au dat afară. Atunci mi-am scos carnetul, l-am dat, mi-am luat geanta şi am ieşit spunând: vă salut!. După o săptămînă i-au arestat pe Blebea, Ghizavu, Roşca Ion din Râuşor, coleg de clasă cu mine, şi pe Coman” a relatat profesorul Virgil Manta

 

Urmărit de securistul Gheţea

 

,,Într-o dimineaţă cînd m-am dus la şcoală, m-a întâmpinat un coleg,  Şolcă, mi-a  zis: Tu eşti? De ce? Nu ştii că i-au arestat din internat? Nu ştiu nimic. Probabil m-au lăsat ca să afle de la mine informaţii despre alţi elevi ca să-i prindă. M-au lăsat liber, am dat bacalaureatul, l-am luat  cu diplomă de merit şi am venit acasă. Era un securist la noi în sat,  Gheţea, care mă urmărea. Am făcut pregătire la Braşov pentru examenul de facultate şi  am fost admis. La acea vreme, nu eram încadraţi chiaburi şi aveam 7  ha de pământ, o batoză, dar în acel an ne-au încadrat.   Fiind chiaburi n-am mai avut dreptul să merg la facultate, mai ales că şi tata fusese  arestat” a relatat profesorul din Copăcel.

 

Nelu Novac a stat ascuns un an în şura lui  Radu Manta din Copăcel

 

,,Vărul meu bun, Nelu Novac, era şi el elev şi sta în gazdă, la Godra Neni. În 1948, l-au căutat pe Nelu Novac să-l aresteze, dar el a fugit şi a venit acasă la noi, la Copăcel. Venise prin august-septembrie şi ne-a spus că Securitatea îl caută. Se întâlnise cu securiştii în Berivoi, la cămin, şi a fugit. Mama mea şi cu tatăl lui Nelu, Petru Novac,  erau fraţi.  Nelu mai avea doi fraţi, pe Aurel şi pe Minodora.  Tatăl meu, Radu Manta,  l-a primit, l-a ascuns  la noi până în 1949. În 1949 a luat legătura cu partizanii din munţi, mai precis cu Ion Gavrilă  Ogoranu şi a plecat la ei.   A prins iarna dintre 1948-1949 când a  stat singur  la noi. Dormea în şop pentru că îi era teamă de securitate. Îl găseam dimineaţa cu ţurţuri la faţă. Se băga în otavă, în cojoc, de frig” a adăugat profesorul Manta.

 

Nelu Novac, Silviu Socol, Ioan Chiujdea şi Gheorghe  Şovăială, grupul care venea la Copăcel

 

,,Nelu era un băiat voinic, brunet, cu ochii negri, semăna cu mama lui. După ce a urcat în munţi, mai veneau noaptea la noi să se spele şi  să le dăm alimente. De obicei veneau Nelu, Silviu Socol, Ioan Chiujdea şi Gheorghe  Şovăială. Toţi erau din Berivoi, consăteni.  Eu eram în liceu, eram mai mic cu doi ani decât Nelu, dar mă vedeam cu el, la tata acasă. Aveam aici, unde este casa actuală,  o grădină cu gard de nuiele. Nelu sărea gardul,  îmi ciocănea în geam şi venea în casă. Mă întreba ce mai ştiu de restul grupului. M-a trimis odată la Ion Glăjar, la Ucea. Îl cunoşteam pe Glăjar pentru că am stat împreună în gazdă, la Făgăraş, 3 ani, pe strada George Coşbuc, la nr. 40, la familia Pop, nişte bătrâni. Am dormit cu  Glăjar în pat. Era un băiat de treabă şi tare  deştept. El era foarte  bun la matematică. Toţi cei din munţi erau deştepţi. Nelu Novac era foarte bun la matematică, la fel ca şi mine.  Cînd am terminat liceul am dat admitere la Facultatea de Mecanică din  Braşov, am intrat, dar  n-am mai putut continua” a relatat Virgil Manta.

 

Lotul condamnat în 1952 a fost format din 25 de făgărăşeni

,,În februarie 1952   l-au arestat pe tata, l-au judecat şi condamnat la 1,5 ani de închisoare. A fost inclus în lotul de 25 de persoane în care era şi Petru Novac, tata lui Nelu. Eu a trebuit să rămân acasă, să ajut în gospodărie şi la lucrul pământului. Tata a făcut 1,5 ani, din care 6 luni la Securitate şi un an la Poarta Albă. A venit acasă în toamna lui 1953 şi  a rămas doar câteva luni pentru că a fost un recurs şi l-au chemat pentru judecată. Atunci l-au arestat din nou şi l-au ţinut în închisoarea de la Codlea până i-au adunat pe toţi din lot care erau împrăştiaţi prin închisorile din toată ţara. S-a rejudecat procesul şi au fost date alte pedepse: tata a primit încă 6 luni, iar la ceilalţi pedepsele au crescut şi mai mult. Petru Novac a fost condamnat la  25 ani, Olteanu Matei la 4 ani, Manta David 5 ani, Roşca Gheorghe la 7 ani pentru că  i-au ajutat pe partizani. Pot să spun acum că tata a avut noroc în timpul anchetei” a mărturisit profesorul Virgil Manta.

 

Petru Novac şi Silviu Socol, faţă în faţă

,,Cînd l-a prins pe Silviu Socol la Părău, în casa învăţătorului  Pridon, l-au luat şi pe Petru Novac  şi i-au pus  faţă în faţă. Atunci, Silviu a zis că-i pare rău că l-a băgat pe bădicul Radu (tatăl meu), că i-a dat, într-o noapte, când l-a căutat, o pâine şi o bucată de slănină. Tata  auzise din celula sa despre acea discuţie  şi a susţinut doar aceste lucruri în faţa anchetatorilor.  Aşa a rămas cu vina aceea. După cele 6 luni a rămas acasă şi nici nu l-au mai arestat. Tata  a trăit până  în 1980” a declarat localnicul.

I-au interzis să urmeze anul III de facultate

,,În luna februarie 1954, a venit la mine  Silaghi, directorul de la şcoala din  Hârseni, să mă întrebe cum stau cu limba română şi dacă aş vrea să  suplinesc la şcoală,  la  catedra de română. M-am bucurat, dar pentru puţin timp întrucât pentru o astfel de funcţie trebuia aprobare de la raion. Mi-a semnat cererea urmând ca eu să merg la Ispectorat,  la Făgăraş, să semneze inspectorii  Ludu şi Prunduş. Mi-au aprobat şi am funcţionat la Hârseni în acel an şcolar. În anul următor s-a ivit postul liber la Copăcel şi am făcut un an la şcoala de aici. Prunduş care era director la Copăcel a fost cel care m-a îndemnat să mă înscriu la facultate, la fără frecvenţă.  Am dat admitere la Filologie la Bucureşti unde erau  900 de candidaţi. Am reuşit şi din 1956-1957 am făcut primul an la  română-istorie, iar în paralel am predat la şcoala din  Hârseni. În anul următor, 1957-58, am predat la Copăcel. După ce am terminat anul II de facultate,  pentru a mă înscrie în anul III, mi-au cerut aprobare de la comisia raională. N-am primit şi nu m-au mai  încadrat nici la şcoală şi nici la facultate. Am intrat ca secretar de şcoală pînă în 1960” a explicat profesorul Manta.

 

  S-au înscris forţat în Colectivă

,,În 1959 s-a aplicat decretul cu deschiaburirile. Unul Ramba s-a ocupat de documente, iar eu ca secretar l-am ajutat.   În 1961 m-a sunat acest Ramba, să mă trimită în Săvăstreni la şcoală. Apoi am depus cerere şi pentru  facultate.  În toamna lui 1961, Ramba m-a aranjat la Recea unde am funcţionat pînă la sfîrşitul anului. Se terminase şi colectivizarea. Tata n-a avut ce face şi s-a  înscris şi el în colectiv. În 1962 m-am înscris   la facultate în anul III, la seral, am dat  7 diferenţe pentru că se schimbase sistemul şi era doar limba  română pură. Mă căsătorisem cu Maria Ţâmboi care era educatoare. La Inspectorat era unul Stoica în  1962 şi ne-a ajutat cu posturile.  Am terminat facultatea în anul 1965, cinci ani. Stoica m-a pus definitiv pe post la Copăcel” a continuat relatarea profesorul Manta.

 

Reţinut la Securitate

,,Cînd eram la Hârseni, 1957, m-au chemat la Făgăraş să completez nişte formulare, la inspectorat. A intrat un securist în încăpere cerând să dea un telefon. A plecat. Deja eram sceptic pentru ce urmează. Am terminat formularele de completat şi am ieşit şi eu.  Veneam spre centru să caut o maşină cu care să plec spre Copăcel. În spatele meu, o voce îmi cere să o urmez. Am venit împreună  pe strada Inului şi m-a  băgat la Securitate. A început ancheta: că  am un  văr, că am legături cu partizanii şi multe alte întrebări. Era deja perioada în care partizanii au fost prinşi. M-au sucit,  m-au învîrtit, îmi aduceau acuze aiurea. Ce ştiam eu, nu ştiau ei” a mărturisit localnicul.

Plicul  venit din SUA,  găsit de securişti

,,Securitatea umbla prin pădure şi a găsit un plic de la Legaţia americană. Grecu Mihai care era cetăţean american pentru că se născuse în SUA, părinţii lui fiind plecaţi peste ocean din 1914, primise un plic. Eu obişnuiam să iau de la el cărţi să citesc. Mihai făcea drumeţii pe munte şi odată îşi pusese de mîncare în acel plic. A mâncat şi a aruncat ambalajul pe jos, iar securiştii l-au găsit.   M-au ţinut 2 zile şi 2 nopţi la Securitate, fără apă, fără mâncare, fără wc, doar în anchete. O noapte am dormit în biroul de anchetă pe tejghea, iar a doua  zi m-au luat din nou: întrebare şi răspuns. Căpitan anchetator era unul Popovici care  bătea la maşină întrebările şi răspunsurile mele.  A chemat, la un moment dat, un locotenent care m-a dus în alt birou, mi-a luat obiectele, şireturile, cureaua, geanta cu cărţi. Eu avusesem 1000 lei la mine, mi-am descusut căptuşeala la haină şi am băgat din ei acolo, iar restul i-am predat. M-a dus jos la beci unde erau două paturi de fier fără nimic pe ele. Mi-a zis, aici vei sta. M-a întrebat dacă am mâncat, mi-a adus o strachină cu tocăniţă  de cartofi şi o  bucată uscată de pâine. N-am mîncat nimic.   Seara, pe la 8.00-9.00,  au venit şi m-au dus în biroul de anchetă, la Popovici, unde au reînceput întrebările.   Dacă au  văzut că o ţin tot aşa, m-au dus în beci. M-am aşezat îmbrăcat pe pat şi îmi făceam planuri. După un timp a venit un locotenent şi m-a dus  la anchetă unde a apărut Popovici care  m-a prins de mînă şi m-a dus de mână în birou şi mi-a zis:  Ne-am hotărît să-ţi dăm drumul acasă. Eu nimic. A reperat, eu nimic. Ce zici?   Aş avea motive multe, dar mă gândesc că vă faceţi doar datoria. A schimbat tonul! Vei da o declaraţie că nu vei divulga nimic. A venit un subofiţer, Balaban, să–mi ia declaraţia. Printre altele, formularul stipula: că nu voi declara nimic pentru că în caz contrar voi fi declarat trădător de patrie. Lt. Major  Balaban mi-a întins mîna, m-a dus să-mi iau obiectele şi mi-a zis:  eşti liber!” îşi aminteşte făgărăşeanul.

Eliberat de la Securitate în plină noapte

,,Am plecat singur. Aşa s-au terminat două zile de anchetă la Securitatea din Făgăraş. Când m-am văzut în strada Inului, la  11.00 noaptea, nu aveam ce să fac. M-am dus la fosta gazdă să dorm.  De atunci nu m-au mai luat niciodată, am  mai fost filat, dar nu reţinut. N-am mai avut probleme nici cu postul de la şcoală. Am rămas la Copăcel până la pensionare, în 1994” a relatat profesorul Virgil Manta, fostul director al Şcolii generale din Copăcel” a încheiat mărturiile profesorul Virgil Manta.

(Extras din Vol III, ed. III, din seria ,,Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc” de Ion Gavrlă Ogoranu, Lucia BAKI)

 

 

2 COMENTARII

  1. Buna ziua. Oare de unde se poate achiziționa vol III, ediția a III-a a vol Brazii se Frang dar nu se indoiesc? Am doar ediția I. As dori să o achiziționez și vă rog sa-mi spuneti modalitatile

Dă-i un răspuns lui Poparadu Sorin Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here