Paraschiva Popan a împlinit 99 de ani
-
A fost asistent medical pe front în Al Doilea Război Mondial
-
Printre răniţii îngrijiţi s-a aflat şi viitorul ei soţ, notarul Aurel Popan
Cea mai vîrstnică femeie din oraşul Victoria este Paraschiva Popan care a împlinit 99 de ani, în data de 29 octombrie. A fost surprinsă să vadă că de ziua ei n-a fost uitată de cei dragi. Nepoata ei, Lucia Lungu, se afla deja la locuinţa mătuşii ei, cînd consilierul local Alexandrina Pasere şi reporterul ziarului ,,Monitorul de Făgăraş”, Carla Tatu, au bătut la uşa lor. Flori, şampanie şi urări au fost îngredientele care i-au înseninat ziua sărbătoritei. Cu lacrimi în ochi, Paraschiva Popan le-a vorbit despre amintirile ei adunate în aproape un veac de existenţă. Ar fi vrut să dialogheze mult mai mult, dar metehnele vîrstei înaintate i-au încetinit elanul. ,,Vă mulţumesc pentru că sînteţi alături de mine.Chiar dacă nu aud prea bine, acest lucru nu mă împiedică să mă bucur” a spus Paraschiva Popan. Femeia nu mai are rude apropiate decît pe Lucia Lungu care îi este nepoată şi are grijă de ea. S-a născut în 1919, la un an după Marea Unire. A trăit sfîrşitul Primului Război Mondial, iar pe al Doilea Război Mondial l-a petrecut pe front ca asistent medical. A cunoscut România condusă de regi, dar şi de preşedinţi.
Consilier local cu suflet mare
Consilierul local Alexandrina Pasere o cunoaşte pe femeie de trei decenii şi a îndrăgit-o încă de la prima întîlnire. ,,Am cunoscut-o pe doamna Popan în 1991. Mi-a rămas la suflet de atunci pentru că era o femeie simpatică. În ultima perioadă nu am mai văzut-o, dar am ţinut legătura cu nepoata ei care îmi spunea despre doamna Popan. Am reţinut data de naştere fiind în aceaşi lună cu mine şi mi-am dorit să fiu alături de această femeie la împlinirea vîrstei de 99 de ani” a spus Alexandrina Pasere.
Asistent medical pe front
Paraschiva Popan nu îşi aminteşte prea multe din viaţa ei, dar nepoata ne spune că a fost o femeie corectă, sufletistă şi curajoasă. A copilărit în satul românesc de unde a şi deprins principii de viaţă solide pe care le-a urmat pînă la această vîrstă. A urmat Şcoala de moaşe din Sighişoara şi a dobîndit calificarea de asistent medical. A practicat această meserie pe care a început-o însă pe front, în Al Doilea Război Mondial. Am fi vrut să aflăm detalii despre munca desfăşurată alături de răniţii de pe front, dar memoria n-o mai ajută atît de bine. ,,Am fost pe frontul de Est şi Vest. Am ajuns pînă la Japoroze, dincolo de Nipru, unde am îngrijit mulţi răniţi. A fost o perioadă foarte grea, mai păstrez acele amintiri foarte dure. Astăzi doar în filme mai vezi aşa ceva. Îmi aduc aminte cum alergam de la un rănit la altul. Săracii soldaţi cît de chinuiţi erau. Aveau răni grave şi noi nu aveam materiale sanitare sau spaţii adecvate în care să-i ajutăm. Se bombarda mereu. Mult timp îmi răsunau în urechi zgomotele de arme şi de obuze” a spus Paraschiva Popan.
Şi-a îngrijit viitorul soţ
Printre pacienţii femeii a fost un tînăr rănit care ulterior a devenit soţul ei. ,,L-am cunoscut la Spitalul 303 ,,Mareşal Antonescu”, acolo unde am fost repartizată la un moment dat. A ajuns în stare gravă după ce a fost lovit de un obuz la piciorul drept. Avea dureri foarte mari. Cu toate intervenţiile, piciorul i-a cangrenat după un timp şi a fost nevoie de amputare. M-am oferit să-l îngrijesc zi şi noapte. Am stat la patul lui şi l-am încurajat mult. Pot spune că aşa a început relaţia noastră. Cînd starea lui de sănătate s-a îmbunătăţit, a fost externat şi a plecat acasă. Totuşi am ţinut legătura cu el. Cred că aşa a fost să fie. După război ne-am căsătorit şi am locuit o perioadă de timp în localitatea Săsăuş din judeţul Sibiu” a spus Paraschiva Popan.
Soţul ei a fost notar
Aurel Popan, soţul Paraschivei, s-a angajat ca notar şi a primit un post în Agnita. Dar n-au rămas prea mult în zona Agnitei ci s-au mutat la şantierul Porţile de Fier, unde au rămas alţi cîţiva ani. ,,Ne-am mutat apoi la Oradea. Aici s-a stins şi soţul meu în urma unei insuficienţe renale. Era 1979. Rămasă văduvă m-am decis să revin în Ţara Făgăraşului, o zonă care mi-a plăcut întotdeauna. M-am stabilit la Cîrţişoara, iar din 1984 mi-am cumpărat o garsonieră în Victoria unde m-am stabilit. Am vrut să fiu mai aproape de rude. În prezent nepoata Lucia are grijă de mine” a povesti Paraschiva Popan.
Apropiat de Părintele Arsenie Boca
Dacă multe din amintiri i s-au şters, n-a uitat aproape nimic despre soţul ei. Vorbeşte frumos despre munca lui Aurel Popan. ,,În timpul războiului, Aurel Popan a fost corespondent BBC, era un om credincios şi foarte deştept. A fost apropiat de Părintele Arsenie Boca cu care a şi corespondat. Păstrez o carte primită de soţul meu de la Părintele Arsenie Boca pe care i-a înmînat-o cu dedicaţie. Între filele Filocaliei, aceasta este cartea, păstrez o scrisoare trimisă de Părintele Arsenie soţului meu. ,,O mică recunoştinţă” aşa i-a scis pe carte şi s-a semnat Părintele Arsenie Boca” a mai spus Paraschiva Popan. Filocalia cu autograf este păstrată la loc de cinste în biblioteca bătrînei. ,,Îmi amintesc că Părintele Arsenie Boca vorbea des cu soţul meu. Odată l-a rugat să ducă la loc de cinste o cruce din piatră care era la ieşire din satul Săsăuş, iar vitele se tot frecau de ea. Soţul meu i-a respectat dorinţa şi a dus crucea din piatră la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Şi acum este acolo acea cruce ” a mai povestit Paraschiva Popan, veteran de război. (Carla TATU)
