- Deşi este imobilizată la pat, o pensionară a fost abandonată de fiul ei
- Femeia trăieşte din mila vecinilor
- Mirosurile de urină şi fecale au invadat locuinţa
Citîndu-l pe Victor Hugo care spunea: ,,Mi-am început moartea prin singurãtate” ne ducem cu gîndul la pãrinþii, bunicii sau strãbunicii noºtri ajunºi la vîrste înaintate, neputincioºi ºi bolnavi. Avem imaginea acelor bãtrîni pe care nu-i mai vrea nimeni ºi care au ajuns o povarã pentru cei dragi lor. Mai toþi îi numesc generic ,,bãtrînii nimãnui” pentru cã nu mai sînt utili din cauza neputinþei lor. Sînt oameni de vîrsta a treia care au poveºti de viaþã, au amintiri, dar de care nimeni nu mai este interesat. Astãzi la modã e sã ne ,,închidem” bãtrânii în azile, unde sã trãiascã alãturi de alþii ca ei. Astfel, nu mai deranjeazã pe cei care au contat în viaþa lor, pe cei cãrora le-au dat viaþã sau i-au crescut ºi educat. Stau cu niºte necunoscuþi la fel de inutili ca ºi ei. Unii dintre ei ajung în spitale unde sînt îngrijiþi într-un sistem sanitar deficitar, dar aici ei aºteaptã mai mult alinarea singurãtãþii ºi tristeþii lor decît vreun tratament pentru vindecarea bolii. Pentru bãtrîni principala cauzã care le afecteazã existenþa este singurãtatea, dar puþini sînt cei care, în ziua de azi, se mai apleacã asupra lor cu generozitate ºi iubire. Generaþiile de astãzi mai tinere sînt într-o continuã alergare dupã venituri, cariere, lux ºi nu-ºi mai gãsesc timp pentru vîrstnicii pe care ar trebui sã-i îngrijeascã. Cazul unei octogenare din Victoria impresioneazã urbea. Valentina Bulugeanu a devenit o povarã pentru unul dintre fiii ei care îºi luase cîndva angajamentul sã o îngrijeascã. Numai cã fiul a închis uºa apartamentului ºi dus a fost, iar bãtrîna imobilizatã la pat a rãmas singurã. Din locuinþa ei se aud urlete dupã ajutor, iar singurii care îi deschid uºa sînt cîþiva localnici miloºi.
Fiul şi-a abandonat mama neputincioasă
Valentina Bulugeanu de 80 de ani locuieşte într-o garsonieră de pe strada Albota, la parterul imobilului nr. 7. Femeia a fost diagnosticată cu handicap de gradul I, iar fiul acesteia este asistent permanent fiind plătit pentru serviciile pe care le face. De mai bine de 2 săptămîni el a plecat ,,cu treburi” la Caracal, acolo unde au locuit mai mulţi ani el şi mama lui. Săptămîna trecută, am ajuns în garsoniera femeii. Mirosurile de urină şi fecale m-au izbit imediat după ce am deschis uşa locuinţei. Pensionara era în pat şi povestea cu un localnic. Acesta, auzind de cazul pensionarei a venit să-i aducă mîncare. ,,O cunosc pe tanti Valentina de mulţi ani şi am aflat că are nevoie de ajutor. Am cumpărat cîteva fructe, iaurturi, şuncă, dulciuri, pîine şi am venit în vizită. Nu se poate deplasa, iar Dorel, fiul ei, a plecat în Oltenia să-şi rezolve unele probleme. În aceste condiţii nu poate trăi mult timp. Sper ca fiul ei să se întoarcă cît mai curînd şi să aibă grijă de mama lui” a spus un localnic.
Urlă cînd îi este sete pentru a auzi vecinii
Locuinţa femeii este modestă, dar are strictul necesar, frigider, aragaz, maşină de spălat şi cîteva corpuri de mobilier. Femeia nu se mai deplasează de luni de zile din cauza unor probleme la şolduri. Se vaită mereu şi orice mişcare îi provoacă dureri insuportabile. Din locuinţa femeii frecvent se aud strigăte de durere. Deşi este foarte bolnavă nu urmează vreun tratament permanent. ,,Sînt foarte supărată că băiatul m-a adus la Victoria şi m-a abandonat. Nu mi-a lăsat niciun leu, aşa face mereu. Cînd a plecat a spus că va lipsi doar cîteva zile, dar el a plecat de cîteva săptămîni. Nu înţeleg de ce nu m-a lăsat în locuinţa mea din Ștefan cel Mare. Sînt bolnavă şi nu mă pot deplasa, iar singură nu mă descurc şi nu mai vreau să locuiesc singură. Este cumplit, nu are cine să-mi dea o cană de apă, cînd îmi este sete strig pînă mă aud vecinii. În aceste condiţii nu rezist, noroc cu cîteva persoane care mă vizitează şi îmi aduc de mîncare” a spus Valentina. Bătrîna îşi face nevoile lîngă pat, iar igienizarea camerei nu are cine să o facă.
40 de ani a locuit la Victoria
Valentina Bulugeanu a fost bucătăreasă la grădininţa de pe strada Libertăţii din oraşul Victoria. 40 de ani a trăit la Victoria, dar gîndul i-a fost mereu la locurile natale. Aşa se face că după pensionare şi-a cumpărat o casă în localitatea Ștefan cel Mare din judeţul Olt, unde mai are rude. A locuit aici 20 de ani împreună cu fiul cel mare, Dorel. ,,La sfîrşitul lunii octombrie a.c., băiatul a hotărît să ne mutăm în Victoria motivînd că la oraş sînt condiţii mai bune. Nu am fost de acord cu decizia lui, dar nu am avut ce face” a mai spus Valentina.
Timotei Stînea: ,,Este trist ce se întîmplă”
La sfîrşitul lunii octombrie a.c., fiul pensionarei a ajuns la Biserica Creştină Baptistă ,,Sfînta Treime” unde a solicitat hrană caldă pentru mama lui care este bătrînă, bolnavă şi imobilizată la pat. ,,Ne-a rugat să-l ajutăm o perioadă de timp, motivînd că are probleme de rezolvat la Corabia, acolo unde au locuit. I-am oferit hrană, dar singura condiţie a fost să găsească o persoană care să-i transporte mîncarea. L-am văzut cîteva zile, a venit la biserică şi a ridicat mîncarea, apoi a trimis o femeie care să-i ducă hrana bunicuţei. Noi i-am spus că-i oferim sprijin pînă la sfîrşitul anului. Masa de prînz o are asigurată, dar nu ştiu cum se descurcă dacă este imobilizată la pat. Nu este singura persoană vîrsnică pe care o ajutăm. Asigurăm o masă caldă pentru alte patru persoane neputincioase. Intenţia noastră este să ajutăm cît mai multe persoanele în dificultate. În acest scop avem cîteva proiecte pe care vrem să le implementăm în 2019” a spus pastorul Valentin Timotei Stînea.
Nu are un îngrijitor permanent
,,Am intrat în locuinţa bătrînei de mai multe ori, o aud strigînd : daţi-mi o cană cu apă! alteori se vaită: nu mai pot, mă dor şalele! Îmi este milă de ea, dar mai mult decît să-i dau apă şi ceva de mîncare nu am cum să o ajut” a spus o vecină de la parterul imobilului. ,,Băiatul bunicuţei m-a rugat să i-au mîncarea de la biserică şi apoi să-i dau să mănînce. Atîta lucru pot să fac, dar nu o pot schimba pe bunica pentru că şi eu sînt bătrînă. Acolo trbuie o mînă de femeie să spele tot şi să aibă grijă de ea. Dacă o mişti din poziţia în care s-a obişnuit urlă de durere. Eu vreau să fac un bine şi din acest motiv am acceptat să-i aduc mîncarea şi să o ajut să mănînce” a spus o femeie. (Carla TATU)
