Reforma sistemului de învăţămînt este un subiect de actualitate. În derularea ei modelele de succes ale trecutului devin inevitabile puncte de sprijin. Aşa s-au impus măsurile reformatoare ale matematicianului şi pedagogului Spiru Haret (1851-1912), care în perioada 1897-1910 a deţinut de trei ori, timp de aproape 11 ani, cu două întreruperi, funcţia de ministru al educaţiei. S-au pus de atunci bazele învăţămîntului nostru rural, ale învăţămîntului primar obligatoriu, ale învăţămîntului profesional şi s-a reorganizat învăţămîntul superior. Măsurile administrative intreprinse de minister s-au întemeiat pe principii de pedagogie moderne, valabile şi astăzi, privitoare la rolul instruirii şcolare şi al educaţiei. ,,Scopul învăţămîntului, scria Spiru Haret, este acela de a face din copii cetăţeni buni şi folositori patriei”. La curent cu mişcarea pedagogică europeană, Haret a promovat principiul novator al ,,şcolii active”. În acest context viza aspectele aplicative ale învăţării, corelaţia cu experienţa şi mediul de viaţă al elevilor, extinderea metodelor care să dea însemnătate caracterului practic al educaţiei. Şcolarii trebuie ajutaţi să înveţe să gîndească şi nu doar să memoreze. La materiile unde pot face experimente, acestea sînt de mare utilitate, precum şi exersarea deprinderilor agricole şi de lucru manual, ţinînd cont de trebuinţele gospodăreşti ale viitorului adult. Ministrul punctează problema frecventării consecvente a şcolii şi a măsurilor ,,contra absenţelor”. Frecventarea disciplinată a cursurilor se impune pe măsură ce elevul înaintează în anii de studiu, căci odată înscris, cursurile devin obligatorii pentru orice elev. Pentru menţinerea spiritului de disciplină Haret insista pentru impunerea uniformei şcolare şi interzicerea luxului în înfăţişare. De la elevi se aşteaptă o conduită exemplară nu numai în intervalul orelor de curs, ci şi în afara şcolii, în timpul liber. Pretinde deopotrivă severitate profesorilor în parcurgerea programei şcolare, domeniu consacrat de atunci, şi în respectarea orarului. Nu este adeptul orelor suplimentare pentru a creşte performanţa şcolară. Insistă asupra importanţei timpului liber al elevului, pentru odihnă şi pregătirea lecţiilor, prin studiul individual şi efectuarea temelor. A promovat principiul educaţiei integrale conform căreia şcoala trebuie să ofere nu numai instrucţie ci şi educaţie morală, civică, fizică, estetică. Obiectivele de atunci au şi azi rezonanţa actualităţii şi se cer integrate în orice demers reformator al şcolii româneşti. (Prof. Liviu IOANI)