In Joia Mare este randuit sa praznuim patru evenimente din Saptamana Patimilor, primele doua facandu-se ziua, iar celelalte doua in noaptea de joi spre vineri.
- Spalarea picioarelor ucenicilor
Prima dintre ele este Spalarea picioarelor ucenicilor de catre Iisus Hristos, dandu-le prin aceasta, lor si noua, pilda de smerenie. ,,Dupa ce le-a spalat picioarele si si-a luat hainele, S-a asezat iar la masa si le-a zis: Intelegeti ce v-am facut Eu? Voi Ma numiti pe Mine: Invatatorul si Domnul, si bine ziceti, caci sunt. Deci, daca Eu, Domnul si Invatatorul, v-am spalt voua picioarele, si voi sunteti datori ca sa spalati picioarele unii altora; Ca v-am dat voua pilda, ca precum v-am facut Eu voua, sa faceti si voi.”(IOAN 13,12-15)
- Cina cea de Taina
Cea de-a doua semnificatie pentru Joia Mare este Cina cea de Taina, adica asezarea Sfintei Cuminecaturi. (Matei 26, 20-30; Marcu 14, 17-31; Luca 22, 14-38; Ioan 13). ,,Si luand painea, multumind, a frant si le-a dat lor, zicand: Acesta este Trupul Meu care se da pentru voi; aceasat sa faceti intru pomenirea Mea. Asemenea si paharul, dupa ce au cinat, zicand: Acest pahar este Legea cea noua, intru Sangele Meu, care se varsa pentru voi.”(LUCA 22,19-20).
- Gradina Getsimani
Cea de-a treia semnificatie din Joia Mare este Rugaciunea cea mai presus de fire, in Gradina Getsimani. ,,Precum M-ai trimis pe Mine in lume, si Eu i-am trimis pe ei in lume. Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei sa fie sfintiti intru adevar. Dar nu numai pentru acestia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede in Mine, prin cuvantul lor, ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis. Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca sa fie una, precum Noi una suntem: Eu intru ei si Tu intru Mine, ca ei sa fie desavarsiti intru unime, si ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.”(IOAN 17, 17-23)
- Tradarea
A patra semnificatie este Tradarea Domnului de catre Iuda. ,,Si pe cand vorbea inca, iata a sosit Iuda, unul dintre cei doisprezece, si impreuna cu el multime multa, cu sabii si cu ciomege, de la arhierei si de la batranii poporului. Iar vanzatorul le-a dat semn, zicand: Pe care-L voi saruta, Acela este! Puneti mana pe El. Si indata, apropiindu-se de Iisus, a zis: Bucura-Te, Invatatorule! Si L-a sarutat. Iar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Atunci ei, apropiindu-se, au pus mainile pe Iisus si L-au prins.”(MATEI 26,47-50).
Denia celor 12 Evanghelii
In seara acestei zile crestinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. La Denia celor 12 Evanghelii se obisnuieste, in unele locuri, sa se puna la „Vii”, legate intre ele, cele 12 lumanari care au fost aprinse in timpul slujbei, cate una pentru fiecare Evanghelie. De asemenea, se duc la biserica vase noi, paine lumanari si vin si sunt lasate acolo pana la Pasti.
In Joia Mare oamenii obisnuiesc sa se spovedeasca. In traditia populara, pentru ca joia a fost Sarutul lui Iuda, e bine ca oamenii care se intalnesc sau care nu s-au vazut de mult timp sa nu se sarute pentru ca acest gest ar putea fi inteles ca o tradare.
Legenda ouălor roşii
În jurul ouălor de Paşti s-au creat legende şi poveşti care vin din vremuri de mult uitate. Originea colorării ouălor se pierde în negura timpurilor precreştine, când Anul Nou se sărbătorea la echinocţiul de primăvară. Pe atunci se ofereau în dar ca simbol al echilibrului şi al creaţiei. Romanii le colorau numai în roşu şi erau dăruite celor apropiaţi de sărbătoarea lui Janus. Obiceiul colorării ouălor s-a transmis creştinilor şi se practică şi astăzi în Europa şi Asia. La români, obiceiul colorării ouălor a dezvoltat o întreagă artă care a ajuns la încondeiere, pictare şi încrustare. Legendele creştine explică de ce se înroşesc ouăle de Paşti şi de ce ele au devenit simbolul sărbătorii Învierii Domnului. Se păstrează obiceiul vopsirii ouălor în Joia Mare. Se sune că Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstignit, a pus coşul cu ouă lîngă cruce şi acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile lui Iisus. Domnul, văzînd că ouăle s-au înroşit, a spus celor de faţă: „De acum înainte să faceţi şi voi ouă roşii şi împestriţate întru aducere aminte de răstignirea mea, după cum am făcut şi eu astăzi“. Cînd un soldat a năţvălit in casa să-l anunţe pe Pilat că Iisus Hristos a înviat, acesta, neîncrezător, a luat un ou în mînă şi a spus: „Cînd se va înroşi acest ou în mîna mea, atunci va învia Hristos”. Pe dată, însă, oul din mîna lui Pilat s-a înroşit, dovadă că Iisus a înviat. În 1937, marele folclorist şi etnograf Arthur Gorovei (1864-1951), membru corespondent şi de onoare al Academiei Române, doctor honoris causa al Universităţii din Cernăuţi, publică un reuşit studiu de folclor, intitulat „Ouăle de Paşti”.
- „Chinezii întrebuinţau ouăle roşii cu două mii de ani înainte de Hristos, şi desigur că, la dânşii, obiceiul acesta era o moştenire din timpuri şi mai vechi. În credinţa vechilor chinezi, oul reprezenta începutul unei noi vieţi. Ei colorau în roşu ouă de găină în semn de bun augur la evenimente importante, precum naşterile sau nunţile. O aniversare de 16 anişori implica 16 ouă roşii”
- „Egiptenii adorau pe zeul Knef, a cărui statuie purta un ou în gură.
U Perşii credeau că, în vîltoarea haosului, apăru un ou, pe care Noaptea îl acoperi cu aripile ei, îl cloci, şi din ou ieşi lumea: Soarele şi Luna se ridicară, iar Pămîntul se lăsă în jos.
- Indienii, fenicienii, ca şi israeliţii, considerau oul ca principiu al Creaţiunii.
- După una din legendele brahmanice, la început erau pe lume numai apele primordiale, din care se născu un ou de aur ce pluti pe ape un an de zile, şi din el se născură Cerul, Pămîntul şi Văzduhul. Brahma creatorul însuşi se născu din acest ou, din care se făcu Cerul şi Pământul. Păzitor de duhuri necurate, oul roşu se întrebuinţa ca amuletă, obicei practicat, în zilele noastre, la ruşii din părţile Uralului, unde se făceau ouă din pietre semi-preţioase, de diferite culori, între care şi roşii, mici de tot, şi se purtau ca fetişuri la ceas, cum se poartă mărţişoarele, după cum fetiş trebuie să fi fost ouăle de piatră vopsite cu roşu, din mormintele preistorice, îngropate cu mortul, ca să-l apere de Duhul Răului.
