Suntem atraşi de enigme şi molipsiţi de titlurile alarmiste. Cele care conţin şi cuvinte prescurtate, deseori reduse până la iniţiale, seamănă cu nişte rebusuri. Prescurtarea şi combinarea unor cuvinte trunchiate nu sunt inovaţii recente, ci mijloace obişnuite de a forma cuvinte compuse printr-o exprimare mai economicoasă. În adresarea reverenţioasă scrisă folosim M.S. (Maiestatea Sa) sau P.F. (Prea Fericitul Părinte). Multe au devenit uzuale nu numai în sfera protocolară sau în jargonul profesional. VIP, prescurtat din engleză (persoană foarte importantă) are nuanţă discriminatorie, CV (curriculum vitae), dar pronunţat englezeşte SIVI, s-a răspândit în administraţie. O prescurtare din zona medicală, H.T.A. (hipertensiune arterială) scrisă pe reţete a devenit descifrabilă nu numai de farmacişti. Ofensiva cea mai puternică provine din domeniul social-politic, o consecinţă a activismului civic, a democraţiei şi a extinderii tehnologiilor I.T. (tehnologia informaţiilor), tot în formulare englezească. Nu este cazul să mai explicăm unele compuse din iniţiale precum ONU, NATO, UE, sau denumirile unor partide politice de azi, cuvinte alcătuite din iniţiale majuscule, a căror ortografie admite notarea cu punct sau fără punct după litera iniţială. Încă o formă de economisire a mijloacelor grafice. Asemenea cuvinte alcătuite din acronime pot deveni necontrolabile, când se abuzează de uzanţa lor. Dacă în domeniul sportiv deducem la ce se referă J.O: (jocurile olimpice), C.M. (cupa mondială), în sfera guvernamentală ne alertăm la vreo OUG nr… (ordonanţă de urgenţă a guvernului) sau de hotărârile vreunui C.A. (consiliu de administraţie), apoi stăm pe gânduri când citim titluri de genul ,,Buget mărit la S.P.P”, ,,Evidenţa la alegeri revine S.T.S.”, ,,C.T.P. a exploadat…” (ultimul, ,,Cristian Tudor Popescu”, ziarist). Cu acestea motivăm şi excesul din titlu: H.S. desemnând ,,hărţuire sexuală”, expresie de asemenea nouă, copiată şi neexistentă încă în dicţionare. Greu de explicat, fiindcă la bază se află cuvântul ,,harţă”, care înseamnă ,,încăierare”, ,,ceartă”, ,,ciocnire militară”, iar de aici verbul ,,a hărţui” deţine mai multe sensuri războinice, acţiuni pentru a provoca panică inamicului. În afara accepţiei militare ,,a hărţui” vizează o conduită negativă: ,,a necăji pe cineva”, ,,a sâcâi”. Adăugarea unui atribut erotic, deducem că îi sporeşte pericolul şi expresia poate fi considerată desemnând un gen de agresivitate potenţială. Sau numai un mod insistent de a curta o persoană de sex opus? (Prof. Liviu IOANI)
