Frenul buzelor şi limbii sunt muşchi mici acoperiţi de o membrană mucoasă care le ataşează de osul pe care sunt situaţi dinţii. Un fren anormal este o anomalie care afectează aproximativ 5% din populaţie, atât fete cât şi băieţi. Frenul nu interfera cu dispoziţia normală a dinţilor sau cu funcţionalitatea lor.
Funcţia frenului este de a păstra armonia dintre buze, limbă, cavitatea bucală încă din timpul dezvoltării fetale. Frenul buzei superioare este de obicei pe linia mediană, pe faţa internă a buzei. Dacă inserţia este joasă interferează cu dispunerea incisivilor superiori şi apare diastema care de multe ori nu este fizionomică. Un fren prea scurt poate să reţină buza superioară şi să împiedice surâsul normal. Frenul lingual este plasat pe faţa inferioară a limbii, dispunerea lui afectează direct fonaţia şi deglutiţa. Altă anomalie este frenul lingual scurt care împiedică limba să atingă palatul şi astfel apare subdezvoltarea copilului. Frenul lingual scurt împiedică bolul alimentar să ajungă în căile digestive inferioare, iar deglutiţia va fi incompletă şi ineficientă. Fonaţia este afectată prin lipsa mişcărilor ample ale buzelor şi limbii. Fizionomia este afectată prin apariţia diastemei care este uneori mai puţin fizionomică. Autocurăţirea suprafeţelor dentare apare datorită frenului scurt al limbii care nu se poate mobiliza. Problemele sociale apar datorită dificultăţii de pronunţie a cuvintelor cât şi de existenţa diastemei.
Tratamentul anomaliilor de fren este cel chirurgical. Gradul de afectare al aparatului dento- maxilar este diferit la fiecare pacient cu această anomalie. Planul de tratament începe în cabinetul stomatologic şi implică mai multe ramuri ale medicinei dentare. (Dr. Dan Gavrilă)
