- Asistenta medicală de la Victoria a intrat în echipa salvamontiştilor de la 20 de ani
- Lucia Lungu este prima femeie care a urmat Şcoala Salvamont
Foto din arhiva Luciei Lungu
Avea 20 de ani când a fost cooptatã în echipa de salvamontişti din Victoria. Thomas Bross, cel care a înfiinţat Salvamont Victoria, a fost cel care i-a propus asistentei medicale Lucia Lungu sã se alãture echipei de salvatori montani şi sã le predea cursuri medicale. Era perioada când Salvamont Victoria rãmãsese fãrã medic. ,,Am ţinut nişte cursuri de prim ajutor, iar ei au început sã fie interesaţi. Mã strãduiam sã le rãspund cât mai pe înţelesul fiecãruia. În scurt timp am reuşit sã închegãm o echipã în care nu se observa cã nu avem un medic în echipã. Eram mulţumitã când luam trofeul la concursurile naţionale ale Salvamont. Eram mereu întrebaţi de multe ori cine e medic la noi în echipã. Ei învãţau aceleaşi mãsuri de prim ajutor care erau baza în salvãrile montane”, povesteşte Lucia Lungu.
Prima femeie de la Şcoala Salvamont
Aceastã responsabilitate a determinat-o pe Lucia Lungu sã se decidã sã urmeze cursurile Şcolii Salvamont. Era prin 1986 când, tot Thomas Bross a ajutat-o sã se înscrie la aceastã şcoalã. La acea vreme, Lucia Lungu era prima femeie care urma cursurile Şcolii Salvamont. „Cei din consiliul de atunci au crezut cã e o greşealã de nume. Au crezut cã cel înscris de Thomas trebuia sã se numeascã Lucian, cã lipsea un “n” din nume. Mi-au spus cã nu ştiau cã Thomas Bross a trimis la şcoalã o fatã, iar eu le-am rãspuns cã nu a trimis o fatã, ci un salvator montan. Erau foarte miraţi. Dar au dispãrut animozitãţile şi micile rãutãţi, ne-am întâlnit apoi la raliuri sau în şcoli în Bucegi sau la Bâlea, am fost lector în şcoli, pe partea medicalã, într-o echipã formatã din patru doctori de la Bucureşti şi cu mine, care eram singurul asistent medical”, povesteşte Lucia Lungu.
Nu îi este teamã de munte
Decizia ei de a se implica în activitatea de salvator montan i-a surprins pânã şi pe pãrinţii ei, care aveau emoţii ori de câte ori Lucia Lungu urca pe munte pentru a salva turiştii aflaţi în situaţii grele. ,,Mereu spuneau sã nu fac ce fac ceilalţi, sã nu urc aşa de mult. Se gândeau mereu cã pentru mine existã un pericol pe care nu aş putea sã îl depãşesc. Dar tocmai pentru cã aveam o echipã de bãrbaţi în jurul meu am depãşit toate momentele. Nu am nicio teamã. Pentru mine şi drumul pânã la Cabana Salvamont este doar o stradã mai lungã. Am fost mereu în echipã, am ştiut exact ce pot sã întâmpin, nu am simţit greutãţi fizice pentru cã nimeni nu încerca recorduri, mergeam la un pas uniform, varã sau iarnã, mergeam în echipã. Nimeni nu aleargã sau îşi depãşeşte colegii. Dacã e iarnã sunt anumite reguli, cu cineva care deschide traseul, când oboseşte este înlocuit de altcineva şi el trece mai în spate”, spune Lucia, adãugând cã acestea sunt reguli care existã în practica salvamontiştilor şi în şcoli, reguli menite sã îi ţinã pe toţi în siguranţã. De când avea 20 de ani, Lucia Lungu a dobândit o vastã experienţã în activitatea de salvator montan şi se consideră pregãtitã pentru orice situaţie. ,,De pericole poţi sã dai oricând pe munte, pentru cã poate apãrea ceva natural, imprevizibil. Vremea pe munte este schimbãtoare, de aceea trebuie sã fii pregãtit. Asta face diferenţa”, spune Lucia.
Familia Salvamont Victoria
Lucia Lungu spune cã Salvamont Victoria este o familie pentru ea şi pentru orice membru al echipei. ,,Suntem una dintre cele mai compacte echipe, iar liantul nostru a fost dragostea pentru munte şi faptul cã am înţeles cã în Salvamont trebuie sã ai un spirit umanitar. Instruit fiind, ştii cã numai tu poţi acorda primul ajutor, iar atunci implicarea este totalã. Într-o acţiune poţi sã vezi cã, fãrã sã dea cineva vreo dispoziţie, toatã lumea ştie ce are de fãcut. În teren eşti ca un dispozitiv. Dacã nu greşeşti tehnic, chiar dacã nu ai forţã fizicã mare, totul merge ca pe roate. Iar la Salvamont Victoria suntem ca o familie”, mai spune Lucia.
Acþiuni de salvare reuşite
De-a lungul timpului, Lucia Lungu a avut multe cazuri fericite, dar au existat şi acţiuni de salvare unde au ajuns prea târziu, pentru cã echipa de salvamontişti a fost anunţatã prea târziu. Lucia Lungu relateazã cu emoţie fiecare caz la care a participat şi condiţiile grele din masivul Fãgãraş. ,,Traseele în Munţii Fãgãraş sunt foarte lungi, iar zona noastrã de acoperire e foarte mare. Elicopterul nu poate zbura dacã e ploaie, dacã sunt curenţi sau dacã e întuneric. Niciodatã elicopterul nu zboarã seara dupã ora 20.00. Și nu zboarã nicãieri, nu doar aici. La o intervenţie poţi merge 6-12 ore” mai spune Lucia Lungu.
La început voluntari, apoi activitatea le-a fost recunoscutã
De prin anul 2000, activitatea salvamontiştilor a fost omologatã şi inclusã în nomenclatorul de meserii. Pânã atunci, salvamontiştii erau voluntari, deşi activitatea lor era fosrte importantã. „Voluntari am fost toţi pânã în 2000, când meseria de salvator montan a fost pusã în nomenclatorul de meserii. În România, voluntariatul se fãcea din toate domeniile. Eu vin din zona medicalã, am lucrat ca asistent medical la spitalul din Victoria, iar acum lucrez pe ambulanţã”, spune Lucia Lungu. Femeia consider cã nu oricine poate sã devinã salvator montan, cid oar persoanele care iubesc muntele. ,,Dupã mai bine de 30 de ani în care am lucrat ca voluntar în echipa Salvamont Victoria, cred cã, dacã iubeşti ceea ce faci, dacã ai condiţie fizicã, dacã iubeºti muntele, dacã ai un psihic echilibrat şi ai tãria de a trece peste evenimentele neplãcute, îţi poţi face foarte bine treaba de salvator montan. Iar într-o astfel de echipã, fetele îşi pot gãsi cel mai bine un rol în zona medicală” a mai spus Lucia Lungu.(C.T.)
