Marți- Săptămâna Mare
În această zi se pomenește Pilda celor zece fecioare.
- ,,Pe când Domnul nostru Iisus Hristos Se suia la Ierusalim și se ducea la Patimă, a spus ucenicilor Săi mau multe pilde. Unele dintre ele sunt îndreptate către iudei. Pilda celor zece fecioare însă a spus-o pentru a ne îndemna spre milostenie, și în același timp, spre a ne învăța de sfârșitul vieții” se spune în Triod, cartea specifică săptămânilor pregătitoare și ale celor din Postul Mare.
,,Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care, luând candelele lor, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înțelepte. Căci cele fără minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn, iar cele înțelepte au luat untdelemn în vase, o dată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au ațipit toate și au adormit. Iar la miezul nopții s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieșiți întru întâmpinarea lui! Atunci s-au deșteptat toate acele fecioare și au împodobit candelele lor. Și cele fără minte au zis către cele înțelepte: Dați-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înțelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă și nici vouă. Mai bine mergeți la cei ce vând și cumpărați pentru voi. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele, și cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă și ușa s-a închis. Iar mai pe urmă au sosit și celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului”. (Matei 25, 1-13)
Această pildă o avem și în cea de-a V-a Evanghelie ce se citește la Taina Sfântului Maslu. Iisus vorbea adeseori prin pilde, povestioare în care le explica oamenilor lucruri spirituale luând exemple din viața cotidiană (vița de vie, snopi, grăuntele de muștar, nunta etc) Această pildă este un îndemn la reflecție asupra raportului pe care îl avem cu Dumnezeu și aproapele. Candela este inima noastră iar uleiul simbolizează gândurile frumoase ale inimii. Lipsa uleiului înseamnă uscăciunea inimii, indiferența, lipsa milei, a compătimirii. O inimă uscată îndeamnă la o viață trândavă, fără scopuri înalte, este un fel de ,,lasă-mă să te las”. În rânduiala Miezonopticii din cartea de cult numită Ceasolov avem un tropar, adică o cântare, inspirat din această pildă. Bineînțeles că troparul se poate citi și ca rugăciune: ,,Iată, Mirele vine în miezul nopții și fericită este sluga pe care o va afla priveghind; dar nevrednică este cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuiezi, ca să nu te dai morții, și afară de împărăție să te încui. Ci te deșteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeule; pentru Născătoarea de Dumnezeu miluiește-ne pe noi”. Tot în această rânduială avem minunata rugăciune a Sfântului Efrem Sirul, care se citește mai ales în Postul Paștelui: ,,Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie și al grăirii în deșert nu mi-l da mie. Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, slugii tale. Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin”.
(Ștefan BOTORAN)
