Secţia de Recuperare Medicală din cadrul Spitalului Municipal Făgăraş este una dintre cele mai căutate de pacienţii din Ţara Făgăraşului. Lucrează aici 20 de angajaţi dintre care cinci sunt maseuri, doi dintre aceştia fiind nevăzători. Soţii Viorel şi Luciana  Glogojan nu mai necesită nicio prezentare întrucât de  30 de ani îşi desfăşoară activitatea ca maseuri în această secţie şi sunt iubiţi atât de colegi, dar mai ales de pacienţi. Numai conducerea spitalului le ignoră drepturile şi le face viaţa un iad în orele de program. Mai mult, au fost depistaţi pozitiv la testul COVID-19 la începutul săptămânii, caz în care acum sunt izolaţi la domiciliu. Soţii Glogojan sunt convinşi că virusul a fost luat din spital întrucât, spun ei, au respectat cu stricteţe măsurile. O situaţie revoltătoare a fost cauzată tot de conducerea spitalului şi medicului dermatolog, căruia i-a alocat un spaţiu impropriu pentru desfăşurarea activităţii. Medicul dermatolog a fost în pragul demisiei, când solicitările depuse la conducerea unităţii spitaliceşti i-au fost ignorate. Monitorul de Făgăraş a relatat pe larg situaţia, care abia apoi a fost rezolvată.

Drepturile soţilor nevăzători ignorate de conducerea spitalului

Soţii Glogojan  au cerut conducerii spitalului, la început verbal, apoi în scris prin avocat, condiţii minine   în care să-şi desfăşoare activitatea  la locul de muncă şi care să le respecte drepturile legale  de persoane cu dizabilităţi, nevăzătoare. N-au cerut prea mult în condiţiile în care spaţiul destinat serviciilor pe care le prestează este unul foarte mic, cu doar 3 băncuţe la 5 maseuri, fără aerisire şi fără toaletă.  Conducerea spitalului n-a făcut nimic în acest sens, deşi printr-un răspuns dat adresei semnate de soţii Glogojan prin avocat,  a promis că va rezolva problemele. Numai că răspunsul a fost înregistrat în luna iunie, iar la sfârşitul lunii septembrie, după mai bine de 3 luni, doleanţele angajaţilor sunt ignorate total.

​Ce au cerut soţii Glogojan de la angajator

  • ,,În vederea exercitării în bune condiţii a profesiei noastre, respectiv de asistent medical balneo-fizio-terapie şi masaj in cadrul compartimentului Recuperare Medicală al Spitalului, adaptarea rezonabilă la locul de muncă, în sensul:
  1. Punerii la dispoziţe a unui cabinet medical/salon dotat cu grup sanitar;
  2. Modificarea programului de muncă, respectiv intre orele 7,30-15,30.

Suntem persoane cu dizabilitati senzoriale de durata, respectiv nevăzători, şi suntem angajaţi în cadrul Spitalului Municipal Făgărăaş. Din cauza lucrărilor de renovare, începând din luna septembrie 2019, în mod provizoriu, am fost mutaţi într-un alt spaţiu al unităţii. Acesta este impropriu atât desfăşurării activităii noastre, cât şi din perspectiva asigurării unor minime condiţii pacienţilor. Astfel, in acelaşi cabinet, îşi mai desfăşară activitatea încă 3 angajaţi ai spitalului, nefiind asigurat un spatiu necesar minim de lucru. Cu atât mai mult cu cât, în condiţiile pandemiei cu coronavirusul Covid 19, este şi obligatorie asigurarea de către angajator  a unor condiii speciale de siguranţă, atât angajaţilor, cât şi pacienţilor.  Cabinetul nu are în dotare un grup sanitar propriu, noi fiind nevoiţi să ne deplasăm la un alt grup sanitar din cadrul altui cabinet, ceea ce ne este foarte greu, fiind nevăzători complet, fără niciun rest de vedere” s-au plans soţii Glogojan, nevăzători, în adresa trimisă conducerii Spitalului Municipal Făgăraş.

 Drepturi încălcate  cu bună ştiinţă

Deşi condiţiile de la locul de muncă erau inumane,  conducerea spitalului n-a ţinut cont nici de  situaţia specială  a celor doi angajaţi şi le-a impus un orar  impropriu, greu de respectat.

  • ,,Solicitarea noastră are in vedere dispozitiile art.5, pct.22 din L.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap care defineşte locul de muncă protejat ca fiind spaţiul aferent activităţii persoanei cu handicap, adaptat nevoilor acesteia, care include cel puţin locul de muncă, echipamentul, toaleta şi căile de acces. În privinţa programului de muncă, solicităm modificarea acestuia, în sensul adaptării la posibilitatile pe care le avem de a ajunge la serviciu, în condiţiile in care, în oraş,  nu există mijloace de transport în comun şi serviciul de taximetrie nu este disponibil de fiecare dată la ora 7 dimineata, fiind o oră de varf. Astfel, decalarea programului de muncă cu o jumătate de oră, respectiv intre orele7,30-15,30, nu prejudiciază în niciun mod buna desfăşurare a şedinţelor de recuperare medicală a pacienţilor” au mai scris soţii nevăzători în adresa trmisă conducerii spitalului.

Doar orarul a fost schimbat, respectiv în loc de 7.00 s-a acceptat 7.30 pentru începerea serviciului.

Discriminare: pentru unii mumă pentru alţii ciumă

Soţii nevăzători s-au adresat, în scris, şi şefului Compartimentului, cerându-i un răspuns tot în scris.

  • ,,După cum se stie, ambii suntem nevăzători gradul I (cu cecitate absoluta), aceasta fiind o deficienţă senzoriaăa permanentă şi ireversibilă.    Declarăm că ne simţim discriminaţi, dupa cum se observă (cu ochiul liber), doar persoanele cu handicap îşi desfăşoară activitatea (la gramadă) într-un singur cabinet, atâta timp cât colegii notri lucrează câte unul sau doi într-o încăpere. În consecinţă menţionăm că nu beneficiem de condiţii de muncă egale şi echitabile după cum este prevazut în legea promulgată de Preşedintele României din 23.07.2020, privind completarea şi actualizarea Legii 53/2003, în care este încriminată discriminarea pe baza de handicap. Spaţiul în care ne desfăşurăm activitatea nu corespunde nevoilor şi necesităţilor noastre din urmatoarele motive:
  •   În condiţiile pandemiei cu coronavirusul Covid 19, angajatorul are obligaţia să ofere, atât pacienţilor cât şi angajaţilor, condiţii speciale de siguranţă printre care cea mai importantă, este distanţarea – despre care nu putem vorbi într-un spaţiu unde lucrează cinci maseuri plus bolnavii aferenţi.
  •   Nu beneficiem de vestiar, deci ne schimbăm din hainele de stradă în aceeaşi încăpere, folosind un cuier comun cu pacienţii.
  •  Cabinetul nu este dotat cu o banchetă pentru fiecare maseur cum ar fi firesc şi cum prevede Ordinul de ministru nr. 411 din 22.07.1998 şi deci, nu ne putem organiza şi desfăşura activitatea professional, în mod normal şi fără îngrădiri.
  •   De asemenea, vă reamintim că urmează o perioadă de timp cu temperaturi scăzute, nu se va mai putea sta cu uşa de la balcon deschisă şi astfel nu se va putea aerisi spaiul corespunzător.
  •   Si, cel mai important şi cel mai acut aspect, cabinetul nu are în dotare un grup sanitar propriu cu toaletă, vă reamintim că amândoi subsemnaţii suntem fără rest de vedere, ne este greu să ne deplasăm in alte spaţii, de multe ori impiedicându-ne de diferite obiecte. Avem speranţa că veţi da dovadă de înţelegere, având în vedere situaţia noastră specială bine cunoscută şi veţi găsi o rezolvare favorabilă a cererii noastre şi totodată solicităm un răspuns în scris” se arată în adresa soţilor nevăzători.  Răspunsul însă n-a mai venit.

Legea îi protejează pe nevăzători

  • ,, Solicitarrea noastră are in vedere dispozitiile Art.5 Pct.22 din L.448/2006 privind protecia şi promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, care defineşte locul de muncă protejat, ca fiind spaţiul aferent activităţii persoanei cu handicap, adaptat nevoilor acestora – care include (cel puţin) locul de muncă, echipamentul, toaleta şi căile de acces. În sensul celor de mai sus vă rugăm a lua in vedere şi Art.5 Pct.4 din acelaşi act normativ mai sus amintit; care se referă la adaptarea şi accesibilizarea rezonabilă a locului de munca – (totalitatea modificărilor făcute de angajator pentru a facilita exercitarea dreptului la muncă al persoanei cu handicap are la baza următoarele principii: adaptarea societăţii la nevoile persoanei cu dizabilităţi, interesul persoanei cu dizabilităţi, protecie împotriva neglijării şi a abuzului, alegerea alternativei celei mai puţin restrictive în determinarea sprijinului şi a asistenţei necesare. Cele solicitate mai sus sunt în acord şi cu dispoziţiile Convenţiei Naţiunilor Unite  (L.221/2010), privind dreptul persoanelor cu dizabilităţi, care obligă statele membre la oferirea unor adaptări adecvate persoanelor cu handicap la locul de muncă,a Art.27 Lit.I.” justifică situaţia soţii Glogojan. (Lucia BAKI)

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here