Continuăm seria femeilor celebre din istoria Partidului Comunist Român cu o altă ,,femeie de fier” a structurii, dar care a ieşit de pe scena istoriei într-un mod mult prea tragic decât înaintaşa ei, Ana Pauker. Este vorba despre Elena Ceauşescu care devine chiar subiect de ,,ode” în regimului comunist.
Lenuţa lui Briceag
Născută într-o comună modestă din judeţul Dâmboviţa (Petreşti), ea urmează stereotipul multor figuri ale regimului comunist: copilărie şi tinereţe modestă, un bun aluat pentru ideile de stânga. Născută Lenuţa Petrescu, data de naştere cât şi numele îi sunt schimbate după căsătoria cu Nicolae Ceauşescu. Ea devine Elena, iar anul naşterii a fost dat ca 1916, şi nu 1919, anul real. Pe seama acestor schimbări s-au lansat diferite ipoteze dar adevărul nu se ştie cu exactitate. Profesoara universitară Lavinia Betea spunea, în cadrul unui episod documentar ,,Adevăruri despre trecut”, următoarele: ,,În sat i s-a spus Lenuţa lui Briceag. Porecla venea după tată. Nae Petrescu era un ţăran cu o anumită stare care îşi deschisese prăvălie în casă, vindea cuie, aţă, sare, ţuică, tutun şi bricege, o marfă deosebită pe piaţă”. Elena scrie în auto-biografie: ,,M-am născut în comuna Petreşti, în judeţul Dâmboviţa în anul 1919, la 7 ianuarie. Părinţi (N.R- nu ,,părinţii” cum ar fi fost corect) se numesc Nae şi Alexandrina ocupaţia agricultori avere patru hectare de pământ şi casă de locuit ,,în tre” anii 1926-1930 am făcut şcoala în comuna în care m-am născut”. Elena Ceauşescu a rămas repetentă în clasa a IV-a, iar viitoarea ,,marea academiciană de renume mondial” nu a putut depăşi această etapă.
Iubiţi, amanţi şi putere
Multe guri rele au susţinut că prima iubire a Elenei Ceauşescu a fost chiar tatăl îndrăgitului nostru naist Gheorghe Zamfir pe care l-a cunoscut în satul natal dar legătura lor a fost de scurtă durată, pentru că acesta pleacă la Bucureşti unde se angajează chelner. Pasionala ,,Lenuţa a lui Briceag” îl urmează plină de amor nestăvilit dar acesta nu o mai doreşte. Înainte să îl cunoască pe Nicolae Ceauşescu trece prin filtrul fratelui acestuia, Marin, idila se termină când acesta este luat în armată. Marin Ceauşescu se sinucide la Viena, chiar după asasinarea lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu în urma unui proces făcut pe genunchi, o caricatură din acel decembrie cenuşiu în care românii au fost minţiţi prin intermediul unei televiziuni care şi-a pus sigla ,,TVRL” (Televiziunea Română Liberă). Mihaela, fiica lui Marin Ceauşescu, a lăsat în urmă o interesantă carte intitulată sugestiv ,,Nu regret, nu mă jelesc, nu strig”, în care aduce detalii picante. ,,Tanti Lenuţa, povesteşte ea, avea o slăbiciune deosebită pentru Marin, pe care-l cunoscuse înaintea lui Nicolae şi cu care chiar filtrase o scurtă perioadă. Aşa ziceau gurile rele din familie şi îi mai reproşa şi mama la necaz lui tata, dar aşa, mai mult în glumă, luându-l peste picior: ,,De ce oare, Marine, n-ai luat-o tu, că salvai, dracu, ţara de la urgie?”. În timpul căsniciei sale prezidenţiale, Elena nu a dus lipsă de amanţi. Cea mai lungă legătură a fost cea cu doctorul Abraham Schechter, care a fost, vreme de 17 ani, medicul familiei prezidenţiale. Colonelul Dumitru Burlan, angajat al serviciului de gardă din partea Direcţiei V a Securităţii, povestea: ,,Odată, în Primăverii, mi-a spus colegul meu care era de serviciu la vilă, cei trei au intrat cu maşina în curtea reşedinţei cuplului Ceauşescu. Nicolae a coborât şi a început să urce scările pentru a intra în casă. În urma sa venea Elena, urmată de doctorul Schechter, ultimul fiind colegul meu. În timp ce urcau pe scări, cel care mi-a povestit scena a văzut cum doctorul a mângâiat-o uşor pe fund pe Tovarăşa”. Se spune că pe lista amanţilor Elenei Ceauşescu nu ar fi lipsit nici Eftimie Iliescu, ilegalist comunist şi unchiul lui Ion Iliescu. Se mai zvonea şi despre legătura cu fizicianul Ioan Ursu, coordonator al programului nuclear al României, membru al PCR şi ministru în guvernele comuniste. Trebuie să menţionăm însă aici faptul că Elena Ceauşescu nu a fost prima femeie puternică din lume care a avut amanţi, istoria este plină, începând de la Cleopatra, mergând până la Teodora, împărăteasa, soţia puternicului Justinian, Josefine de Beauharnaise, soţia lui Napoleon Bonaparte iar lista poate continua cu Ecaterina cea Mare etc. Este sigur însă că Elena intră într-un proces de idolatrizare, specific regimurilor dictatoriale. ,,Propaganda comunistă de ,,Ziua femeii” spune Călin Hentea, inexistentă în România interbelică, a urmat îndeaproape interesele şi obiectivele politice de moment ale lui Dej, respectiv Ceauşescu. Cât timp Dej nu a putut-o elimina, Ana Pauker a impus modelul femeii-comisar în România stalinistă. După epurarea din 1952 a ,,tovarăşei Ana”, poreclită ,,Stalin cu fustă”, de 8 Martie, pe prima pagină a Scânteii din epoca Dej au apărut doar anonime sudoriţe, macaragiste, tractoriste, brigadiere întotdeauna fruntaşe, fiind astfel impus noul profil al femeii de care avea nevoie regimul. Înainte de lansarea politicii de ,,promovare a femeii în toate domeniile vieţii sociale şi politice ale ţării”, Nicolae Ceauşescu i-a aplicat femeii române, în toamna anului 1966, o cumplită teroare fizică şi psihică prin decretul-lege de întrerupere a sarcinii pentru femeile având mai puţin de patru copii şi 40 de ani, cu tot cortegiul aferent de consecinţe nefaste”. Urmează apoi propaganda de promovare a femeii, al cărei scop era însă ascensiunea imaginii Elenei Ceauşescu, ,,strălucit exemplu pentru toate femeile ţării”, un fel de ,,mucenică” a comunismului proletar. Elena Ceauşescu reuşeşte însă să acumuleze o ură populară mult mai mare decât ,,naivul” ei soţ, dus la pierzanie de către lingăii din jur, care l-au şi trădat de altfel. ,,În faţa unei asemenea ofensive propagandistice, tot de 8 Martie, doamnele cu coc din nomenclatura partidului (tovarăşa Suzana/Suzănica, tovarăşa Aneta, tovarăşa Diamanta, tovarăşa Alexandrina) nu puteau decât să se încline bărbăteşte şi slugarnic, fără nicio urmă de graţie sau feminitate. Unul dintre ultimele acte semnificative ale regimului Ceauşescu legate de atitudinea faţă de femei, şi în contextul ipocritei sărbători a Zilei femeii, a fost Plenara Consiliului Sanitar Superior din 7 martie 1984, atunci când, potrivit indicaţiilor şi politicii demografice a lui Nicolae Ceauşescu, au fost luate măsuri de înăsprire a reglementărilor privind întreruperile de sarcină. A doua zi, de 8 Martie, presa de partid a lăudat cadoul PCR făcut femeilor din România, publicând chiar şi telegrame de felicitare şi de înaltă preţuire a Uniunii Femeilor Democrate adresate dictatorului şi soţiei sale” (Călin Hentea, Enciclopedia propagandei româneşti). De ziua Elenei Ceauşescu, în cadrul şcolilor şi liceelor, se făcea careu, iar elevii erau obligaţi să asculte telegramele trimise ,,tovarăşei.
Viaţa cotidiană
Dincolo de legendele legate de viaţa ei intimă sau particulară, Elena Ceauşescu era o persoană destul de ştearsă, nu lipsită de bune intenţii uneori. Vladimir Tismăneanu povesteşte: ,,Mama o cunoştea relativ bine pe Elena Ceauşescu. Se ştiau de la şcoală (comitetul de părinţi), dar şi pe linie de activităţi de partid. Între 1958 şi 1961 mama fusese secretară BOB la Institutul de Cercetări Chimice (ICECHIM). Se întâlneau la instructajele de la Comitetul de Partid al raionului 16 Februarie. Nu-şi spuneau pe nume, îşi vorbeau cu dumneavoastră. Mama îi spunea, în rarele ocazii când se întâlneau, ,,tovarăşa Ceauşescu”, iar Lenuţa îi spunea ,,tovarăşa Tismăneanu”. După scoaterea maică-mii de la Institutul de Igienă în 1962, o epurare în toată legea, Lenuţa Ceauşescu a încercat să intervină, să vadă ce s-a întâmplat. A dat înapoi când a aflat că decizia fusese aprobată de propriul ei soţ, la propunerea satrapului Florian Dănălache, prim-secretarul de partid al capitalei. Dar ştiam multe despre Lenuţa Ceauşescu prin Nema, sora tatălui meu. Ea lucrase cândva la Sectorul Special, adică unitatea medicală a CC-ului. Nema era specializată în igienă alimentară, a făcut un stagiu la Moscova, apoi a lucrat ca inspector sanitar la Sanepidul capitalei. Era cea mai bună prietenă a Nataliei Răutu, soţia şefului propagandei. Până la moartea lui Dej, Lenuţa a frecventat asiduu cercul Nataliei Răutu. O ţin minte şi eu plimbându-se pe Bulevardul Primăverii împreună cu Natalia Răutu, Stela Moghioroş, Tina Chivu şi, uneori, Sandală Rangheţ. Din ce ştiam de la mătuşa mea, era vorba despre o persoană extrem de tăcută, retrasă, prin nimic impresionantă. Când venea acasă la familia Răutu, se aşeza pe un fotoliu şi asculta discurile cu muzică clasică pe care le punea gazda ei. Bea o cafea, făcea făcea ceea ce se cheamă ,,la petite conversation” (Vladimir Tismăneanu, Cristian Pătrăşconiu, Cartea preşedinţilor)
Sfârşit tragic
După retragerea caraghiosului complet de judecată şi al oficialilor din cadrul FSN (Frontul salvării Naţionale), rămân doar paraşutiştii iar soţii Ceauşescu îşi dau drumul la regrete, conform stenogramelor procesului. Elena Ceauşescu spune: ,,Și i-am avut lângă noi. Foarte mare greşeală am făcut! Aşa se întâmplă, trădările vin de lângă tine”. A spus un mare adevăr înainte de a fi răpusă de gloanţele comandoului ales pentru un asasinat politic în toată regula, în curtea unei cazarme din Târgovişte. Lumea urla extaziată pe străzi: ,,Ole, ole, Ceauşescu nu mai e!” După cum explică Grigore Cartianu, a fost un proces făcut fără urmărire penală, a fost încălcat principiul dreptului de apărare, instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu, fără a exista un dosar de urmărire penală iar procesul s-a desfăşurat în condiţii nelegale, într-o instanţă înfiinţată în afara legii iar principiul dreptului de apărare a fost încălcat. Elena Ceauşescu a pierit sub gloanţe, alături de soţul ei. (Ştefan BOTORAN)
