Am vorbit despre starea românilor în comunism, lipsa de libertate, spălarea de creier care se practica de la cea mai fragedă vârstă, începând cu ,,Șoimii patriei”, ,,Pionierii”, ,,Uniunea Tineretului Comunist”, rampa de lansare în activismul aparatului de partid, dar este interesantă o incursiune în ambianţa culturală şi artistică a vremii.
Adrian Păunescu
Adrian Păunescu, scos din cărţi de Ceauşescu după ce s-a folosit de el, a fost ,,relansat” sau s-a ,,relansat” la ceva timp după revoluţie. Considerat unul dintre cei mai mari poeţi români contemporani, de alţii ,,poet de curte al lui Ceauşescu”, rămâne totuşi un personaj ,,mitic” al anilor 80, un adevărat star în rândul tineretului ştrangulat de propaganda comunistă. Persoana lui Adrian Păunescu se identifică însă cu ,,Cenaclul Flacăra” care a umplut stadioanele într-o perioadă în care tineretul simţea nevoia acută de a se manifesta. Marele merit al lui Păunescu rămâne lansarea unor folkişti de renume, ne place sau nu. Se mai putea auzi câte o ,,Vânare de vânt”, piese din repertoriul folk-rock internaţional, ba chiar şi ,,monştrii” din Phoenix au cântat de câteva ori pe scena acestui cenaclu. Născut la data de 20 iulie 1943 în Copăceni, Bălţi, în Republica Moldova, Adrian Păunescu s-a încadrat în curentul ,,neo-modernist” şi a fost autor, critic literar, eseist, director de reviste, poet, publicist, textier, scriitor, traducător şi om politic. Folosit iniţial de puterea comunistă, el a căzut apoi în dizgraţie reapărând după 1990. El este cel care a inventat sintagmele ,,generaţie în blugi” şi ,,muzică tânără”, lansând interpreţi ce s-au făcut cunoscuţi în mişcarea folk-rock de la noi. În anul 1973 intră la conducerea revistei ,,Flacăra”, destituit însă în 1985, pretextul fiind scandalul busculadei iscate la concertul Flacăra din Ploieşti din iunie 1985. Păunescu a oscilat între criticile aduse puterii, poemul ,,Analfabeţii” din 1980 şi odele aduse lui Ceauşescu. În toamna anului 1990 fondează revista ,,Și totuşi iubirea”. A mai condus pentru o perioadă scurtă ziarul ,,Sportul românesc” şi a realizat emisiuni de fotbal la postul Antena 1. Relaţia lui Păunescu cu puterea comunistă a fost destul de oscilantă dar el a rămas toată viaţa un om cu vederi de stânga. Tatăl lui Păunescu, membru al Partidului Liberal, a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru ,,activităţi anti-comuniste”. Aceasta a fost cauza pentru care Adrian Păunescu a trebuit să aştepte trei ani pentru a se înscrie la facultate, el a studiat filologia la Universitatea din Bucureşti. Autor a peste 50 de cărţi, în majoritate volume de poezie, Păunescu a fost unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani. Un număr important din poeziile sale au fost puse pe muzică de către compozitori din genurile folk-rock, cu mulţi dintre aceştia Păunescu colaborase în cadrul cenaclului ,,Flacăra”. Păunescu a oscliat mereu între critică şi linguşire. Pentru a-şi obţine iertarea după mazilirea sa în urma incidentului de la Ploieşti din 1985, el îi dedică lui ceauşescu următoarele versuri: ,,În vremuri grele pe care le trăim/Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare/ Dezamorsând minciuna, Eroule sublim/Sunteţi Bărbatul Țării şi Unica Salvare”. Într-o scrisoare din 28 mai 1982, Păunescu îi scria lui Ceauşescu: ,,Sunteţi un om binecuvântat, aveţi geniu, aveţi lângă dumneavoastră o femeie excepţională şi la lumina grijii dumneavoastră părinteşti creşte un tânăr patriot revoluţionar, din ce în ce mai matur şi serios, în care simt că mi-am făcut un prieten, fiul dumneavoastră, Nicu”. Aceste linguşiri îi permiteau, totodată, lui Adrian Păunescu să aibă şi unele intervenţii pertinente, ca de pildă: ,,Ne trebuie o televiziune puternică şi competitivă. Ne trebuie un om ca lumea în fruntea ei. După ce a încurcat toată propaganda, actualul şef al Televiziunii (N.R- este vorba despre Alexandru Ionescu) a distrus cea mai mare parte a punţilor televiziunii spre oameni. Oamenii trec pe canale ale televiziunii sârbeşti, ungureşti, bulgăreşti şi chiar sovietice. Ruşine pentru noi, care am putea să fim cea mai luminată ţară din Est, căci suntem ţara celui mai îndrăzneţ lider din Est”.
Cenaclul ,,Flacăra” între libertate şi manipulare
Într-o perioadă în care foarte mulţi tineri aderaseră la mişcarea hippies iar discurile cu vinilin ale unor Led Zeppelin, Beatles, Deep Purple etc. intrau în ţară pe filieră ungară ori de-a dreptul din Occident, Cenaclul s-a potrivit mănuşă pentru manipularea iniţiată de autorităţile comuniste. Adrian Păunescu s-a dovedit a fi scamatorul perfect. Nicu Covaci, liderul grupului Phoenix, spunea: ,,Adrian a avut inspiraţia să adune toţi pletoşii, toţi băutorii de votcă, să le dea votcă şi chiar bani de cheltuială şi să-i lase să vorbească, să povestească şi să cânte ce vor ei. Aşa a început atmosfera de cenaclu. Oamenii au fost fascinaţi pentru că era o portiţă de scăpare. După doi ani de cenaclu, toţi ăia pletoşi erau raşi, tunşi, puşi să facă odă. A fost lăsat să-şi facă de cap pentru că avea obligaţii mai sus. Eu cred că, dacă nu făcea acest compromis cu Puterea, cenaclul nu ar fi existat de mult. Pericolul nu venea de la Păunescu, pentru că el era omul lor, de asta i-a mers bine până spre final”. Paul Cernat susţine că Păunescu a fost ,,al patrulea om în stat din punctul de vedere al influenţei politice, după cuplul dictatorial şi mezinul lor, Nicu” în timpul existenţei Cenaclului ,,Flacăra”. ,,Spectacolele Cenaclului ,,Flacăra” şi contribuţiile lui Adrian Păunescu au fost între cele mai eficace (raport între obiective propuse şi rezultate obţinute) şi eficiente (raport între costuri şi eforturi depuse faţă de rezultatele obţinute) forme de propagandă ale regimului comunist şi ale cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu. Chiar şi la douăzeci de ani după căderea regimului şi dezvăluirile ororilor acestuia, mulţi români continuă să îi atribuie sincer lui Adrian Păunescu şi Cenaclului ,,Flacăra” doar merite culturale oneste, benefice şi curajoase, nefiind conştienţi de uriaşa şi subtila manipulare al cărei subiect au fost. Excesele naţionaliste postdecembriste din societatea românească s-au datorat în bună parte efectelor latente ale mesajelor induse maselor de spectatori ale Cenaclului ,,Flacăra” spune Călin Hentea. Gabriel Liiceanu vorbeşte despre aceste mecanisme ,,păunesciene”: ,,Şi care societate n-are nevoie de porci? Mai ales de porci talentaţi, de porci la nevoie gingaşi, care ştiu să cânte, să plângă, să facă versuri, porci cu voce de piept care trec uşor de la versul de iubire, înfiorat şi foşnitor, la cel care răscoleşte, viril, măruntaiele pământului strămoşesc şi fără de care noi am uita ce-i aia iubire de ţară (noroc cu porcii care ne învaţă patriotismul), pentru a ajunge în cele din urmă la versul cu adevărat porcesc, cel care aduce bani, putere, privilegii, versul acela închinat stăpânirii, care atunci când eşti capabil să-l faci de temut, pentru că în schimbul lui stăpânirea te ocroteşte, te răsfaţă şi te lasă, ca porc de serviciu, să trăieşti în curtea ei. Care societate n-are nevoie de porci? Mai ales când porcii sunt reviste (în care pot publica ode porceşti) şi cu cenaclu în care numele României este răstignit pe cel al ultimului prim-secretar sau preşedinte ,,escu”.
Aşa trece gloria lumii
Raportul Tismăneanu din anul 2006 prezintă Cenaclul ca pe un mecanism ritualic de seducţie aplicat asupra maselor şi contribuţia la supravieţuirea regimului. ,,Cenaclul a început în curând să semene, prin rânduială şi gestică, cu săvârşirea unui ritual: modelul religios pare a fi indispensabil propagandei totalitare când vrea să aibă succes. Poetul nu uita însă niciodată să amintească tuturor celor încântaţi de ce văd şi de ce simt că datorează Conducătorului suprem, care vorbeşte prin gura lui, supunere şi iubire, căci numai El le poate asigura, în vremurile acelea tulburi şi în colţul acesta de lume, liniştea şi stabilitatea. Nimeni nu a făcut un mai mare serviciu propagandei şi regimului lui Ceauşescu. Acest scriitor, prin acţiunile lui, prin personalitatea lui care fascina şi descumpănea, a prelungit existenţa comunismului naţionalist-ceauşist, precizându-i, cristalizându-i şi întrupându-i doctrina. În schimbul serviciului făcut conducătorului, Adrian Păunescu, un nume pe buzele tuturor, a devenit indispensabil şi puternic în ierarhia propagandei, slobod să înfăptuiască, să îndrepte erori, să facă numeroase fapte bune, să acţioneze peste limitele ştiute. A fost citit cu pasiune, versurile lui i-au fost recitate şi cântate cu vehemenţă, cum nu ştim să fi fost vreodată recitaţi şi cântaţi poeţii neamului. Dar nu putem uita că a atras într-o cursă propagandistică sufletele candide ale adolescenţilor, izbutind să deverseze energiile lor explozive în numele supravieţuirii unui regim odios. Din perspectiva dăinuirii acestuia, se poate spune că interzicerea Cenaclului ,,Flacăra”, la insistenţa unor membri ai clanului care au profitat de moartea unor tineri în timpul ,,reprezentaţiei”, a fost cea mai mare eroare tactică a Secţiei de Propagandă a Partidului”. Iniţiat de Secţia de Propagandă a Partidului, Cenaclul a fost interzis folosindu-se ca pretext busculada de la Ploieşti din timpul recitalurilor, dar adevărul este că soţii Ceauşescu au fost speriaţi de-a dreptul de popularitatea lui Adrian Păunescu în rândul românilor. Ambiţiile acestuia ameninţau să scape de sub controlul politic. Păunescu a fost marginalizat fără o bază legală, dar el aspirase la prea multă influenţă şi putere în contextul unui regim dictatorial, conform zicalei ,,Aşa trece gloria lumii”. (Ştefan BOTORAN)
