•   Preotul Greco-catolic Octavian Moisin a slujit 60 de ani în biserica amenajată în casa lui din  Victoria

  •    Ca inginer chimist a pus în funcţiune numeroase instalaţii de la combinatele din Făgăraş, Victoria şi Buzău, dar a coordonat şi producţia rafinăriilor de pe Valea Prahovei 

  •    A oficiat slujbe religioase la Mormântul Sfânt

  •   Familia Moisin din Victoria uneşte două neamuri istorice, Iancu de Hunedoara şi Avram Iancu 

Dacă mergem pe firul istoriei înainte de 1400 găsim numele de Morzsinai care s-ar traduce de specialiştii în etimologie Moisin. Îşi are originea în Hunedoara, locul de unde s-a ridicat Iancu de Hunedoara şi fiul său, Matei Corvin, urmaşi ai Morzsinai-lor. Peste cinci secole găsim descendenţii acestui neam românesc la Victoria sub numele de Moisin. Octavian Moisin este localnicul despre care opinia publică nu ştie prea multe. A trăit în discreţie, dar a lăsat urmaşilor un tezaur deosebit. De-a lungul celor 99 de ani pe care i-a trăit a respectat viaţa, credinţa în Dumnezeu şi neamul din care a făcut parte. A absolvit patru facultăţi, iar tema de doctorat a pus bazele studiului unui compus chimic important. Preot, profesor, doctor, Octavian Moisin a avut peste 100 de invenţii în Chimie, alte câteva în Petrol, a pus bazele unor fabrici chimice, a luptat pe front şi la Cotul Donului. Preot greco-catoloc a ţinut piept regimului comunist slujind în biserica- catacombă amenajată în propria-i locuinţă timp de şase decenii. A fost apreciat de Papa de la Roma care i-a acordat cel mai rar titlul, cel de Prelat Papal. Personalitatea lui Octavian Moisin a fost recunoscută în ţară şi străinătate, doar la Victoria, oraşul în care a trăit cu familia lui, meritele nu i-au fost recunoscute.

 Petru Moisin, eroul Ardealului

Când notarul Petru Moisin din Hunedoara a aşezat în fereastra casei sale din centrul oraşului tabloul împăratului austro-ungar cu capul în jos, între două lumânări aprinse, iar alături, portretele lui Avram Iancu şi Horia, Cloşca şi Crişan, a schimbat pentru un secol, până azi, istoria familiei. Siguranţa austro-ungară a pornit în urmărirea lui şi pentru a nu fi arestat, el s-a refugiat pe Valea Cernei, în Zona Topliţa. I s-a intentat proces şi averea i-a fost confiscată. Singur, în munţi, prins de iarna grea a anului 1916/1917, s-a îmbolnăvit şi a murit la 21 Februarie 1917. A fost înmormântat la liziera Munţilor Poiana Ruscăi.  În aceeaşi zi a murit la Hunedoara şi fiul său mai mare, Cornel. Soţia lui Petru, Maria, rămasă văduvă şi săracă, a plecat cu cei patru copii pe care-i avea din Hunedoara la Câmpina. Din acea familie cnezială-nobiliară a făcut parte şi soţia lui Iancu de Hunedoara.   Drepturile moştenite din străbuni de protopopul Moyssin (Moisin) al Hunedoarei sunt confirmate de un document nobiliar datat la 12 august 1582.

 Octavian Moisin a absolvit 4 facultăţi şi doctorat
 

Când tatăl său a fugit în munţi, de unde nu s-a mai întors, Octavian avea doi ani şi jumătate. Au urmat două decenii grele, în mari lipsuri materiale, singurul sprijin fiind nădejdea în Dumnezeu. Toţi fraţii au studiat, sora a devenit funcţionară, fratele mai mare inginer, cel mijlociu preot, iar Octavian, cel mai mic, i-a întrecut pe toţi. Octavian Moisin a făcut Şcoala Primară şi apoi Şcoala Civilă (Gimnaziul) din Hunedoara, între 1927 – 1932 a urmat  Liceul Teoretic ” D.B.Ştirbei” din Câmpina,  după care a urmat cursurile la patru facultăţi.  Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Bucureşti, Facultatea de Chimie Industrială a Politehnicii din Bucureşti, specialitatea Petrol, Academia de Teologie ,,Sf. Treime” din Blaj (Greco-Catolică) între anii 1944-1948,  Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti, între 1972 – 1978. În 1970 a susţinut doctoratul în chimie, cu tema ,,Contribuţii la studiul tehnologiei hidrazinei”. Octavian Moisin absolvise în 1937 Şcoala de Ofiţeri Rezervă Chimişti şi era Sublocotenet în Armata Regală a României.

Ocrotit de Maica Domnului

A fost concentrat pe front, fiind numit Şeful Ocolului Industrial Bălţi, funcţie ce echivala cu un fel de vice-ministru al industriei din Basarabia. Avea experienţa frontului cu toate grozăviile lui, de la cazematele din Moldova şi din Basarabia. În august 1942 a fost trimis pe frontul antisovietic de la Cotul Donului- Stalingrad, ca ofiţer chimist. Când sovieticii au dat atacul în noaptea de 19 noiembrie 1942, cu tancuri de tip nou, T-34, Octavian Moisin a rămas singur la statul-major al Diviziei 5 Infanterie  şi a coordonat rezistenţa. În noiembrie 1942, sovieticii au spart frontul la Cotul Donului- Stalingrad, prinzând în încercuire 80.000 de soldaţi români. Din divizia lui Octavian a scăpat doar el şi preotul Petre Băcăoanu la care Octavian se spovedea. Erau doi români singuri prin furtuna de gloanţe şi obuze. Brusc, un val de ceaţă deasă i-a acoperit şi ruşii s-au oprit, iar infernul a rămas în urma lor. Şi retragerea până în ţară, peste 2000 de km a fost un alt şir de minuni dumnezeieşti pentru Octavian Moisin, la care, mărturisea eroul, Maica Domnului i-a fost alături.   Atunci a promis că, dacă e salvat, se va preoţi. Toată viaţa a avut o devoţiune specială pentru Născătoarea de Dumnezeu. Când era încă un copil, a avut o viziune în vis. Maica Domnului i s-a arătat pe vârful muntelui din apropierea casei lui. În acel loc mergea uneori să culeagă ghiocei. Maica Domnului sta cu braţele întinse şi-l chema spre Ea. În perioada  1945-1948 i-a fost încredinţată responsabilitatea în zona petroliferă de pe Valea Prahovei, fiind numit reprezentantul Ministerului Petrolului la Rafinăria Câmpina. Comuniştii n-au încercat să-l atragă politic ştiindu-i opţiunie, dar s-au folosit de competenţele lui ca inginer chimist. Starea de acalmie a durat numai până în decembrie 1948, când la Kremlin s-a decis soarta Bisericii Române Unite cu Roma. După întoarcerea de pe front, Octavian Moisin s-a căsătorit cu o fată din Câmpina, Maria, descendentă direct din familia lui Avram Iancu, şi au avut  şapte copii  

După război, Octavian Moisin şi-a terminat studiile teologice

 În paralel cu practicarea profesiei de inginer, Octavian Moisin a urmat Academia de Teologie din Blaj. Era apreciat şi de Mitropolitul Alexandru Nicolescu, de Episcopul Valeriu Traian Frenţiu, de Episcopul Ioan Suciu, de Cardinalul Iuliu Hossu. La 18 noiembrie 1945 a primit Tonsura clericală şi Lectoratul, iar la 25 aprilie 1948 a primit Ipodiaconatul şi hirotonirea ca Diacon. Încă din octombrie 1948 au început acţiunile regizate de regimul comunist pentru desfiinţarea Bisericii Române Unite (Greco-Catolice), cerută de altfel de Kremlin. În 27/28 octombrie s-a trecut la arestarea Episcopatului Unit şi a clericilor de frunte. La 1 Decembrie 1948 Biserica Română Unită a fost scoasă în afara legii prin Decretul abuziv nr. 358. Cu toate acestea Mitropolitul romano-catolic de Bucureşti, Alexandru Cisar, l-a hirotonit preot pe Octavian Moisin. A fost prima hirotonire greco-catolică în secret, în 8 decembie 1948, la Bucureşti.

Prigonit timp de 41 de ani
 

 Din 8 decembrie 1948 până în 30 decembrie 1989, deci 41 de ani, a urmat crunta prigoană ateo-comunistă. Octavian Moisin a fost obligat să plece din Câmpina la Victoria, unde comuniştii construiau un combinat chimic  şi un oraş nou, pe care-l voiau ateu, fără biserică.  Octavian Moisin trebuia să pună în funcţiune fabrica. Pe atunci locaţia se numea Colonia Ucea Roşie. Era 21 iunie 1952, prima zi în Colonia Ucea a ing. Moisin. Atunci a slujit şi prima liturghie în Capela-catacombă amenajată în propria-i locuinţă. De atunci a slujit zilnic, vreme de peste 60 de ani, în acea catacombă. Pr. Octavian Moisin şi-a asumat şi riscurile aferente acţiunilor sale contra regimului, zeci de ani de urmărire, anchete, ameninţări cu arestarea, nedreptăţi, mari lipsuri, marginalizare totală. L-au mutat forţat cu serviciul departe de familie timp de 6 ani şi jumătate, întâi la Buzău, apoi la Făgăraş, soţia lui rămânând singură cu şapte copii la Victoria. Când n-a mai rezistat persecuţiei, s-a dus la ministrul în funcţie pentru a cere să-l transfere. Într-un final i-a fost semnată cererea de transfer. A cerut prin numeroasele memorii şi scrisori de protest autorităţilor comuniste să redea libertatea Bisericii Române Unite cu Roma. A ţinut legătura cu mai mulţi Papi şi era foarte apreciat la Vatican. Familia deţine scrisori de la Papa Paul VI şi Papa Paul al II-lea adresate  pr eotului Octavian Moisin. ,,L-a numit Prelat Papal pe Preotul Octavian Moisin. Este o demnitate mare şi rară, pe care puţini în lume o primesc. Părintele Octavian Moisin le scria multor ierarhi şi preoţi uniţi din prigoană, încurajându-i în rezistenţa religioasă. A fost ca o flacără, răspândind lumină şi căldură. A slujit în multe locuri, inclusiv în Munţii Făgăraş într-o grotă, deşi Securitatea supraveghea masivul din cauza partizanilor” mărturisesc fiii lui.

Inginer chimist de elită
 

A lucrat ca inginer chimist la Uzinele Ucea (Combinatul Chimic Victoria),  şef al Serviciului tehnic şi de fabricaţie începând din 1952 şi a pus în funcţiune uzinele până în 1955.  A fost şeful Serviciului  tehnic  la Fabrica Chimică Nr.1 Buzău (1955-1956). A refuzat propunerile comuniştilor de a fi numit director şi apoi ministru al chimiei. La Combinatul Chimic Făgăraş a fost şeful Serviciului tehnic şi implicat în cercetare (aprilie 1956-decembrie 1960). Aici a pus în funcţiune noua Fabrică de Fenol, unde a obţinut concentraţia cea mai mare, 99%, şi a lucrat la  Fabrica de Amoniac. Dar comuniştii l-au dat afară ca rezultat al acţiunii sale împotriva regimului. A ajuns şomer deşi avea şapte copii şi o soţie fără venituri.  Ministrul Chimiei a dat ordin însă să fie reangajat la Combinatul Chimic Victoria. Aici i-au cerut să realizeze o nouă răşină pentru a fi angajat, cu cercetarea căreia îşi bătuseră capul toţi ,,competenţii” din combinat un an întreg şi nu reuşiseră. ,,Şi de data aceasta Dumnezeu l-a inspirat. Nu trecuseră zece zile şi ei aveau o răşină nouă. Din decembrie 1960 până în decembrie 1961 a rezolvat cu colaboratorii săi încă 11 teme de cercetare, procedee şi noi produse.  Spunea că-i venea inspiraţia deodată când i se cerea ceva” relatau fiii lui Octavin Moisin.  În calitate de cercetător a avut numeroase teme rezolvate şi produse sau procedee descoperite.   Ca professor a predat în Ploieşti, Câmpina, Blaj, Bucureşti, Făgăraş şi Victoria la licee, şcoli profesionale şi tehnice. Fiind Doctor în Chimie, a participat la mai multe concursuri în învăţământul superior, a reuşit de fiecare dată pe post de conferenţiar sau de profesor universitar dar nu a putut fi încadrat pentru că nu era membru P.C.R.

O viaţă activă şi după 75 de ani
 

 După revoluţie, cu toate că împlinise 75 de ani când a căzut comunismul, a desfăşurat o amplă activitate înfiinţând Parohia Română Unită Victoria şi Munţii Făgăraş, reactivând Parohia Drăguş unde a slujit 6 luni, a slujit alte 6 luni în S.U.A., a servit Sfânta Liturghie în diferite ţări, a publicat numeroase lucrări, a înfiinţat Acţiunea Creştină pentru Renaştere Naţională, a constituit Mişcarea Bunavestire pentru ocrotirea copiilor nenăscuţi, a realizat materiale de bază pentru Biserica Română Unită cu Roma şi dovedirea drepturilor ei patrimoniale. Cu un an înaintea trecerii în lumea celor drepţi a fost prezent la Ierusalim unde a slujit sf. liturghie la bisericile edificate în locurile sfinte. La vârsta de 99 de ani s-a stins din viaţă, la Oradea. La înmormântarea  Canonicului Mitropolitan şi Prelat Papal, Octavian Moisin, au participat doi episcopi şi 14 preoţi, precum şi mulţi credincioşi. Un preot din New York a rostit cu acest prilej: „Dumnezeu să-l odihnească! Mare om, mare preot, mare slujitor al lui Hristos”.

Şi-a prezis sfârşitul 

,, A ştiut când va muri. Rar descoperă Dumnezeu cuiva ziua sfârşitului vieţii sale pământeşti. Ne-a spus încă în urmă cu cel puţin o lună: ,,Eu voi fi mort în 28 iunie”, iar cu trei zile înainte de moarte a precizat: ,,Peste trei zile voi muri.Vei vedea ce complicaţii vor apare şi voi muri”. Brusc s-a declanşat o hemoragie, a doua zi trei hemoragii, a treia zi şapte hemoragii şi a făcut stop cardiac. La 2 noaptea, când începuse deja ziua de 25 iunie 2013, a murit. Când l-au coborât de pe patul însângerat să-l aşeze în sacul de dus la morgă, am avut parcă imaginea lui Cristos coborât de pe Cruce pentru a fi învelit în giulgiu. Totul era exact la fel, trupul, faţa, scena, era extraordinar! Şi mi-au venit în minte cuvintele Papei Francisc I rostite în faţa Cardinalilor înmărmuriţi: ,,Putem fi preoţi, putem fi episcopi, putem fi cardinali, putem fi şi papi, dar dacă nu purtăm Crucea lui Cristos, nu suntem ucenicii lui”. La această enumerare, i-aş adăuga şi pe patriarhii din orice Biserică. Părintele Octavian Moisin a purtat o cruce grea întreaga viaţă şi a răspuns printr-o iubire extraordinară faţă de Cristos şi o devoţiune mişcătoare faţă de Maica Domnului. Chiar dacă ai familie numeroasă şi eşti persecutat, Dumnezeu te va ajuta să ieşi la liman, dacă duci o viaţă morală şi plină de credinţă, este pilda pe care ne-a oferit-o Părintele Octavian Moisin” mărturisea fiul lui, pr Anton Moisin. (Lucia BAKI)

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here