Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este considerat ocrotitorul satului Rucăr, iar biserica din sat are hramul la acest mare praznic.  Vineri, 23 aprilie 2021, sătenii au participat la slujba religioasă, păstrând obiceiul vechi de a înconjura biserica în alai cu lumânări aprinse în mâini.  Parohul satului, pr. Silviu Goga, a adus elogii sfântului în predica pe care a ţinut-o după sfânta liturghie. ,,Deşi a fost un an greu, noi, rucărenii, ne putem considera  norocoşi şi ocrotiţi pentru că am fost feriţi de mari probleme faţă de alte comunităţi. Cu siguranţă rugăciunile Sfântului Gheorghe, ocrotitorul satului,  ne-au ajutat. Aducem astăzi evlavie sfântului. Dacă sărbătoarea nu cădea în post, se organizau şi alte evenimente în vatra satului” a spus parohul Silviu Goga. Tot astăzi se va oficia maslu la biserica din sat.

De peste 200 de ani se sărbătoreşte hramul

Hramul ,,Sfântul Gheorghe” pentru biserica din Rucăr a fost stabilit încă de la edificarea locaşului de cult de strămoşii satului, pe la 1804.   Înaintea bisericii de azi a fost o alta din lemn de la care au mai rămas doar uşile împărăteşti, iar de la 1722 s-ar păstra un clopot  făcut cu cheltuiala lui Farcaş Ioan şi soţia Dobra şi Comşa Călin din Olteţ.  De hram, în fiecare an, rucărenii  îmbrăcau  portul tradiţional  şi participau  la slujba religioasă când se aduceau  laude Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.  De sărbătoarea Sfântului Gheorghe se practicau multe obiceiuri.  ,,Se făcea hramul bisericii şi mai demult. Se făcea liturghia şi apoi se ocolea biserica, oamenii ţineau în mâini lumânări aprinse. Se spune că lumânarea cu care s-a ocolit biserica este bine de păstrat în casă şi se aprinde atunci când este vremea rea şi furtună mare. Tot un obicei este acela de a aprinde lumânări la mormintele celor care au avut numele Gheorghe” spun bătrânii satului.

Obiceiuri de Sfântul Gheorghe

  •   ,,Se punea în poartă câte un rug, acolo unde gospodăria avea vite cu lapte. Se spunea că rugul alungă strigoii. Stăpânul casei se ducea şi aducea rugul de departe, tocmai de acolo de unde n-a auzit cântatul cocoşului. Punându-l la poartă avea convingerea că strigoii nu mai veneau la vitele lui să-i fure laptele” a spus o altă femeie. Obiceiul rugului se mai păstrează şi astăzi, dar creanga de măceş nu se mai taie din margine de hotar ci din apropierea satului.
  •    ,,Mai era un obicei legat tot de strigoi. Cu vreo două săptămîni înainte de sărbătoarea Sfântului Gheorghe se prindea un şarpe căruia i se tăia capul iar în gura lui se punea un căţel de usturoi. Se îngropa capul şarpelui, iar când usturoiul încolţea i se lua frunza. În dimineaţa de Sf\ntul Gheorghe săteanul care făcea acel obicei îşi punea la pălărie frunza de la acel usturoi şi ieşea în capul satului când se scotea ciurda de vite. Omul avea atunci o viziune şi i se arătau strigoii din sat. Nu se mai practică acel obicei, dar mai de mult erau oameni din sat care făceau. În ziua de azi lumea nu mai este credincioasă ca atunci, are alte preocupări” a spus Viorica Marcu.
  •   ,,De Sf. Gheorghe se instalau la răspântiile din sat vârtelniţe şi hăţăuşuri. De la Paşti până la Rusalii rămâneau montate şi tinerii şi copiii se distrau. Erau vreo patru vârtelniţe montate pentru a se putea distra toţi tinerii. Pentru copii şi fete erau hăţăuşurile (n.r. leagăne). De mulţi ani nu se mai folosesc pentru că acum tineretul are alt fel de distracţii” mai spun femeile din sat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here