,,Iartă-i, Tată, că nu ştiu ce fac!” Săvârşitu-s-a!

   Cina cea de taină

,,Iar acum se apropia praznicul Azimilor, care se cheamă Paşti. Şi mai marii preoţilor şi cărturarii căutau cum să-L răpuie; dar le era teamă de norod. Ci Satana intră în Iuda, numit Iscariotul, care era din numărul celor doisprezece. Şi ducându-se Iuda, numit Iscariotul, care era din numărul celor doisprezece vorbi cu mai marii preoţilor şi cu căpitanii, cum să-L dea în mâna lor. Aceştia s-au bucurat şi s-au legat cu el ca să-i dea bani. Iar el s-a învoit şi căuta prilej să-L dea lor pe Iisus prins, fără să ştie gloata...“ (Luca, 22 1-6) Iisus i-a luat pe Petru şi pe Ioan deoparte şi le-a spus: ,,Când veţi intra în cetate, vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă. Voi să mergeţi după el, până la casa unde intră. Şi să-i spui stăpânului acelei case următoarele: unde este odaia de oaspeţi unde să mănânc Paştele cu ucenicii mei? Şi acela vă va arăta un foişor mare aşternut; acolo să gătiţi“. S-au aşezat spre seară cu toţii la masă. ,,Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest paşte, mai înainte de Patima Mea. Vă spun că de acum nu voi mai mânca din aceasta, până ce nu se va împlini în împărăţia lui Dumnezeu. A frânt pâinea, le-a împărţit-o la toţi, şi a spus: Acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Faceţi-o întru pomenirea Mea. Apoi a luat paharul de vin spunând: ,,Paharul acesta este legea cea nouă, întru sângele Meu, care se varsă pentru voi“. Îl privi apoi cu milă pe Iuda spunându-i: ,,Prietene, fă ceea ce trebuie să faci“. Iuda ieşi pe uşă şi începu să fugă în umbra nopţii pe uliţele oraşului.

Sărutul lui Iuda

Din depărtare se aude un zgomot şi-o hărmălaie ce se apropia din ce în ce mai mult de locul lor. De după copaci au apărut soldaţii romani iar fiecare încercă să scape care pe unde putea.   Simon Petru, bătrînul pescar, îşi scoase sabia din teacă şi îl lovi pe Malhus tăindu-i urechea.   Petru ridică sabia şi se repezi înspre soldaţi dar Iisus îi strigă: ,,Pune sabia jos, cel care scoate sabia de sabie va pieri“. Iuda se apropie tremurând de Învăţătorul său. Sărutul era semnul că acela este Iisus. ,,Iuda, prietene-îi spuse Iisus- printr-un sărut ai venit să mă vinzi?“. Chipul Iscarioteanului căpătase paloarea varului.  ,,Acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului“ le-a spus Învăţătorul.

Cocoşul

Iisus se lăsă legat de cei câţiva soldaţi romani şi gardienii lui Ana şi ai lui Caiafa. Toţi ucenicii au fugit lăsându-l singur. Petru îşi aminti cuvintele Învăţătorului:    ,,Zic ţie, Petre, că astăzi nu va cânta cocoşul, până ce nu te vei lepăda de Mine, de trei ori, cum că nu mă cunoşti“.   Se apropie de focul pe care l-au aprins în mijlocul curţii pentru că odată cu seara se lăsă şi răcoarea. O servitoare îl fixă cu privirea spunând-,,Şi acesta era cu el“. Petru se ridică ca ars: ,,Femeie, nu-l cunosc“. ,,Vorba te dă de gol“ îi spuse altul dar Petru ţinea morţiş că nu-L cunoaşte pe Domnul său. ,,Eşti galilean, eşti dintre ei“ i-a mai spus un paznic. ,,Omule, nu ştiu ce spui“ mai spuse Petru o dată dar îndată a cântat cocoşul. Iisus îl pironi cu privirea iar el dispăru din curte plângînd în hohote.

 ,,Împărăţia mea nu este din lumea aceasta”

,,Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat prins iudeilor. Dar, acum, împărăţia mea nu este de aici. Eu spre aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc adevărul. Oricine care purcede din adevăr ascultă glasul Meu“ i-a spus Iisus guvernatorului roman. Pilat l-a îndrăgit şi ar fi vrut să-L elibereze dar a fost şantajat de către liderii religioşi ai iudeilor: ,,Dacă îi dai drumul nu eşti prietenul Cezarului„.

Flagellum-ul

Oamenii lui Caiafa se plimbau printre acei bieţi muritori strecurându-le galbeni în buzunare, şuşotindu-le la ureche- ,,Cereţi eliberarea lui Baraba“. Dumnezeu asista la condamnarea Fiului Său. Douăsprezece legiuni de îngeri ar fi putut coborî să spulbere unitatea de soldaţi romani şi pe gardienii Templului dar Cerul era mut iar Omul stătea singur, părăsit de prieteni şi de Cer-ca să se împlinească ceea ce era de împlinit. Pilat se mai întoarce o dată spre mulţime. Muierea lui îi trimite vorbă: ,,Nu-i fă nimic acestui nevinovat pentru că mult am pătimit în somn din cauza Lui“. Mulţimea urla însă ca un uragan dezlănţuit- ,,Pe Baraba, pe Baraba îl vrem!“. Alţii ţipau: ,,Sângele său să cadă asupra noastră şi asupra copiilor noştri dacă este nevinovat“. După câteva zeci de ani urmaşii lor au fost căsăpiţi de romani. Astfel blestemul lor s-a împlinit în cel mai teribil mod cu putinţă. Ponţiu Pilat se întoarce în pretoriu iar soldaţii îl leagă pe Iisus. Un călău solid, cu un ochi acoperit se îndreaptă spre condamnat înjurând în latină. Îşi ridică groaznicul flagellum, biciul roman de piele care era prevăzut la cap cu bile. Loviturile încep să-i smulgă carnea iar în scurt timp spatele era o mare rană deschisă, bucăţi din carne săreau într-o parte şi alta.

Patibulum

Cu faţa tumefiată, vlăguit de lovituri, Iisus este dus spre Patibulum- bara transversală a Crucii pe care trebuia să şi-o ducă până la locul execuţiei. Un crainic păşea în faţă anunţându-i vina: răzvrătire împotriva autorităţii romane şi ofense aduse legii. Aşa au vrut Ana şi Caiafa. Simon din Cirene se întorcea acasă de la muncă şi intră în Ierusalim prin poarta Efraim când dădu peste sinistrul cortegiu al celor trei condamnaţi la moarte, chiar în ajunul Paştelui. Unul dintre condamnaţi căzuse jos, cu partea transversală a crucii atârnată de spatele lui. Un centurion roman îl descoperi şi îi făcu semn cu degetul ca să se apropie. Simon, paralizat de frică se făcu că nu vede dar romanul începu să înjure nervos şi să strige: ,,Hei, ţăranule, eşti surd?“ Apoi l-a apucat brusc de braţ şi l-a dus lângă condamnatul ce zăcea epuizat. ,,Ia crucea pe umeri şi să nu te aud!“ ordonă romanul. Cirenianul a săltat pe spate instrumentul supliciului şi plecă înainte. Era voinic, cu un trup de atlet. Tot drumul s-a gândit la faptul că a trebuit să muncească pe moşia lui ce se afla între Ierusalim şi Neftoa, era ajunul Paştelui iar Mikal, soţia lui, îl aştepta să se întoarcă devreme acasă.

Marama Veronicăi

O femeie ieşi din mulţime şi îi şterse faţa scăldată în sânge cu marama ei. Era Veronica, cea pe care o vindecase de scurgerea sângelui. Chipul nazarineanului s-a imprimat pe marama Veronicăi. Era prima icoană a Celui care a mântuit întreaga lume din robia morţii. Veronica a devenit una dintre propovăduitoarele lui Hristos cel Înviat din morţi şi a primit cununa martiriului la Roma.

Cămaşa lui Iisus

Ostaşii romani au fost cei care au împlinit Scriptura, după cum spune Ioan, ucenicul pe care l-a iubit Iisus cel mai mult: ,,După ce-au răstignit pe Iisus, ostaşii au luat veşmintele lui şi le-au făcut patru părţi, fiecărui ostaş câte o parte, dar era şi cămaşa. Ci cămaşa era fără cusătură, de sus ţesută în întregime. Atunci ei au grăit între ei: Să n-o sfâşiem, ci să aruncăm sorţi pe ea, a cui va să fie. Ca să se împlinească Scriptura care zice: Împărţit-au hainele mele lor şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. Aşadar ostaşii aceasta au făcut“

,,Femeie, iată fiul tău!”

Iisus pe cruce îşi întoarse faţa în jos privindu-şi mama şi pe Ioan, cel mai tânăr dintre ucenici. ,,Femeie, iată fiul tău“ îi murmură el. Apoi se întoarse către Ioan spunându-i- ,,Iată mama ta“. Apoi s-a săvârşit toată Scriptura.

Dismas, tâlharul ajuns în Rai

A fost lotru şi se ocupa cu omoruri şi jaf la drumul mare până l-a prins o patrulă romană împreună cu tovarăşul său. Iisus din Nazaret era pus chiar între ei. Dar prietenul său a început să glumească în faţa acelei clipe fatale spunând: ,,Nu eşti tu oare Mesia? Mântuieşte-te pe tine însuţi şi pe noi“. Dar Dismas se întoarse către el spunându-i- ,,Chiar nu te temi de Dumnezeu? Nu vezi că eşti în aceeaşi osândă? Ci noi cu dreptate, căci luăm vrednica plată a celor ce am făcut; pe când acesta n-a săvârşit nimic nedrept“ Apoi se întoarse către Iisus rugându-l ,,Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia ta“. Domnul îl priveşte cu dragoste, spunându-i : ,,Adevăr grăiesc ţie, astăzi vei fi cu mine în Rai“.

Sutaşul Longinus

,,Iar cînd a fost ceasul al şaselea (12 din zi), întuneric s-a făcut peste tot pămîntul, pînă la ceasul al nouălea (3 după-amiază). Şi la al nouălea ceas a strigat Iisus: Eloi, Eloi, lama sabahtani? care însemnează: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Iar unii din cei ce stăteau acolo auzind ziceau: Iată, îl strigă pe Ilie. Atunci, alergând unul a umplut un burete de oţet, l-a pus într-o trestie şi i-a dat să bea, zicînd: Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie ca să-l coboare. Ci Iisus scoţând un strigăt mare şi-a dat duhul. Atunci catapeteasma templului se rupse în două, de sus pînă jos“ spune Ioan Marcu, iudeul din Cirene, nepotul lui Varnava, cel care a scris aceste fapte pentru romanii creştinaţi. A luat moarte de mucenic în Alexandria Egiptului prin anul 68 fiind târât de piatră  prin tot oraşul. Sutaşul Longinus, căpetenie peste 100 de soldaţi, care a primit sarcina să ducă până la capăt sentinţa a strigat: ,,Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu“. Au vrut să-i dea bani ca să tăgăduiască Învierea lui Iisus dar a refuzat împreună cu alţi doi soldaţi. Va părăsi armata şi se va întoarce în ţara lui, Capadochia, unde îl va propovădui pe Iisus cel înviat din morţi. Este osândit la moarte din ordinul împăratului Tiberiu. I-a fost tăiat capul.

,,Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia”

,,Nu vă spăimîntaţi. Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, cel răstignit; a înviat, nu este aici. Iată locul unde l-au pus. Ci duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că merge în Galileia, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a zis. La urmă de tot, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li s-a arătat şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, că n-au crezut pe cei ce-l văzuseră înviat. Şi a rostit către ei: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi. Iar celor ce vor crede le vor urma aceste semne: în numele Meu, demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi; şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea nu-i va vătăma; peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. Deci, Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, s-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei pornind au propovăduit pretutindeni, şi Domnul lucra cu ei şi întărea cuvântul, prin minunile care urmau. Amin“  spune Luca, doctorul, ucenicul lui Pavel. (Ştefan Botoran)