Pentru Claudia Grigore Arsu, anul 2021 a început cu o suferință cumplită. După numeroase investigații medicale, ea a primit un verdict nemilos. Diagnosticul pus de medici este Polineuropatie motorie toxica, cu suspiciune SLA.
Boala aveansează cu o viteză incredibilă, iar la durerile insuportabile se adaugă paralizia care deja a cuprins picioarele, iar acum și mâinile. Claudia a fost, până deunăzi, un om deosebit de activ. Plină de viață, harnică, tot timpul în activitate. Iar în timpul liber, îi plăcea să picteze. Tablourile ei suprind freamătul vesel al naturii și viața plină de culoare a satului făgărășean, dar și durerea răzbătând din memoria încă vie a temnițelor comuniste. Claudia Arsu este una dintre nepoatele fostului luptător anticomunist Gheorghe Arsu. Acum, Claudia nu mai poate să muncească și nici să picteze. La o vârstă nedrept de tânără, orizontul vieții sale se închide brusc. Și totuși există șanse. Tratamentul cu celule stem, pe care l-ar putea urma în Statele Unite ori în Thailanda, i-ar putea reda Claudiei dreptul la o viață normală. Costurile acestor tratamente se ridică la 35.000 EURO, iar familia Grigore-Arsu chiar nu dispune de acești bani. Haideți să fim alături de ea, contribuind la strângerea acestei sume, care ar însemna pentru Claudia Grigore Arsu accesul revenirii la viața dinainte. Ea își dorește doar să poată munci, să poată picta și să ne revedem, în fiecare an, în iulie, la Sâmbăta de Sus, acolo unde sunt comemorați cei care au luptat și s-au sacrificat în Rezistența armată anticomunistă din Munții Făgărașului, și unde numele bunicului ei se află săpat în marmura crucii memoriale.
- Contribuțiile pot fi depuse în contul IBAN RO06 RZBR 0000 0600 2254 4637, deschis la Raiffaisen Bank, cod BIC RZBRROBU, pe numele GRIGORE ARSU CĂTĂLIN.
- Pentru orice alt mod de susținere a cauzei Claudiei Grigore-Arsu, puteți obține informații la Tel. 0786830002 sau pe e-mail: diapictor2@gmail.com.
Claudia Arsu: ,,Dintr-un copil fără griji am devenit o adolescentă rebelă“
,,Tata a murit în 2007, de cancer la colon, iar mama, Aurelia, în anul 1990. Am mai avut doi fraţi care au murit la naştere, dintre care o soră care s-a înecat în placentă, din această cauză mamei i s-a declanşat diabetul. Douăzeci de ani a fost pensionară de boală. Dintr-un copil fără griji am devenit o adolescentă rebelă şi mi-am luat viaţa în mâini. Nu mai am pe nimeni, decât o cruce în cimitir. Am făcut facultatea la Fundaţia ,,Constantin Drăgan“, au vrut să mă trimită cu o bursă în Italia, dar nu am putut merge din lipsă de bani. După ce facultatea s-a unit cu Universitatea Transilvania, eu am terminat până la urmă la Lugoj. Am făcut Drept european, mai precis Psihologie judiciară şi mi-am dat examenul de diplomă cu o temă despre comportamentul delictual juvenil. Nu am practicat niciodată această profesie, nu am putut. Mă ocup cu munca de artist plastic şi literatura“ spunea Claudia.
,,Destinul unui om obişnuit“
Claudia lucrează la un roman căruia a reuşit să-i stabilească titlul. ,,Destinul unui om obişnuit“, este volumul care va descrie viaţa bunicului ei, aşa cum l-a cunoscut ea prin ochii de copil, dar şi a tuturor celor care au fost victime ale temniţelor comuniste. ,,Scriu acest roman în memoria bunicului meu şi a celor care au suferit în temniţele comuniste. Îi port numele bunicului meu, dar o fac în tăcere“ spune Claudia Arsu. Romanul Claudiei răscoleşte o lume de dincolo, şi stoarce lacrimi: ,,Bade Gheorghe e Noaptea Învierii! Știu Ioane! Celula e plină de şobolanii şi fecalele care duhnesc făcând aerul insuportabil. Ioane dragă, am în colţul tivului o icoană cu Domnul nostru Iisus Hristos. Vezi, de poţi, rupe haina să iei, că eu nu pot. Mâinile bădiei (N.R- aşa era strigat Gheorghe Arsu în închisoare) sunt o rană deschisă, tumefiate de lovituri şi sânge. Degetele mari sunt negre şi fără unghii (N.R- lui Gheorghe Arsu, ca şi altor deţinuţi, i s-au smuls unghiile)…Luaţi de aici apă sfinţită, stârpiturile dracului- strigă caraliul aruncând peste noi urină şi fecale. Vă dau eu sângele Domnului! Crucea mamii voastre- strigă acelaşi caraliu ţigănos şi încovoiat de spate de ura şi perfidia diabolică pe care o poartă deţinuţilor. Vedeţi voi mâine jigodiilor, vă arăt eu vouă, ne spune ridicând pumnul şi se îndepărtează fluierând bucuros Internaţionala Socialistă. Vă dau eu tot Hristos, şi trânteşte o uşă după care se lasă tăcerea…“ sunt câteva spicuiri din paginile romanului Claudiei Arsu care se află în manuscris.
Îşi expune picturile doar în afara ţării
Claudia a găsit un mod frumos pentru a-şi ascunde vechile suferinţe. S-a regăsit în artă, ca un refugiu din faţa a tot ceea ce denotă urâciune şi falsitate. ,,Am început pictura de mic copil. Am făcut şcoala aici, apoi la Generală 5, în Făgăraş. La vârsta de optsprezece ani am făcut primul tablou. Am crescut ca un copil simplu, de la ţară, şi mă consider un om simplu. Ce am iubit e în mormânt, cu cruce la cap! Singurul martor al vieţii mele e soţul meu, Cătălin. Nu-mi place să fiu în centrul atenţiei, de multe ori mă uit în oglindă şi nu judec oamenii. Sunt un om simplu, care încearcă să înveţe mereu. Pe mine m-a disciplinat foarte mult şahul, pe care l-am învăţat de la tata. Tata îmi spunea: ,,Copilă, nu întoarce spatele nimănui, lasă-l să facă prima mişcare, ca la şah“. Pentru pictură îţi trebuie mână, inspiraţie, o stare de fapt, acuarele, şevalet. Pictez mai ales când sunt supărată. Pictez pe muzică clasică- Beethoven, Chopin, muzică orchestrală şi îmi mai place muzica rock, pe care o consider o muzică socială“ spunea în urmă cu câţiva ani Claudia.
Arestarea lui Gheorghe Arsu
,,Plan de măsuri
În dos. De verificare deschis asupra numitului Arsu Gheorghe, legionar, fost condamnat politic din satul Râuşor, Fgs.
La data de 26 iunie 1964 a fost pus în libertate numitul Arsu Gheorghe, fost şef de garnizoană legionară, fost arestat şi condamnat la 15 ani muncă silnică pt. activitate duşmănoasă intensă împotriva statului nostru. Arsu Gheorghe este născut la data de 9 iulie 1910 în com. Ileni, satul Râuşor, rai. Făgăraş, fiul lui Nicolae şi Magdalena de naţionalitate şi cetăţenie română, are ca studii 6 clase primare, de profesie agricultor, în prezent angajat la I.G.O. Făgăraş în calitate de zidar şi domiciliază în satul Râuşor nr. 154 Făgăraş, Reg. Braşov. La baza deschiderii dosarului de verificare au stat următoarele materiale: Susnumitul se încadrează în organizaţia legionară din satul Râuşor în anul 1937 unde activează până în anul 1941 deţinând la început funcţia de şef cuib, apoi şef de garnizoană. În anul 1941 ia parte activă la rebeliunea legionară devastând posturile de jandarmi. După această dată nu mai este cunoscut să desfăşoare activitate duşmănoasă până în anul 1948, când cu ocazia arestării fruntaşilor legionari, el dispare de la domiciliu stând ascuns pe la diferite rude şi cunoscuţi până în anul 1950, când a intrat în legătură cu banda de fugari din Munţii Făgăraşului condusă de fugarul Gavrilă Ioan şi pe care îl alimenta cu armament şi muniţii. La data de 15 noiembrie este arestat de organele noastre şi trimis în instanţă“.
Declaraţia lui Gheorghe Arsu
În dosarele C.N.S.A.S. a fost găsită şi declaraţia lui Gheorghe Arsu, bunicul Claudiei.
,,Subsemnatul Arsu Gheorghe, născut la VII 1910, ziua 9, în com. Râuşor, fiul lui Nicolae şi Magdalena, 6 clase elementare, de profesie muncitor cu ultimul domiciliu în Râuşor 2 declar următoarele: Am fost arestat la 15 noiembrie 1950 şi condamnat la 15 MS (N.R- muncă silnică) pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale. Am executat din această pedeapsă 13 ani şi 6 luni până la data de 26 iunie 1964, când am fost graţiat de restul pedepsei conform decretului 310 din 1964. Infracţiunea a constat din următoarele fapte: În anul 1948, cu ocazia arestării şefilor de garnizoană legionară, eu am dispărut de la domiciliu de frica arestării întrucât şi eu am avut funcţia de şef de garnizoană legionară. Am stat ascuns până în anul 1950, când am fost arestat. În timp ce am fost ascuns, am fost în legătură 6 săptămâni, m-am întâlnit cu fugarii Mogoş, Mazilu şi alţii, în acest timp eu am furat de la unitatea militară din Făgăraş 20 lăzi cu sticle incendiare şi fumigene…Aceste lăzi le furasem cu scopul să le dau fugarilor din munţi“
