Fiecare sat din Ţara Făgăraşului îşi are învăţaţii lui. Sunt acei localnici care vor să ţină viu spiritul satului făgărăşean, iar pentru asta se implică în viaţa comunităţii locale. În rândurile lor îi regăsim pe dascăli, pe preoţi sau pe primar şi notar. În trecut, nu mai departe de începutul veacului trecut, în satul făgărăşean era literă de lege ceea ce spunea dascălul şi era demn de urmat numai sfatul lui. Cum spunea Ioan Slavici în ,,Budulea Taichii”: ,,Dascălul e cel mai mare lucru în sat, cel mai mare lucru în ţară, pentru că el învaţă pe copii cum să vorbească, cum să se poarte, cum să înţeleagă lucrurile şi cum să lucreze ca să-şi cîştige pîinea cea de toate zilele, şi dacă dascălul e prost şi nu-i învaţă bine, toate merg rău în ţară„. Anii au trecut, iar la un secol distanţă, chiar dacă satul nu mai este la fel, mai există încă săteni care vor să păstreze şi să transmită mai departe tradiţiile şi obiceiurile. La Comăna de Jos, sat de pe malul drept al Oltului, învăţătorul Constantin Gubernat, a fost şi va rămâne un astfel de exemplu. A părăsit această lume chiar de Ziua Eroilor, la Înălţarea Domnlui, cu singuranţă mulţumit de ceea ce a lăsat posterităţii. Când l-am vizitat ultima dată, în urmă cu câţiva ani, l-am găsit aplecat asupra cărţilor şi a paginilor monografiei satului la care mai avea de completat un ultim capitol. Îşi dorea să trimită materialul la tipar. Avea multe de spus, dar spunea că   timpul parcă nu-i mai ajunge să facă atâtea căte şi-a propus. Dar şi-a găsit totuşi timp să depene amintirile unei vieţi împlinite din care generaţiile următoare să poată  culege cele mai bune şi trainice învăţături. Învăţătorul Constantin Gubernat iubea satul, tradiţiile locului, dar mai mult iubea Valea Comorilor,  acolo unde, spunea el, istoria comunei stă dăltuită în stâncă. Am stat atunci de vorbă cu învăţătorul Gubernat de la care legendele şi poveştile locului vin parcă în cascadă, ca la ,,Tigăi”, dar m-a impresionat  stilul dascălului trecut prin şcolile Blajului, riguroase şi complete, dar care se manifestau şi la vreme distanţă de la absolvirea lor. Avea un ochi critic asupra a tot ce se petrece în satul său, dar cu o politeţe naturală şi o atitudine şugubeaţă reuşea să impună respect şi disciplină. A dat multe generaţii de elevi, ,,cele mai bune serii” cum îi plăcea să spună, mulţi dintre ei ajunşi ,,oameni mari” ce care satul este mândru.

Educat la şcolile riguroase ale Blajului
 

  Constantin Gubernat era fiul fostului primar al satului Comăna de Jos, din anii ’40-’50, şi al furierului de la Cartea Românească din Bucureşti. Părinţii l-au vrut notar sau dascăl şi tocmai de aceea l-au pus să înveţe carte. De la şcoala din sat l-au trimis la Făgăraş, la renumitul liceu Radu Negru, iar de aici l-au trimis la Blaj, acolo unde ştiau că se face carte. A fost elev la Şcoala Normală de Învăţători din Blaj, greco-catolică, unde a obţinut diploma de învăţător. La Blaj a trăit evenimentele tumultoase ale anilor 1948-1950, când comuniştii au prigonit dăscălimea şi preoţimea catolică. ,,Am fost să-l apărăm pe mitropolitul Suciu când au venit comuniştii să-l ridice. Era 15 mai 1948, când s-a sărbătorit un veac de la mişcarea de la 1848” relata  învăţătorul Gubernat. Primul an de dăscălie l-a făcut la şcoala din Holbav.   Convocat pentru stagiul militar, avea două posibilităţi, să fie soldat sau să se înscrie la o şcoală militară. A ales Şcoala Divizionară de Ofiţeri de Rezervă de la Vaslui unde a urmat cursurile.   De la şcoala de la Vaslui, prin 1954, a ajuns la Lugoj, la comanda unui battalion, iar de acolo la Orşova. A cerut apoi să  fie lăsat acasă, dascăl în satul lui. Fiindu-i familia cu avere şi de partea legionarilor, tatăl pus primar de Mişcarea Legionară, comuniştii nu l-au vrut dascăl la Comăna de Jos, doar la Comăna de Sus, unde a stat 10 ani.   Abia în 1964 a prins o catedră în satul natal, unde a învăţat generaţii la rând până în 2003.  ,,După 51 de ani de vechime primesc o pensie de 1100 lei. Ce să fac, să mă pun cu ăştia? Degeaba. Ar trebui măcar o pensie de 2000 de lei ca să fie cât de cât respectată munca şi vechimea unui dascăl” spunea cu dezamăgire fostul învăţător  Gubernat.

,, Este mai rău decât pe vremea comuniştilor. Nu vedeţi că incompetenţii conduc?”

Învăţătorul Gubernat a trecut prin evenimentele din decembrie 1989 cu mari emoţii şi a sperat că vieţiile pierdute atunci nu vor fi în zadar. Dar s-a înşelat. ,,Am  dobândit certificat de revoluţionar, îl am şi acum. Dar nu am vrut să profit de avantajele legale date de acest statut de revoluţionar. Şi aşa mult prea mulţi au profitat de Revoluţie şi nu meritau. Dacă s-a schimbat ceva, nu. Este mai rău decât pe vremea comuniştilor. Nu vedeţi că incompetenţii conduc? Toţi fură, n-au nicio clipă intenţia de a se apleca asupra destinelor ţării noastre” explica dascălul din Comăna de Jos. Învăţătorul Gubernat îşi iubea neamul şi ţara şi vorbea cu mult respect faţă de regii României. ,,Am fost un regalist şi un anticomunist convins.   Am primit Medalia ,,O viaţă închinată României şi poporului român”    şi brevetul ,,Ordinul de Excelenţă Amicii Regelui MIhai” explica învăţătorul. Atitudinea sa anticomunistă, dar şi apartenenţa politică a tatălui său, i-au creat mari probleme în regimul comunist. ,,Ceauşescu iubea vînătoarea şi venea deseori să vîneze în Ţara Făgăraşului şi la munte. Avea în Munţii Făgăraşului şi o cabană unde putea poposi la vînătoare. S-a zvonit odată că vrea cineva să-l împuşte. Atunci securitatea şi comuniştii au luat măsuri. A fost mare alertă atunci. M-au chemat şi pe mine la Miliţie şi m-au interogat. Aveam două arme, iar una, puşca de vînătoare, mi-au confiscat-o. Mă anchetau destul de des şi mă duceau la interogatoriu. Cel mai des mă duceau la sediul Securităţii din Braşov. Eram luat în vizor pentru că tata a fost legionar şi chiabur” relata învăţătorul regalist care  a refuzat să fie membru PCR.

,,Acum, diplomele se cumpără la colţ de stradă, ca orice altceva”

,,Am multe motive să vreau să uit regimul comunist şi să-l urăsc. Dar din prisma Învăţămîntului regret vechiul regim. Atunci era disciplină şi ordine. Mă uit astăzi cine sunt dascălii de la şcoală şi mă crucesc. Unii sunt chiar elevi de-ai mei care erau slabi la carte. Una este să faci un liceu alimentar, alta un liceu pedagogic şi apoi să ajungi în faţa clasei să formezi elevi. Le-am şi spus acestora, facultatea este o calitate a minţii, nu oricine o poate face. Îi detest. Acum diplomele se cumpără la colţ de stradă, ca orice altceva. Dascălii nu mai ştiu să formeze copiii. Pai olarul ia o bucată de pământ şi o modelează, iar dacă o strică, o aruncă şi ia altă bucată. Strungarul dacă strică bucata de fier poate încerca cu alta. Dar dascălul, dacă strică elevul, ce face, îl aruncă şi altul la rând? De aceea avem astăzi atâtea eşecuri: medici care omoară pacienţii în spitale, abandonuri, hoţi la nivel înalt, etc. În şcoli era disciplină şi responsabilitate. Astăzi, uitaţi-vă şi la manuale, aglomerate, multă informaţie inutilă încât copilul nu se mai descurcă. Sunt o serie de caiete speciale numai de completat astfel că elevul nu mai ştie să scrie. Au mai introdus şi tablete în loc de caiete şi de caligrafie. Pe vremea mea aveam o tăbliţă din grafit pe care scriam cu cărbune, iar de tăbliţă aveam legată o zdrănţică pentru a şterge când tăbliţa era plină sau când greşeam. Dar am învăţat carte. Accept evoluţia în orice domeniu, dar nu accept prostia şi ignoranţa. Eu m-am considerat întotdeauna un părinte spiritual pentru copii. Căutam tot felul de metode pentru a-i determina pe copii să înveţe, să fie atraşi de şcoală. Le făceam lecţii de istorie pentru a le trezi dragostea pentru conducători, foloseam muzica pentru a-şi însuşi cât mai uşor şi bine informaţiile. De pildă cântam despre Ştefan cel Mare, despre Brâncoveanu, despre Mihai Viteazu, iar copiii au reţinut multe din vieţile domnitorilor noştri. Am avut cred cele mai bune serii de elevi. Acum nu mai este aşa. Îmi aduc aminte că eram străjer pe vremea regelui şi ridicam steagul pe catarg, aici în centrul satului. Când se ridica steagul se cânta Tricolorul. Ce încântaţi erau elevii la astfel de momente. Au vrut şi comuniştii să facă aşa ceva cu pionierii, dar ştiţi ce a ieşit” a povestit atunci învăţătorul Gubernat.

I-a învăţat pe tinerii din sat  ,,abecedarul” tradiţiilor  

Bătrînul dascăl nu s-a limitat doar la catedră ci s-a implicat în viaţa satului său natal. Şi-a atras în preajmă-i tinerii satului pe care i-a învăţat ,,abecedarul” tradiţiilor şi obiceiurilor locale. A înfiinţat Ansamblul ,,Lunca Oltului”la care i-aînvăţat pe tirii din sat să cânte şi să joace, aşa cum impunea tradiţia.  Învăţătorul Gubernat definea locul natal ca o ,,comoară nepreţuită”,  iar Valea comorilor era pentru el cea mai frumoasă zonă din ţară şi din lume.   ,,Avem fenomene castice, peşteri, cascade, o cetate, sfinxul. De acest loc sunt legate cele mai frumoase legende.   Şi azi se spune că în peşterile de pe Valea Comănei ar fi adevărate comori, de acolo i-a rămas numele de Valea comorilor. Sînt pe vale două stînci apropiate şi abrupte, loc ce poartă numele de ,,Poarta tătarilor”. Câtă lume ştie de Sfinxul din Munţii Perşani? În ţară sunt şase sfinxi, din care unul este aici la noi, pe Valea comorilor.   Este o stîncă de vreo 30 de metri care seamănă cu un om mai bine decît cea din Babele.   Dacă ar fi protejată şi îngrijită zona, ar veni turiştii să se pozeze aici, lîngă sfinx” explica învăţătorul Gubernat.  Dascălul a pus bazele primului muzeu al satului unde a adunat cele mai reprezentative obiecte specifice gospodăriei ţărăneşti şi a editat, din 2002,  un ziar cu apariţie periodică   pe care l-a numit ,,Vatra Comănarilor”. Avea o bibliotecă personal cu peste  3000 de volume de carte

Cine a fost  învăţătorul Gubernat

     S-a născut în Comăna de Jos la 1 iunie 1932 din părinţii Constantin şi Elena, tata furier la ,,Cartea Românească” din Bucureşti, iar mama jupîneasă la boierii din Bucureşti, care au avut trei copii, toţi băieţi. Şcoala primară cu primele 4 clase le face la Comăna de Jos, clasele de liceu, cursul inferior, le urmează la Liceul ,,Radu Negru” din Făgăraş. Părinţii l-au vrut notar sau dascăl şi l-au înscris la Şcoala Normală de Învăţători din Blaj, greco-catolică, în 1947. A absolvit liceul în 1951 cu diplomă de învăţător. A fost repartizat în învăţămînt la Şcoala din Holbav unde n-a zăbovit mult pentru că a primit, în 1952, ordinul de încorporare în Armată. A ales să se înscrie atunci la Şcoala Divizionară de Ofiţeri în Rezervă din Vaslui pe care a absolvit-o în 1953 cu gradul de sublocotenent. Conform regulamentelelor militare, a fost convocat la programele de concentrare periodice, la Râşnov, Tg.- Mureş şi anual la Comisariatul din Braşov. Anul 1954 îl găseşte la comanda Corpului 40 de Armată din Lugoj de unde se eliberează şi revine acasă, la Comăna de Jos. Încearcă să se angajeze ca învăţător la şcoala din satul natal, dar conducerea comunistă îi respinge cererea de fiecare dată pe motiv că tata a fost chiabur. În realitate era respins de regim întrucît tatăl său a fost legionar. Se angajează ca învăţător la Şcoala din Comăna de Sus, sat vecin, unde rămîne vreme de 10 ani. Abia în 1964 reuşeşte să ocupe un post de învăţător la Şcoala din Comăna de Jos. Aici formează generaţii de elevi ai satului natal pînă în 2003 cînd se pensionează. După 52 de ani de muncă la catedră primeşte o pensie lunară de doar 1100 lei. A fost pasionat de obiceiurile şi tradiţiile locale, de folclor şi de muzică. Astfel că în paralel cu activitatea didactică de la catedră se ocupă şi de formarea şi instruirea tinerilor din comună în activităţi culturale. Înfiinţează Ansamblul ,,Lunca Oltului” cu care participă la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale de folclor la care obţine rezultate meritorii. Ansamblul ocupă locurile I sau II la festivalurile din Iugoslavia, Polonia, Turcia, dar şi la renumitul Festival ,,Cîntecele Oltului” de la Călimăneşti sau la cele organizate la Rapsodia Română. A impresionat juriile prin obiceiul ,,Nunta românească de la Comăna de Jos” sau ,,Plugarul”. A primit titlul de ,,Învăţător evidenţiat” din partea Ministerului Educaţiei prin Ordinul nr. 7650 din 1 iunie 1989. Este membru al Societăţii ,,Amicii Regelui Miahai” (ARM)de la Arad, fiind printre membrii fondatori. ARM l-a decorat cu Medalia ,,O viaţă închinată României şi poporului român” şi cu ,,Ordinul de Excelenţă Amicii Regelui Mihai” în 2008 fiind printre cei 130 de români regalişti evidenţiaţi cu această distincţie. A participat la evenimentele din 21-22 decembrie 1989 la Braşov şi deţine titlul de ,,Luptător anticomunist”, dar a refuzat beneficiile aferente acestui statut. A înfiinţat primul muzeu sătesc din Ţara Făgăraşului în Comăna de Jos care a funcţionat mai mulţi ani. A înfiinţat în 2002 revista ,,Vatra Comănarilor” despre satul natal şi despre activităţile acestuia pe care o publică periodic. A pregătit şi instruit copiii de rromi din sat la dansuri populare ţigăneşti cu care a participat la diverse competiţii. Avea în lucru Monografia satului Comăna de Jos. S-a căsătorit cu Constanţa, învăţătoare, cu care a avut doi băieţi, Laurenţiu, medic, şi Constantin, agent agricol (decedat în 2010). S-a recăsătorit cu Lucica, profesoară.

Dumnezeu să-l odihnească în pace! Odihnă veşnică!

(Lucia BAKI)

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here