S-a adunat la Crucea monument de la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus mulţime de oameni, de toate vârstele, pentru a-i comemora pe eroii anticomunişti făgărăşeni. A fost o atmosferă de pioşenie, dar şi de mândrie naţională. Majoritatea participanţilor au purtat costume populare strânse în tricolor. A fluturat drapelul naţional în mâinile celor mai tineri, era o mare în roşu, galben şi albastru. Andrei, de 5 ani, strănepot al Victoriei Nicapopii din Lisa, purta un steag mai mare decât el şi se mândrea că-l poate flutura. Victoria a fost femeia curajoasă din Lisa, mamă a 3 copii, care a primit bani de la Securitate şi în loc să- trădeze pe băieţii din munţi aşa cum au făcut-o mulţi alţii, a urcat în munţi şi i-a dat luptătorilor. ,,Aşa am primit traista cu bani, aşa v-am adus-o” le-a spus partizanilor. A fost condamnată la 2 ani de închisoare.
,,I-am cunoscut pe Virgil Mateiaş şi Olimpiu Borzea”
Episcopul Ilarion Făgărăşeanul împreună cu alţi 2 preoţi-călugări au săvârşit parastasul la Cruce. PS Ilarion a ţinut o frumoasă predică. ,,Oficiem, astăzi, parastasul pentru cei care şi-au dat viaţa pentru neamul nostru. Luptătorii anticomunişti au ridicat, aici, la mănstire acest monument la care noi să-i pomenim an de an, după Sf. Ilie. Mănăstirea este deschisă şi vă aştepăm aici să ne rugăm împreună pentru ei. Am cunoscut şi eu pe câţiva dintre cei care au supravieţuit acelor închisori comuniste, căci iată Dumnezeu le-a dat viaţă şungă pentru a putea mărturisi. Domnul Virgil Mateiaş din Făgăraş a avut 20 de ani la Aiud. Am fost împreună cu dânsul în spital, aşa a vrut Dumnezeu, unde îmi povestea prin ce a trecut luat fiind de tânăr. Avea copii pe care nu i-a cunoscut, iar când a ieşit din închisoare copiii, o fată şi un băiat, erau mari. Domnul prof. Olimpiu Borzea vnra aici la mănăstire. Mergeam de multe ori la Viştişoara unde stam în grădină şi ne povestea prin ceea ce a trecut. Poate atunci nu le înţelegeam relatările, dar iată că dânşii şi-au dat viaţa, au fost buni români. Îşi doreau să nu vină peste noi comunismul, dar el a venit, a trecut, dar azi trăim vremuri mai grele decât acel comunism. Se vrea să ne pierdem credinţa, datinile, să nu mai mergem la bisereică, să-L scoatem pe Hristos din şcoli. Ştim cu toţii că fără Dumnezeu nu putem face nimic, Dumnezeu este cel care ne aduce în această viaţă şi cel care ne ia de pe pământ. Să ne păstrăm obiceiurile, tradiţiile şi tot ce este românesc. Nădejdea să ne fie întotdeauna la Dumnezeu” a spus episcopul Ilarion Făgărăşanul în predica de la parastasul luptătorilor anticomunişti.
Urmaşii luptătorilor au spus ,,Prezent”
Mai multe asociaţii de tineri au participat şi în acest an la comemorare. Cu steaguri, bannere şi în costume populare. Camarazii din Sibiu, Frăţia Ortodoxă au impresionat prin numărul mare de membri prezenţi. N-au lipsit urmaşii luptătorilor făgărăşeni care au împărţit colaci, vin şi prescuri celor prezenţi. Eugenia Petrişor, sora lui Ion Gavrilă Ogoranu, a fost prezentă alături de copii şi nepoţi. ,,Voi veni la parastas atât cât voi trăi, aşa pot fi alături de fratele meu, care este departe înmormântat” a spus Eugenia Petrişor. Au fost urmaşii fraţilor Haşu, Violeta, fiica lui Ghiţă Haşu, Doina Ilea, nepoata lui Ghiţă şi Andrei Haşu, sora lui Dumitru Moldovan din Lisa, fiica lui Jean Pop, fratele lui Nică Chiujdea, fiul preotului Victor Dâmboi şi lista continuă. O delegaţie de la AFDPR Braşov a fost la Cruce, Melania Todoran, d-na Biriş, Alexandru Bjoza, etc. Au participat senatorii Marius Toanchină, Sorin Lavric şi Irineu Darău. În faţa monumentului s-au rostit alocuţiuni.
Octav Bjoza: ,,Ţara se îndreaptă într-o direcţie greşită”
,,Toată lumea vorbeşte, dar de făcut nu face nimeni nimic. Toţi trăim o stare de emoţie pentru că ne aflăm într-un adevărat fief al rezistenţei anticomuniste din Ardealul de Sus. Am cunoscut pe foarte mulţi din Ţara Oltului pe care i-am întâlnit în temniţe şi lagărele de exterminare, bătăi, înfometare, munci silnice. Numele lor le voi ţine minte până la ultima suflare, unii dintre ei adevărate repere morale. A fost o vreme în această ţară când au existat câteva noţiuni sfinte pentru noi, neam, patrie, tricolor şi credinţă strămoşească. Constat cu regret că astăzi aceste noţiuni nu mai înseamnă mare lucru. Este trist pentru cei care mai trăim. În 1995, erau aici peste 2000 de persoane dintre care peste 400 foşti deţinuţi, anul trecut am fost doar eu, iar în acest an suntem doi. Trebuie ştiut că din cei peste 150 mii de foşti deţinuţi politici nu mai trăim decât vreo 300 dintre aceştia, iar mare parte sunt bolnavi. Nutresc speranţa că va veni acea zi când în ţara asta se vor naşte iarăşi copii care nu o vor mai părăsi cu atâta uşurinţă, să rămână aici să lupte prin mijloace democratice ca această ţară să fie îndreptată pe drumul cel bun. Deocamdată, constatăm că adevăraţii eroi ai acestei ţări nu sunt cinstiţi aşa cum s-ar cuveni şi este pentru noi un semn de netăgăduit. Ţara se îndreaptă spre o direcţie greşită. Sunt persoane care au tupeul, care îşi permit să mă înveţe ce este totalitarismul. Tocmai nouă să ni se explice, care am fost victimele unor forme ale totalitarismului. Nimeni dintre foştii deţinuţi politici nu-şi mai doreşte vreo formă de totalitarism! Împreună trebuie să veghem ca aceste lucruri să nu se mai repete, mă refer la dialog, care însă nu este dorit. Numai noi avem dreptate, ceilalţi, nu! Aşa ceva nu se poate, atâta timp cât voi fi la conducerea AFDPR nu voi admite fărâmiţarea Rezistenţei Anticomuniste, pe etnii, culte, politici, trebuie privită ca un întreg, ca un tot unitar. Astăz, aflu că sunt persoane care vor să mai facă o asociaţie, a copiilor, ademenindu-i, în loc să-i lase să vină la asociaţia mamă înfiinţată de bunicii şi părinţii lor. În acest ultim baston al moralei şi al demnităţii din această ţară s-a intrat cu bocancii plini de noroi, fără să discutăm, fără explicaţii, este o ruşine pentru noi toţi. Nu ne vom ondui după cum bate vântul ci vom urma calea toleranţei, a iubirii, a vegherii împreună cu toţii. Fie ca memoria acelor tineri, elevi, studenţi, ţărani, mari intelectuali să dăinuie peste decenii, veacuri spre a vorbi generaţiilor viitoare despre lupta şi jertfa lor” a spus Octav Bjoza, preşedintele AFDPR.
Cuvânt de învăţătură de la Ion Gavrilă Ogoranu
,,Primăvara viitoare se vor împlini 70 de ani de când câţiva tineri angajaţi cu sufletul, cu inima, cu credinţa, cu arma în mână pentru a apăra valori fundamentale ale neamului românesc, demnitatea, libertatea, credinţa. S-au strâns pe dealul din spatele mănăstirii şi au ascultat slujba de Înviere. Au promis atunci că aceia dintre ei care vor supravieţui să adune oasele şi să le aducă aici, la sfântul loc de mănăstire, la mănătiea Brâncoveanu. După 40 de ani, Ion Gavrilă, supravieţuitor al luptei în mod miraculos, cu ajutorul lui Dumnezeu, a încercat să le găsească osemintele, dar nu i-a fost cu putinţă, şi a decis cu alţi supravieţuitori şi cu familiile lor să ridice această cruce. La 19 octombrie 1995 a fost sfinţită în curtea Mănăstrii Brâncoveanu. Ion Gavrilă a lăsat ca de fiecare dată în prima duminică după Sf. Ilie să se întâlnească aici familiile supravieţuitorilor, toţi cei care au crezut că lupta acelor tineri n-a fost fără rost, ci a avut un rost în istoria neamului românesc. Până în 1995, Ion Gavrilă a fost an de an aici şi ne-a vorbit de la această Cruce. Am avut de primit de la el cuvânt de învăţătură, la fel ca şi din cărţile pe care le-a scris. A reuşit să publice în acei ani de libertate pe care i-a avut 10 volume. Acum 15 ani au trecut la Domnul şi Ion Gavrilă şi soţia sa, Ana, la 2 luni distanţă. A fost cea care l-a ocrotit în casa din Gâltiu-Alba timp de 21 de ani, ferindu-l de represiune, crescând în acelaşi timp 2 copii, un condamnat la moarte, acţiune care ar fi fost pedepsită cam în acelaşi mod. La ediţia din acest an am ales ca să discutăm despre destinul familiilor luptătorilor din munţi. Cu atât mai mult când în acest an, la 10 decembrie, se împlinesc 100 de ani de când Ana Gavrilă a venit pe lume” a spus Coriolan Baciu, preşedintele Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu.
,, Deţinuţii politici şi copiii lor sunt batjocoriţi şi astăzi”
Florin Dobrescu, secretarul Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu, a citit numele eroilor anticomunişti făgărăşeni din Vol III ,,Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc” de Ion Gavrilă Ogoranu şi Lucia Baki Nicoară. La fiecare nume, audienţa a strigat ,,Prezent!” ,, În prima duminică după Sf.Ilie cât va fi cerul deasupra noastră să ne adunăm aici, noi, familiile noastre şi ale celor care astăzi nu mai sunt. Să convingem pe prietenii noştri, cunoscuţii să venim la Crucea de la Sâmbăta de Sus, aşa cum şi-a dorit Moşu, Ion Gavrilă Ogoranu, Ion Ilioiu şi toţi cei care în 1995 au pus această cruce drept mărturie peste veacuri. Dimensiunile, forma, duritatea, liniile puternice ale acestei Cruci evocă sufletele de cremene ale celor care au îndrăznit în cea mai teribilă încleştare a neamului românesc, în ciuda tuturor semnelor veacului, să pună mâna pe armă şi să se ridice în munţi, scriind astfel cea mai glorioasă epopee a demnităţii creştine din toată Europa de Est şi în ţara cu cea mai dură şi îndelungată Rezistenţă Anticomunistă. După 31 de ani de la căderea regimului comunist nu există un muzeu al Rezistenţei, al suferinţei din perioada comunistă, în Bucureşti. Deţinuţii politici şi copiii lor sunt batjocoriţi la instigările celor ai căror părinţi veniseră pe tancurile sovietice şi care, azi, conduc institute de studiere a unui holocaust care nu a existat în România. Şi care ne pălmuiesc suferinţa pe care aţi îndurat-o dumneavoastră. În faţa lor nu trebuie să ne fie teamă pentru că însuşi Mântuitorul de spune ,,Nu vă temeţi!” a spus Florin Dobrescu, secretarul Fundaţiei Ion Gavrilă Ogoranu. Toţi cei prezenţi s-au despărţit cu gândul la întâlnirea de anul viitor, iulie 2022. (Lucia BAKI)
