Proiectul intitulat „Pe urmele lui Negru Vodă – Cetatea de la Breaza” vrea să completeze lista obiectivelor turistice din Ţara Făgăraşului ce pot fi vizitate de turiştii care ajung în zonă. Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Centrul Regional pentru Dezvoltare Durabilă şi Promovarea Turismului – Ţara Făgăraşului va pune în valoare legenda Cetăţii Breaza şi a domnitorului Negru Vodă, dar şi ruinele edificiului medieval păstrate până astăzi. Proiectul trage şi un semnal de alarmă în privinţa vestigiilor lăsate în paragină, dar care prin lucrări de restaurare pot reda circuitului turistic un obiectiv cu o mare valoare istorică.
Proiect de promovare de 60.000 lei
Proiectul este finanţat de CJ Braşov din fondurile rezervate asociaţiilor şi fundaţiilor şi va fi implementat în 3 luni cu începere de la 1 august 2021. ,,Vom face un studiu de cercetare istorică şi de teren, se vor face fotografii, dar şi un studiu multidisciplinar, prin care se vor căuta toate legendele, toponimele sau poveştile despre Negru Vodă. Vor fi realizate şi tipărite 800 de broşuri de prezentare a Cetăţii Breaza, dar şi a circuitului cultural – istoric din Ţara Făgăraşului. Va fi realizat în cadrul proiectului un film documentar cu o durată de 20 de minute în care va fi prezentat proiectul de cercetare a Cetăţii Breaza. La final se va organiza un simpozion când vor fi prezentate rezultatele implementării proiectului. La Cetatea Breaza va fi amplasat un panou informativ cu informaţii despre istoria cetăţii. Valoarea totală a proiectului este de 60.332 lei dintre care 48.500 lei este suma neramburasbilă alocată de Consiliul Judeţean Braşov, iar 11.832 lei reprezintă contribuţia asociaţiei” a explicat Florin Ioani, preşedintel asociaţiei în conferinţă de presă.
Cetatea nu este cunoscută publicului
Despre Cetatea Breaza se cunosc foarte puţine informaţii. Bătrânii locului mai vorbesc despre Negru Vodă şi de cetatea din munte, iar în satul Breaza, tot vârstnicii îşi mai aduc aminte de versurile unei balade închinate domnitorului. Istoricii însă prin cercetările lor au publicat pe la 1900 informaţii certe despre cetatea din munţii Brezei ca având origini dacice. Astăzi însă se mai văd doar ruine şi acelea acoperite de verdeaţă. Aşa cum explică Elena Băjenariu, directoarea de la Muzeul Ţării Făgăraşului, Cetatea Breaza a fost atribuită lui Negru Vodă. ,,Aici se mai pot distinge, în teren, două turnuri, cel din partea de nord cu ziduri de 2,2 m şi diametru interior de 2,5 m, iar al doilea mai greu de identificat. Ruinele sunt acoperite de vegetaţie, dar s-au construit, probabil, la sfârşitul secolului al XIII-lea. Cetatea a fost părăsită, în secolul al XV-lea. În zona acestei cetăţi au fost găsite şi vestigiile unei fortificaţii dacice din secolul I i.e.n” explică Elena Băjenariu, directorul Muzeului Ţărrii Făgăraşului. Aşa cum a susţinut Elena Bejenariu, cetatea de la Breaza poate fi inclusă într-un circuit al cetăţilor militare din Ţara Făgăraşului alături de Cetatea Făgăraşului şi cetatea de la Comăna de Sus.
Ce spune Thomas Nagler despre cetatea de la Breaza
Se pare că această Cetate a fost ridicată pe etape. Prima dată au fost ridicate turnurile, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, pe urmă zidul de incintă cu o lungime de 84m, undeva la sfârşitul sec. al XIII-lea începutul sec. al XIV-lea. Lăţimea cetăţii, luând cotele la exteriorul zidurilor, variază între 10,2m şi 18,6m. Intrarea în cetate cu o lăţime de 1,2 m, inaccesibilă carelor, este situată pe latura de est. Vechiul drum de intrare nu se mai distinge iar pantele abrupte pleacă acum chiar de sub ziduri. Copaci ce îşi înfig rădăcinile printre pietrele fortificaţiei macină încet, încet aceste vestigii istorice. În capătul sudic al cetăţii s-a adăugat o mică construcţie până la mijlocul sec. XIV, care se presupune că a fost o capelă. Fântâna se crede că a fost construită ultima. Cetatea a fost părăsită cândva în secolulu XV. Planul cetăţii este preluat din lucrarea lui Thomas Nägler „Cercetările din cetatea de la Breaza(Făgăraş) ” prin intermediul Repertoriului arheologic al Judeţului Braşov. Cercetările au fost făcute înainte de anul 1970 şi de atunci a fost neglijată. Arhitectura cetăţii îşi găseşte asemănare cu o altă cetatea medievală din Transilvania, cea de la Sibiel din mărginimea Sibiului, presupusă a fi cetatea Salgo de o parte din istorici şi amintită, pentru prima dată, într-un document la 1322. Altă parte din istorici asimilează cetatea Salgo cu cea din apropiere de la Orlat pe care o datează pe la anul 1300 având ca reper ceramica descoperită
Balada de „La Rugă“
Ceva mai sus de ruinele cetăţii este o poiană numită ,,La Ruga”. Potrivit tradiţiei locale, aici, în poiana ,,La Ruga”, ar fi existat pe vremuri un altar de piatră. Inainte de descalecarea voievodului la sud de Carpaţi, în faţa acestui altar de piatră s-ar fi rugat pentu ultima dată împreună, Negru Vodă şi însoţitorii săi ce plecau spre Ţara Muscelului, alături de cei care rămâneau mai departe, la nord, în Terra Blacorum – “ţara românilor”, cum era descrisă Ţara Făgăraşului la 1222 în diploma prin care se dădeau privilegii cavalerilor teutoni din Ţara Bârsei. Se spune din bătrâni că atunci când Negru Vodă a plecat definitiv din cetatea sa de la Breaza a fost mare jale, iar sătenii i-au compus un cântec de rămas bun. Voievodul s-a despărţit de localnici chiar în locul numit şi acum „La Rugă“ şi a fugit din calea cotropitorilor. Cântecul compus de brezeni se aseamănă cu o baladă haiducească şi a fost mult timp cântată de localnici, iar recent chiar de copiii de la şcoală, care au interpretat-o până şi pe scena „Cântării României“. Balada este păstrată şi acum cu mare grijă de bătrânii satului.
Ce spun arheologii
Cetatea lui Negru Vodă de la Breaza, locuită de Negru Vodă în jurul anului 1280, se aseamănă cu Cetatea Poenari, situată pe Râul Argeş, dar şi cu Cetatea Râşnovului. În anii 1966-1967 un grup de arheologi şi muzeografi de la Muzeul Brukenthal din Sibiu au făcut săpături şi au descoperit zidurile şi turnul de observaţie al cetăţii. În interiorul fortăreţei a fost găsită o fântână, care însă nu a avut niciodată apă. În interiorul ei sunt scări care duc spre un tunel de salvare, care însă nu se ştie unde duce, pentru că săpăturile arheologice au fost întrerupte din lipsă de fonduri. Cercetările arheologice au permis datarea complexului fortificat în secolul al XIII-lea, precizând două faze de construcție: inițial au fost ridicate două turnuri circulare, apoi incinta cu ziduri de piatră, cu plan oval (perimetru: 84 m), protejată de valuri de pământ. Fortificatia medievală, situată pe un promontoriu cu o bună poziție strategică, s-a suprapus peste o așezare dacică întărită, pe care a distrus-o în cea mai bună parte. Cetății dacice îi aparține un zid de piatră legat cu lut, de 1 m grosime. În fortificația medievală au fost incluse blocuri de calcar fasonate, prevăzute cu scobituri, în formă de coadă de rândunică, ce au facut parte din zidurile cetății dacice. In interiorul cetății au fost găsite fragmente ceramice ce datează din sec. I î.C.- I d.C.
Negru Vodă, un personaj misterios
,,Iar când au fost la cursul anilor de la Adam 6798, fiind în Țara Ungurească un voievod ce l-au chemat Radul Negrul Voievod, mare herțeg pre Amlaș și pre Făgăraș, rădicatu-s-au de acolo cu toată casa lui și cu mulțime de noroade: rumâni, papistași, sași, de tot feliul de oameni, pogorându-se pre apa Dâmboviții, început-au a face țară noao.” Dacă teoria descălecatului, așa cum este ea descrisă în Letopisețul Cantacuzinesc se adeverește, cel mai probabil este că de aici a început totul. Negru Vodă, supranumit Radu Negru sau Radul Negrul Voievod, a fost, potrivit legendei, fondatorul şi primul domn al Ţării Româneşti. Existenţa lui reală este controversată, făcând subiectul mai multor cercetări ale istoricilor români şi străini. Unii istorici susţin ipoteza că Negru Vodă ar fi doar o poreclă a unor personaje distincte sau contopite, atribuită lui Thocomer, Basarab I sau chiar lui Radu I (domn al Ţării Româneşti între 1377 – 1383, ani aproximativi, având în vedere ambiguitatea izvoarelor istorice). Legenda Meşterului Manole îl menţionează de asemenea pe Negru Vodă ca fiind cel care a poruncit construcţia Mănăstirii Curtea de Argeş. ,,La constituirea statului Ţara Româneascã au contribuit şi evenimentele petrecute în Transilvania spre sfîrşitul sec. al XIII-lea. Organizarea domeniilor feudale şi deposedarea cnezilor români de pãmînturi, în Ţara Haţegului, sau a boierilor români din Ţara Fãgãraşului provoacã mari nemulţumiri. Se adaugã treptata excludere a românilor din adunãrile obşteşti, fapt care a sporit nemulţumirea acestora. La sfîrşitul secolului, izvoarele istorice pomenesc despre frãmîntãri sociale în sudul Transilvaniei şi de continua extindere a stãpînirii regale în autonomiile româneşti. În aceste împrejurãri, din Ţara Fãgãraşului s-a pus în mişcare o populaţie româneascã, sub îndrumarea unor conducãtori, care se deplaseazã în sudul Carpaţilor. Despre acest fenomen ne relateazã tradiţia istoricã atunci cînd se referã la Negru Vodã din Fãgãraş, care venind (descãlecînd) la sud de Carpaţi ar fi întemeiat Ţara Româneascã. Tradiţia istoricã a pãstrat un fapt istoric real, contribuţia populaţiei de la nord de Carpaţi la procesul de întemeiere a Ţãrii Româneşti, adicã de unificare a cnezatelor şi voievodatelor din sudul Carpaţilor“ ( Istoria anticã şi medie a României). În sec. XIV Amlaşul şi Ţara Fãgãraşului sînt stãpînite de domnii Ţãrii Româneşti pentru ca în secolul urmãtor Ştefan cel Mare sã deţinã Ciceiul cu 40 de sate şi Cetatea de baltã cu 7 sate. În secolul al XV-lea voievodatul va ajunge sub conducerea nobilimii şi pãturilor bogate privilegiate ale saşilor şi secuilor. Treptat românii vor fi eliminaţi din viaţa politicã deşi ei erau principalii autori ai formei statale din Transilvania. (Lucia BAKI)
