Ruinele Nitramoniei, subiect de presă, dar nu şi devalizarea ei. ,,A fost o destrăbălare pe averea statului”. Nu se mai caută vinovaţii

Nimeni nu mai aminteşte astăzi de Nitramonia, fostul Combinat Chimic nr. 1 Făgăraş. Nici de pocesul de lichidare al fostei fabrici care are vechime de peste 16 ani, timp în care lichidatorul judiciar s-a tot chinuit să vândă ce a mai rămas din patrimoniul combinatului.  Nu se mai vorbeşte nici de miile de angajaţi care au rămas fără locuri de muncă sau de cei  vreo 800 dintre ei care îşi mai aşteaptă şi azi plăţile compensatorii promise la plecarea din societate. Lichidatorul Maestro SPRL, societate înregistrată în judeţul Constanţa, prin Info Dip din Braşov, a anunţat termene succesive pentru vânzarea activelor, ca din banii încasaţi să fie plătite daunele creditorilor.  La preţurile cerute, ofertanţii  au bătut mereu în retragere, timp în care  întreaga platformă a fost devalizată. De exemplu, numai pentru cinci active lichidatorul cerea aproape 1,5 milioane de euro, dublu faţă de preţul cu care AVAS a tranzacţionat întregul combinat cu turcul infractor Fatih Kesser prn 2003. Pentru terenul de 71 ha  cunoscut ca platforma Nitramonia Sud  s-a pornit licitaţia de la  662.176 de euro. Platforma Nitramonia Nord, un teren de peste 29 de hectare, avea un preţ de pornire de 205.892 de euro, pentru sediul administrativ, la care se adaugă terenul aferent de aproape un hectar, preţul de pornire era de   516.111 euro, ofertă respinsă de Nitroporos. Casa de oaspeţi a combinatului a fost cotată de lichidator la  66.080 euro, dar n-a găsit clienţi, iar între timp aceasta a fost demolată pentru cărămizi de către locatarii din cartier.  Pentru pavilionul de vânzări   lichidatorul a stabilit un preţ de pornire a licitaţiei la 25.555 euro. Din toată platforma s-a vândut, prin 2007,  doar   o parte din active cu 33 milioane de lei, acestea formând SC Nitroporos SRL al cărui acţionar era  Viromet SA.  S-a mai vândut, prin 2014, un teren unei firme care fusese angajată anterior să dezmembreze instalaţii de pe platformă. Săptămâna trecută, firma a demolat prin explozie controlată două clădiri  aflate pe respectivul teren. Demolarea a reprezentat  ştirea zilei de miercuri, 16 septembrie 2021, pentru întreaga presă. Erau clădirile în care ar fi trebuit să  funcţioneze secţiile 300 A şi 300B, dar ale căror instalaţii deşi noi au fost tăiate la fier vechi după 2000. Proprietarul spune că va înfiinţa aici o fabrică de peleţi, dar n-a vrut să spună câte locuri de muncă va crea.

Distrugerea fabricii, comandată politic

Înainte de ’90, Făgăraşul era o imensă piaţă a muncii. Zeci de mii de locuri de muncă erau asigurate prin producţia industrială centralizată. Urlau sirenele care chemau oamenii la schimburi, circulau autobuze care-i transportau pe localnici la poarta fabricilor, străzile cădeau pradă bicicletelor care din zori şi până noaptea străbăteau drumurile spre Combinat, UPRUC sau Economica. Nimeni nu-şi făcea probleme în privinţa serviciului. Până şi leneşii, azi beneficiari de ajutor social, erau obligaţi să meargă la program şi să muncească. De cum treceai de podul de cale ferată din zona 13 Decembrie, se impunea Combinatul Chimic nr. 1 din ţară, Nitramonia. În jurul lui se înfiinţase un frumos cartier, cât un oraş de muncitori. Mulţi angajaţi aveau locuinţe în blocurile edificate de fabrică, aveau magazine, cabinete medicale, farmacii. Au rezistat câţiva ani după evenimentele din Decembrie 1989, după care locatarii cantonaţi acolo au început să le degradeze. Secţiile de producţie s-au închis una câte una, iar combinatul a devenit un morman de fier vechi. Aşa arată acum după ce a fost devalizat de directorii care au vrut să-l conducă, principalul lor scop fiind devalizarea şi nicidecum producţia. N-a mai rămas nimic din acest cartier muncitoresc, nici blocuri, nici magazine, nici farmacii, nici transport, iar din fabrică nici instalaţii, nici secţii, nici reţea de apă şi canalizare, nimic. Combinatul este, după 30 de ani, o locaţie bună doar pentru filmele de groază. Mai grav, au dispărut odată cu întreg patrimoniul industrial cca 10.000 de locuri de muncă lăsând loc sărăciei spre disperarea localnicilor. Combinatul chimic de la Făgăraş se întindea pe o suprafaţă de peste 490 hectare, avea un patrimoniu în valoare de de peste 274 miliarde de lei inclus în capitalul social al SC Nitramonia SA, din care peste 159 miliarde reprezintau valoarea construcţiilor şi a celor 212 clădiri. Toate reprezentau averea statului român. Azi te înspăimântă ruinele rămase după tăvălugul comandat al distrugerii fabricii care poartă din umbră vina guvernanţilor, a politicienilor şi a unor localnici înscăunaţi directori.

Teodor Şuteu: ,,A fost o destrăbălare pe averea statului”

,,A fost un dezmăţ, o destrăbălare pe averea statului. Nimeni n-a fost interesat să caute vinovaţi. Dacă din cei peste 100 de directori trecuţi pe la Nitramonia ar fi fost vreunul bun, cu siguranţă niciunul” a fost de părere fostul director general Teodor Şuteu, care a condus fabrica trei decenii.  Oamenii legii au strâns dovezi cu tonele, dar într-un final au scris pe dosarele de anchetă ,,NUP”. Direcţia Anticorupţie, Parchetul Făgăraş deopotrivă cu instanţele de judecată au răspuns doar politic în faţa cauzei numită Nitramonia. Nimeni n-a fost tras la răspundere cu toate că dezastrul a fost vizibil pentru toată lumea. Pentru a reface ceea ce s-a distrus era  nevoie de cel puţin 15 milioane de euro, prin 2004. S-a încercat ulterior, după vreo alţi 4 ani, dar s-a mai dat în funcţiune numai secţia de îngrăşăminte în care au încăput doar vreo 600 de salariaţi. În rest nimic.

  Şomeri pe bandă rulantă 

La nivelul lui decembrie 1989 lucrau la Nitramonia peste 10.000 de angajaţi. În 1991 mai erau pe platformă 5570 salariaţi, în 1994 au mai rămas 4900, iar în 1997 numai 2880 de salariaţi. La faimoasa privatizare la care s-au interzis disponibilizările mai erau 2500 angajaţi, ca după încheierea vânzării să rămână numai 1150 de angajaţi. La nivelul anului 1989 cifra de afaceri a fabricii era de ordinul, la valoarea banului de atunci, 3.656 milioane de lei. În 1990 a scăzut la 2.636 milioane de lei, în 1991 se mai produceau mărfuri de 1.152 milioane de lei, în 1992 a scăzut cifra de afaceri la 813 milioane de lei, după care scăderea n-a mai putut fi oprită. Dezastrul era orchestrat de politicieni, regăsiţi în ograda PDSR, CDR format din PNL şi PNŢ-CD, PSD şi a foştilor securişti aciuiaţi în sânul acestor partide politice. Astfel, combinatul chimic de la Făgăraş a fost jucat de astfel de grupuri ca la ruleta rusească fără să existe vreun control sau răspundere asumată din partea statului român.

  O privatizare netelevizată

Prin privatizarea fostului Combinat Chimic Făgăraş s-a urmărit doar distrugerea intreprinderii şi îmbogăţirea securiştilor ajunşi la conducerea ţării. Nici nu le-a fost greu pentru că aveau tot ce era necesar: putere de decizie, oameni fără scrupule şi o avere fabuloasă.

•  SC Nitramonia SA era păstorită, înaintea privatizării, 2002, de APAPS cu 79,05% acţiuni, SIF cu 12,7% şi persoane fizice cu 8,2%. Avea atunci un capital social de 274 miliarde de lei vechi, datorii de 1500 miliarde de lei vechi, creanţe de 400 miliarde de lei vechi şi 1900 angajaţi. Era condusă de 8 directori executivi şi un director general. Producţia era întreruptă.
• Directorii au fost numiţi la conducerea fabricii în perioada 1990-2002 strict pe criterii politice, incompetenţa fiind cap de afiş la fel ca şi ascultarea de liderii partidelor care i-au înscăunat (FSN, PDSR, CDR, Alianţa DA, PNL şi PSD). S-au evidenţiat doar prin afaceri păguboase pentru intreprindere, dar avantajoase pentru ei şi partidele care i-au promovat în funcţii. Astfel s-a ajuns ca produsele fabricii aflate în stocuri (deloc puţine) să ajungă la terţe firme din ţară care n-au mai achitat niciodată în conturile Nitramoniei contravaloarea mărfurilor ridicate. 400 miliarde de lei vechi a înregistrat Nitramonia ca şi creanţe care n-au mai fost recuperate niciodată.
•  Demarează procesul de privatizare comandat şi condus de ministrul Privatizării Ovidiu Muşetescu, PSD, şi aghiotantul său, Gheorghe Musliu.

• 

• Investitorul ales este compania Flecher Group şi turcul Fatih Kesser, un infractor dovedit şi colaborator al teroriştilor Al-Quaida.

• 

• Este eliminat Kesser din ecuaţie, după descoperirea manevrelor de către presă, şi Nitramonia a fost dată de acelaşi Ovidiu Muşetescu pe mâna a doi foşti securişti, Mihai Tânjală şi Valerian Simirică. Indicaţiile au fost clare, devalizarea combinatului şi tăierea instalaţiilor la fier vechi. De la sine înţeles că urmau disponibilizări în masă.

• 

•  Al doilea investitor ales a fost compania S&TOil Equipment Machinery LLC a securiştilor Mihai Tânjală, (fost deputat de Mehedinţi PSD, ofiţer de contrainformaţii) şi Valerian Simirică (securist braşovean stabilit în SUA, adventist) care se instalează la Nitramonia în august 2003 prin cesionarea contractului de la Flecher Group.

•  Revoltele salariaţilor care cereau locuri de muncă şi producţie îi determină pe cei doi securişti să-l readucă pe platformă pe fostul director Teodor Şuteu, un mit al Făgăraşului, cu scopul clar de a linişti spiritele.
•  Apar noi directori în fabrică: Iuliu Borşa, Francisc Tobă, Mihai Bărbuliceanu, Alexandru Mesina. Nu se reia producţia, dar se taie instalaţiile la fier vechi şi se vinde materialul (inox, fier, cupru, etc) la kilogram, încasându-se milioane de euro.
•  Nitramonia se divizează în 8 pui la 26 aprilie 2004, şapte preiau activele, dar fără datorii şi Nitramonia SA mamă care preia toate datoriile şi intră în faliment. SC Nitrofertiliser SA, Nitrocontrol SA, Nitrotrans SA, Nitroservice SA, Nitroexplosives SA, Nitrosere SA, Pensiune Păstrăvărie SA.
•  Curtea de Conturi demonstrează, după intervenţia lui Traian Băsescu, că AVAS a fost complice la jaful Nitramoniei. Atuni s-a identificat şpaga în contabilitatea societăţii sub forma unei taxe de inteligenţă de o jumătate de milion de dolari şi s-a dedus ca şi cheltuială impozabilă. Nu s-au luat măsuri.
•  Între Tânjală şi Simirică intră dihonia, se ceartă şi îşi împart patrimoniul, adică averea statului român pentru care nu plătiseră banii. Nitramonia mamă revine lui Tânjală, iar puii, lui Simirică.
•  Puii sunt administraţi de SC Fimaco S&S SRL, firma lui Valerian Simirică şi a lui Paul Florin Smerică, o rudă a securistului devenit american.
•  Cearta celor doi a făcut ca ingineriile de la combinatul chimic să ajungă pe masa DIICOT. Simirică dispare o vreme în SUA, iar Tânjală se axează pe alte inginerii cu unii localnici pentru a-şi însuşi active ale fabricii: serele, cantina, hotelul de la Sâmbăta de Sus, păstrăvăria.
•  Ceilalţi pui încap de mâinile unor directori locali, numiţi de PNL şi PDL, care vând mai tot de pe platformă.
•  AVAS reziliază contractul cu S&T la 15 februarie 2005 ceea ce atrage un proces din partea lui Simirică Valerian care ajunge până la Washington. Pierde însă procesul, în 2010, pentru că n-a avut 150.000 de dolari pentru a achita taxele aferente procesului.
• Începe urmărirea penală a lui Tînjală, dar nu pentru ingineriile de la Făgăraş ci pentru cele săvârşite la Giurgiu unde a distrus intreprinderea de utilaj greu. Este găsit vinovat şi este condamnat, în 2011, la 5 ani de închisoare cu executare. Dispare însă din ţară în SUA (Virginia) unde şi-a tras un domeniu (fermă). Este adus în ţară din Caraibe şi încarcerat.
•  Persoanele care au falimentat fostul combinat chimic, deşi le-au fost dovedite faptele infracţionale, oamenii legii le-au declarat NEVINOVATE.
• Puii sunt scoşi din nou la vânzare de AVAS şi vânduţi abia în 2007.  A urmat o altă poveste  coordonată tot de escroci.

Povestea ,,mortului” numit ,,Nitroceluloză”
 

Primăria Făgăraş a plătit 9 miliarde de lei pentru nişte clădiri în paragină şi pentru nişte instalaţii şi bunuri uzate fizic şi moral. Povestea aceasta începe de la UPS care nu s-a sinchisit să-şi plătească dările către bugetul local acestea ajungând la fabuloasa sumă de 50 miliarde de lei vechi. Şi cum serviciile din Primăria Făgăraş n-au făcut nimic penstru a recupera datoria, rezumându-se la simple notificări şi înfiinţarea de comisii neproductive, datoria nu s-a stins vreme de câţiva ani. În contul respectivei datorii s-a preluat Nitroceluloza de la lichidatorul desemnat pentru Nitramonia, SC Info Dip Insolvency SPRL Braşov. Tranzacţia a avut loc la 24 noiembrie 2009, iar părţile şi-au predat scriptic bunurile. Ulterior, CL Făgăraş a predat prin HCL activele către SC Nitroparc SRL, care să le administreze. Numai că din 2009, de la preluare, primăria n-a asigurat paza şi bunurile de aici au luat drumul REMAT-ului, iar banii încasaţi din valorificarea lor n-au ajuns în contul Primăriei, proprietarul de drept al  lor. Şi astăzi situaţia este neschimbată cu deosebirea că la fosta secţie Nitroceluloză sunt depozitate gunoaiele colectate  din oraş. Datoriile la buget sunt tot necolectate, unele chiar şterse.

A fost odată…

Vã mai amintiti numele miniştrilor care s-au perindat prin guvernele postdecembriste? Îi vedeti acum pe la toate partidele politice fãcându-şi imagine la posturile TV. Se regãsesc şi în TOP 300 cu averi de miliarde de euro. Dar vă mai amintiţi numele  directorilor postdecembrişti de la Nitramonia? Sunt mai vârstnici de acum, dar cu imaginile neştirbite pe plan local.  Combinatul de la Fãgãras la fel ca mai toate întreprinderile similare din ţarã, vreo 1.200 la numãr, s-au ruinat din cauza acestora.  Mânã în mânã  s-au înfruptat din averea României. Astfel, ei şi-au construit imperii, iar statul datorii care, în timp, au fost denumite ,,datorii istorice” fiind şterse dintr-un condei.  Prin 1997, când Nitramonia înregistra datorii de 1.000 de miliarde de lei şi când furtişagurile erau prea pe faţă s-a trecut la privatizare. S-au perindat tot soiul de ,,investitori“ care mai de care mai penali.  Fără să plătească nimic,  s-au instalat frumos, au divizat totul, au creat haos si au vândut mai departe. Suveica a functionat ca la carte, iar tot ceea ce a mai rãmas din Combinatul Chimic nr. 1 a  ajuns în ograda acestor  escroci. Cei care au clădit aceste fabrici  au privit neputincioşi cum munca lor se duce  pe apa Sâmbetei. Şi n-au făcut nimic. Acum aşteaptă pensii generoase aprobate  tocmai de cei care au distrus intreprinderea în care ei au lucrat zeci de ani. Va urma. (Lucia BAKI)