Un pol de rezistenţă împotriva regimului comunist care se instaura în România l-a constituit studenţimea din toate centrele universitare. Studenţii s-au organizat în grupuri anticomuniste care acţionau sub idealul inoculat de „Garda de Fier“, luptând în numele credinţei, al iubirii de ţară şi al dreptăţii. Bolşevizarea ţării reprezenta pentru ei cel mai mare pericol la care se expunea România din toate timpurile. Ripostele lor au atras arestări în masă, ani grei de temniţă, durere, lacrimi şi umilinţe. Unul dintre personajele care a dat de furcă securiştilor a fost profesorul universitar din centrul universitar Cluj, Raul Volcinschi, la origine bucovinean. Era profesor de economie politică, dar preda studenţilor doar partea de economie capitalistă, atrăgând astfel la cursul lui studenţi şi de la alte facultăţi decât cea de economie. Profesorul Volcinschi şi-a dedicat mare parte a timpului său luptei anticomuniste. Aflând de grupul de luptători din Munţii Făgăraşului a încercat prin diverse mijloace să ia legătura cu ei, pentru a-i sprijini în acţiunile lor. Aşa s-a născut relaţia acestuia cu studenţii făgărăşeni de la Cluj, printre care Romulus Victor Ursu şi mai apoi cu fratele acestuia, Cornelius Mircea Ursu (Puiu).

Familie de ţărănişti
 

Profesorul Corneliu Ursu a dezvăluit în detaliu istoria „grupului Volcinschi“ într-un interviu acordat jurnalistei Lucia BAKI, în anul 1997, publicat ulterior în Vol III din seria ,,Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc” semnat de Ion Gavrlă Ogoranu şi Lucia BAKI. Profesorul Corneliu Mircea Ursu, cunoscut în zonă ca Puiu Ursu,  făcea parte dintr-o familie făgărăşană de intelectuali, naţional- ţărănistă din tată în fiu şi de credinţă greco-catolică. Profesorul Ursu Romulus, tatăl lui Corneliu, a fost arestat la 3 martie 1951, când avea 56 de ani. Preda istoria şi geografia la Liceul Radu Negru şi la Liceul de Fete din Făgăraş. A fost arestat de securitate şi depus la sediul acesteia din Sibiu într-o cameră de la subsolul clădirii numită de deţinuţi, Talpa Iadului. Odată cu el a mai fost arestat şi profesorul Valeriu Literat. Acolo a fost ţinut 6 luni, după care a fost transferat la Canal, la Capul Midia. „Nu i-au găsit niciun cap de acuzare şi prin urmare nici n-a fost judecat. Am aflat ulterior care au fost motivele pentru care tatăl meu a devenit „suspect“ pentru securişti. Credinţa greco-catolică, faptul că i-a fost profesor lui Horia Sima şi ideile pe care le-a expus atât în faţa elevilor, cât şi a ţăranilor din zonă, idei de altfel reale şi obiective. Un anume Sighi Beiner, evreu la origine, a şi spus în timpul anchetei – este neam de legionari – lucru neadevărat pentru că eram naţional-ţăranişti” a relatat prof. Corneliu Ursu.

Profesorul Romulus Ursu a decedat în închisoare

,,Tata era suferind de stomac şi ficat, diagnostic dat de renumitul medic Goia de la Cluj, originar din Noul Român, boală care s-a agravat pe timpul detenţiei şi care i-a cauzat moartea în scurt timp datorita regimului îndurat în lagăre şi închisori. De la arestare nu l-am mai văzut. Mama a avut, însă, posibilitatea de două ori să meargă la vorbitor, dar o singură dată i s-a permis să-l vadă, în septembrie 1952. Era la Buftea Bucureşti, grav bolnav, umflat, tuns chel şi epuizat din toate punctele de vedere. Au vorbit timp de 20 de minute. Lacrimi şi durere. A fost ultima dată când l-a mai văzut pe tatăl meu. În 23 noiembrie 1952 a decedat, în închisoare fiind“, a relatat cu tristeţe profesorul Ursu.

Fratele său, decedat în accident

O altă tragedie pe care a trăit-o a fost cea care i-a adus sfîrşitul fratelui său, Romulus Victor Ursu. „Fratele meu era student la Facultatea de Drept din Cluj şi era studentul profesorului Volcinschi, care încă din anii 1949-1950 încerca să ajute grupul din Munţii Făgăraşului. În vacanţă, studenţii făgărăşeni ai profesorului Volcinschi aveau misiunea să-i găsească pe luptătorii din munţi şi să-i ajute. Chiar dacă au colindat toată zona nu au reuşit să dea de urma lor. În vacanţa din luna mai din anul 1952 un grup de 4 studenţi în care se afla şi Romulus a plecat la Sâmbăta. Un accident stupid de maşină a dus la moartea studentului Mareş şi a lui Romulus. A fost o tragedie pentru familia mea al cărui sprijin, tatăl meu, se afla deja în ghearele securităţii“ a relatat prof. Puiu Ursu.

Volcinschi şi Puiu Ursu

 

După aceste evenimente, prof. Volcinschi a venit la Făgăraş cu scopul de a afla detalii despre misiunea tinerilor care au avut un astfel de sfârşit. L-a contactat pe studentul Ion Ganea din Pojorta. Profesorul intenţiona să-l cunoască pe fratele lui Romulus care ar fi putut să continue misiunea mai departe. Corneliu prezenta siguranţă prin însăşi familia lui, intelectuali, cu idei şi principii bine conturate. Prin intermediul lui Ganea, Volcinschi a ajuns la Corneliu. „A venit la mine acasă însoţit de Ganea. Acesta era din Pojorta, cu părinţi chiaburi care pentru a scăpa de suspiciunile securiştilor s-a înscris în UTM. Tatăl lui era un susţinător al famililor care aveau domiciliul forţat în alte părţi. El îi aproviziona cu bani şi alimente. Volcinschi mi-a spus că ar vrea să vadă mormântul fratelui meu. L-am însoţit la cimitir. Atunci m-a întrebat dacă fratele meu mi-a povestit ceva în legătură cu misiunea lui. I-am răspuns afirmativ, doar că ştiam foarte puţin. Mi-a zis atunci: te simţi în stare să iei legătura cu cei din munţi? Dar în ce scop, l-am întrebat eu. Pentru ajutor, a fost replica scurtă a profesorului. Am mai aflat că el avea o cunoştinţă la Ambasada Iugoslaviei de unde putea obţine paşapoarte false pentru cei din munţi pe care îi putea scoate astfel din ţară. I-am acceptat oferta” a mai spus prof. Puiu Ursu.

În căutarea partizanilor din Munţii Făgăraşului

,,De atunci au început pentru mine drumeţiile pe munte în căutarea partizanilor. Pe jos am străbătut toţi munţii noştri şi foloseam de obicei traseele cele mai grele. Cunoşteam fiecare potecă şi poieniţă, dar nu m-am întâlnit niciodată cu vreun reprezentant al grupului lui Gavrilă Ogoranu. În drumeţii plecam cu cel mult încă o persoană. Cel mai ades m-a însoţit Matei Bucurenciu din Cârţişoara care locuia la mine acasă în chirie de 7 ani. Atunci aveam încredere în el, dar ulterior s-a dovedit a fi o javră, puţin spus. Am intuit eu că tatăl lui era omul securităţii, numai prin hărţile zonei pe care i le-am cerut, el dându-mi nişte schiţe ale unor parcele de pădure. M-am înşelat amarnic atunci asupra acestei familii căreia i-am acordat încredere, atât eu, cât şi întreaga mea familie. M-a costat scump toată relaţia avută cu Bucurencii din Cârţişoara, dar voi mai reveni asupra acestui subiect. Pe Matei îl consideram ca pe un frate, dar s-a dovedit a fi un Iuda“, a explicat dezamăgit profesorul Puiu Ursu.

Martori în procesul Volcinschi

După terminarea liceului, în 1954, când trebuia să primească diploma de merit, dar nişte situaţii de moment l-au clasat doar pe primul loc în promoţie, a ajuns student la Medicină la Cluj. Acolo s-a împrietenit mai uşor cu fii de chiaburi care suferiseră şi ei de pe urma regimului. Bineînţeles a continuat legătura cu Volcinschi. Profesorul le spunea celor care îi erau fideli ideii lui că trebuie să fie pregătiţi, să poată lupta împotriva ruşilor dacă va fi vreo schimbare şi pentru acest lucru au nevoie de îndrumarea şi supravegherea unei persoane mature care iubeşte dreptatea şi libertatea românului. „Acum, după atîţia ani, impresia mea este că Volcinschi a fost tot timpul urmărit de securitate care îi cunoştea intenţiile şi acţiunile. Noi, studenţii, n-am fost decât o adunătură pentru care securitatea putea să-l acuze mai grav. Poate, de aceea la proces am fost catalogaţi ca şi o organizaţie, dar în realitate nici nu se punea problema vreunei acţiuni comune între mai mulţi membri conduşi de Volcinschi“ a mai spus prof. Ursu.

Arestaţi în 1956

 Studenţii care au cooperat cu profesorul Volcinschi au fost arestaţi în 1956 şi întemnitati în diferite închisori comuniste. Procesul în care au fost judecaţi s-a desfăşurat la Cluj în perioada 15-18 mai 1957, completul de judecată fiind de la Tribunalul Militar Regiunea aI-a Cluj.

  •  Ion Iuga Ormendea, Munţii Apuseni, fiu de miner din Gura Barza. Absolvent al Facultăţii de Drept. Profesorul Ursu îşi aminteşte o întâmplare despre Ion Iuga: A fost trimis la Școala de Studii Economice pentru lectori. Ideile expuse de Iuga în faţa profesorilor au creat acestora unele situaţii dificile încât nu după mult timp respectiva şcoală s-a închis. A fost suferind de stomac, iar dupa 1990 a decedat în urma unei perforaţii a stomacului. A fost condamnat la 16 ani de închisoare.
  •  Ovidiu Hogea, Aiud, fiu de farmacist, naţional-ţărănist. În perioada 1992-1996 a fost primar în Deva. A decedat bolnav fiind de arterită. Condamnat la 12 ani de temniţă.
  • Puiu Petrescu din Bucureşti. A lucrat cu Volcinschi în Poliţie înainte de 1946. El susţinea că este fiul unuia dintre proprietarii de la Gambrinus. A fost condamnat la 12 ani de închisoare.

Fiul poştaşului din Pojorta

  • Ion Ganea din Pojorta. Era fiul poştaşului. Și-a terminat ultimul an de facultate, medicină, după eliberarea din închisoare când s-a dat posibilitatea definitivării studiilor (decret valabil până în 1971). A fost condamnat la 15 ani de închisoare. Cu toate că a avut un avocat foarte bun, nu s-a reuşit eliberarea lui.
  •  Bălan Ștefan, zis Puiu, din Teiuş. Era student la Facultatea de Geologie din Cluj. A fost condamnat la 12 ani de temniţă.

Ion Albu, trădătorul din grupul Volcinschi
 

Ion Albu din Voivodeni. Despre acest ins, profesorul Ursu are remarca: ,,a fost o javră”. Tot dânsul zice că nu-l învinovăţeşte pentru ceea ce a făcut pentru că nu se putea trece prin Securitate fără să se spună ceva, cât de cât, securiştilor. „Cei care refuzau categoric sau mureau sau înebuneau. A fost condamnat 8 ani, dar nu a executat nici un an. A rămas la dispozţia Securiăţii şi i-a convenit să fie omul de bază al comuniştilor. Era introdus de securişti în celulele deţinuţilor pentru a obţine informaţii şi folosea numele diferiţilor deţinuţi. Trăieşte în Cluj şi se pare că a terminat totuşi Medicina“ afirma prof. Ursu.

Bucurenciu, al doilea trădător din Grupul Volcinschi
 

Matei Bucurenciu din Cârţişoara-Streza. „A fost javra javrelor. A fost condamnat 7 ani, dar n-a executat nimic pentru că a acceptat să lucreze pentru securitate. S-a vândut Securităţii şi ştiu sigur că a lucrat sub numele meu. Eram în Gherla cam de un an şi ceva. Se făceau în acea perioadă foarte des razii în celule. Într-o zi, au fost băgaţi în camera în care eram eu doi cetăţeni. S-au prezentat, au dat mîna cu fiecare din celulă şi au spus motivul pentru care au fost încarceraţi. Când au ajuns la mine şi mi-au auzit numele şi-au retras mâna refuzând să mă accepte. Atunci am insistat să cunosc motivul pentru care sunt respins întrucât eu nu-i cunoşteam, nu-i văzusem niciodată. Replica unuia a fost: dumneata ai fost cu colegul meu de lot în securitate când l-ai tras de limbă şi ai ciripit securiştilor. L-am întrebat când s-a întâmplat ceea ce-mi spune. Înainte de proces, mi-a răspuns. Mi l-a descris pe cel care spunea că se numeşte Ursu, din ceea ce i-a povestit colegul lui de lot. Din descriere mi-am dat seama că era vorba de Bucurenciu. Le-am povestit la toţi din celulă. Ei au confirmat că nu am părăsit deloc celula în acea perioadă. Un anume Pop din Sălaj a completat atunci: Dacă pe ăsta il consideri turnător atunci ce mai spui de astea, şi a înşirat mai multe nume. După aceea le-am povestit despre Bucurenciu, cum era şi ce a ajuns. Noul venit şi-a cerut iertare. O altă dovadă că Bucurenciu a fost turnător este: Ne-au dus pe noi studenţii din Cluj, care eram la Gherla, la procesul lui Volcinschi, unde să fim martorii acuzării. Printre noi erau Bucurenciu şi Albu. Toţi eram în costume de deţinuţi numai cei doi în civil. La plecarea din Deva, unde a fost procesul, ne-au pus pe toţi în dubă pentru a ne reîntoarce la Gherla. La intrarea în arestul securităţii Cluj, cei doi au cerut să meargă la WC. Duba a plecat şi ei nu s-au mai întors rămânând la Securitate. La procesul lui Iulian Breazu din Teiuş ne-au dus martori pe Volcinschi, Puiu Bălan, Hagea şi pe mine. Ne-au ţinut vreo 3-5 luni la Cluj. Atunci am văzut-o prima dată pe mama de când m-au arestat, după 6 ani. Era foarte schimbată, era să nu o cunosc, după zâmbet am realizat că este mama. Au apărut în sală la proces Bucurenciu şi Albu. Ambii graşi, arătau bine, faţă de noi care eram piele şi os. Bucurenciu a zis că este merceolog la Uzina Ocna Mureş, iar Albu felcer-asistent la o clinica în Cluj. Ambii au depus mărturie împotriva lui Breazu“, povesteşte cu durere profesorul Ursu.

Ioan Lupi, salvat de cetăţenia italiană

Ioan Lupi din Cârţa. Era de cetăţenie italiană, coleg cu profesorul Ursu. A fost ataşat grupului lui Volcinschi. „Lui i-a plătit Securitatea o poliţă. După arestarea mea a fost reţinut 24 de ore şi i-au dat drumul cu condiţia să le furnizeze informaţii din Italia. Lupi era nepotul patronului firmei Pirelli din Italia. Nu ştia ce să facă, pentru că visul lui era să ajungă în Italia şi ar fi avut şansa să şi-l îndeplinească. A mers la Cârţa la tatăl lui căruia i-a povestit totul. Acesta i-a spus: Măi băiete, ai fost prieten cu Puiu Ursu? Crezi că prietenia este numai la bine! Dacă el este la puşcărie, tu nu poţi face nişte ani de temniţă? S-au dus la Legaţia Italiană de la Bucureşti şi i-au povestit consulului situaţia. Acesta le-a zis că dacă se leagă Securitatea de Lupi pe parcursul facultăţii să fie anunţată ambasada care îi va garanta libertatea. A fost lăsat liber până în 1958. Când a mers la Cluj  fost arestat. La procesul care i-a fost intentat nu au găsit securiştii martori şi m-au dus pe mine. N-am vrut să recunosc nimic. Fusese condamnat 8 ani sub motivul că l-a cunoscut pe Volcinschi.  Lupi a făcut recurs, când pedeapsa a fost de 15 ani de temniţă. L-am întrebat cum se simte şi mi-a spus: ca şi cufărul în gară, aştept să mă ia să mă ducă. I-au dat drumul după 9 luni. Din câte ştiu eu, unchiul său l-a răscumparat din mâinile comunistilor. A plecat din România şi a terminat facultatea în Italia. A ajuns specialist oncolog la Milano. Este un medic recunoscut în lume. Acestui grup de studenţi le-au fost ataşaţi ca martori la procesul lui Volcinschi şi următorii: Mircea Vasu din Arpaş, avocat Mihai Bucur din Deva, avocat Nicolae Ștefan, avocat din Petroşani Biscăreanu, procuror sef adjunct, Deva. ( Lucia BAKI)

 

1 COMENTARIU

  1. Mircea Vasu, student la drept, la Cluj, fiul preotului Vasile Vasu din Arpașu de Jos ( unit, trecut là ordodocși), după mișcarea studențească din 1956, a fost condamnat la temnița grea, fiind eliberat in 1964

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here