Tradiţia cetelor de feciori din Ţara Făgăraşului. Irozii, ritual la care participă copiii

Sărbătorile de iarnă aduc în actualitate ritualuri practicate de sute de ani în Ţara Făgăraşului. Ceata de feciori, irozii, colindatul, steaua, pluguşorul, capra sînt câteva dintre obiceiurile şi tradiţiile care fac din satul făgărăşan o scenă deschisă. Se spune că o casă necolindată este o casă pustie. Prin urmare, toate uşile sunt deschise în Ajunul Crăciunului pentru a primi colidătorii, pe acei mesageri care duc în casele românilor vestea Naşterii Mântuitorului. Colindele din Ţara Făgăraşului sunt pline de spiritualitate, de simboluri, de mesaje, de dorinţe şi năzuinţe ale oamenilor. Gazdele îşi recompensează colindătorii cu colaci, iar în ziua de azi cu bani.  În fiecare sat făgărăşean se organiza Ceata de feciori, iar pe toată perioada sărbătorilor de iarnă, aceasta prelua, într-un fel, conducerea comunităţii.   Obiceiul vine din vechime, iar conform etnografului Ioan Pumnea, un document de la 1765 explică organizarea cetei din Ţara Făgăraşului.

•  ,,Am intrat în posesia unui document care atestă faptul că aceste cete de feciori din Ţara Făgăraşului sau zona Rupea datează de la 1765. El prevede că au fost înfiinţate pentru întâia oară cetele de tineri, care erau organizate în preajma solstiţiului de iarnă. De asemenea, acest document arată că în Comăna de Jos de lângă Făgăraş obiceiul ,,Obcina” se ţinea la o gazdă unde se juca. Se mai precizează unele amănunte legate de port. Acestea erau straie româneşti, cioareci, zeche, căciulă şi ceea ce era extrem de interesant este faptul că menţionează că bărbaţii purtau părul înodat în două părţi. Sigur că în timpul acelor vremuri bărbaţii aveau părul lung, motiv pentru care era purtat împletit în cozi„, a precizat Ioan Pumnea, etnograf.

Profesorul Ioan Funariu despre funcţiile Cetei

     În Ţara Făgăraşului Ceata de feciori, conform profesorului Ioan Funariu, era compusă din aproximativ 7 până la 12 tineri care îşi alegeau o gazdă la care se adunau prima dată la 6 decembrie, de sărbătoarea Sf. Nicolae, când îşi împărţeau funcţiile. Conducătorul cetei este vătaful mare, în unele sate jude, vătaf, primar sau preşedinte, singurul care avea dreptul să ia decizii. Ceilalţi membri ai cetei erau: vătaful mic, crâşmarul, casierul, stegarul şi apoi restul cetaşilor. Cetaşii de astăzi spun că fiecare fecior are atribuţii clare, crâşmarul se ocupă cu gestiunea băuturilor, casierul cu plata muzicanţilor şi cu strângerea darurilor de la colindat, iar stegarul păzeşte steagul, cel mai de preţ obiect al cetei. Steagul se confecţionează diferit în funcţie de sat, dar este nelipsit de la jocul din vatra satului, de la colindat şi, bineînţeles, de la gazdă. În vechime, cetaşii mergeau la colindat însoţiţi de muzicanţii satului, dar astăzi îşi angajează formaţii de muzică populară cărora le plătesc sume mari de bani.

Cum a văzut sociologul Traian Herseni obiceiul colindatului

     Sociologul Traian Herseni spunea în 1932 despre Ceata de feciori: ,,Ceata intra în curte şi vătavul striga: Jupânul al doilea etc. – până ajung la crâşmar şi colcer. Apoi vătavul deschide uşa spunând: Lasă-ne în casă, jupâne gazdă,/C-afară plouă de varsă,/Streşinile pică,/Bune haine strică, şi când a ajuns la masă, începe Naşterea (tropar). La masă, se aşază vătavul cu jupânii, de o parte, şi stegarul cu domnii, de cealaltă parte, stegarul aşezându-se lângă vătav. Se cânta pe două partide la colinde, jupânii şi domnii. Unde-i lasă, se cantă întâîi Naşterea, după care urmează joc. Fac un joc, două. Joacă numai o parte din feciori, ceilalţi stau jos la masă. De obicei, primii patru în grad stau la masă. După joc se spune o colindă după cum are copii, băiat sau fată, sau n-are copii. Se întreabă pe cine să colinde. Unde e mort sau e jale în casă, se cântă O, ce veste minunată. Când dă bani, colindă mai multe. Mai fac un joc după a doua colindă şi vătavul se scoală în picioare şi mulţumeşte: Ho, ho, ho, ficiori, luaţi în nume de bine de la jupânu gazdă că ne-a cinstit foarte frumos. Ceata zice în cor: Hei, foarte frumos mulţămim de cinste şi omenie. De unde o golit, Dumnezeu să implinească cu miile şi sutele. Dau apoi mâna cu gazda, iau darurile şi pleacă. Se dă colac, carne şi 10-20 de lei în casă, darurile se aşază pe masă. Scot din sat până in 7.000 lei”.

Colindatul, pe lista UNESCO

Tradiţia spune că în Ţara Făgăraşului Cetele de feciori se constituie în ajunul Sf. Nicolae şi se desfac în ziua de Sf. Ioan. Cel mai spectaculos obicei la deschiderea cetei se păstrează la Ucea de Jos. Aici, feciorii care compun ceata, umblă pe uliţele satului şi strigă ,,cucurigu”. Sătenii ies degrab la poarţi şi le oferă tinerilor ouă proaspete. Cu coşul plin de ouă feciorii se retrag seara la gazdă şi prepară o păpară, după care invită fetele la masă. Închiderea cetelor sau spargerea lor se face de Sfântul Ion, pe 7 ianuarie. Feciorii de la Rucăr, sparg ceata la lăsarea întunericului de praznicul Sf. Ion, când fac joc la fiecare răspântie de uliţe după care urcă pe dealul numit ,,Coasta furcii” cântând, iar din vârful coastei dau drumul la roţi de foc care rostogolindu-se ajung la baza dealului în strigătele tradiţionale.  De câţiva ani se organizează la Făgăraş o frumoasă paradă a cetelor de feciori din Ţara Făgăraşului, de Sfântul Ion. Organizarea evenimentului aparţine bisericii ortodoxe. Obiceiul colindatului de ceată bărbătească a fost inclus pe lista patrimoniului imaterial mondial UNESCO, în luna decembrie 2013.

Irozi

În Ajunul Cracinului se fac „ Irozii“, ritual la care participă copiii. Această dramă religioasă ne înfăţişeaza misterul Naşterii Domnului Iisus Hristos, iar personajele dramei sunt Irod, un ofiţer şi soldaţii îmbrăcaţi în portul ostaşilor romani, trei crai sau magii: Melchior, Baltazar şi Gaşpar, un cioban, un prunc şi în unele părţi o paiaţă. Obiceiul Irozilor a apărut la noi pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, însă originea lui este apuseană şi se leagă de misterul celor trei magi. La noi a pătruns prin saşii din Transilvania. În fiecare sat din Ţara Făgăraşului, copiii se organizează în Irozi, îşi împart rolurile, învaţă textele şi scenariul, astfel că în Ajunul Crăciunului se prezintă în faţa sătenilor.

•  Un alt obicei practicat de feciori este umblatul cu ţurca, capra sau brezaia. Ca şi în celelalte jocuri cu măşti practicate în timpul sărbătorilor de iarnă, şi în jocul caprei şi-au făcut loc, pe lângă măştile clasice (capra, ciobanul, tiganul, butucarul), măştile de draci şi moşi care, prin strigăte, chiote, mişcări caraghioase, măresc nota de umor şi veselie, dînd uneori o nuanţă de grotesc. Capra joacă după fluier, iar la terminare, unul din flăcăi; apropiindu-se de masa unde sunt membrii familiei, începe să vornicească. Flăcăii joacă pe stăpâîna casei, pe fete şi apoi mulţumind se îndepărtează.
•  Cei care merg cu Steaua sunt copiii de la 7 la 14 ani. Acest obicei are conotaţii religioase referitoare la Naşterea Domnului.
•  În ajunul Anului Nou, cete de flăcăi şi de bărbaţi de curând însuraţi pleacă prin sat cu Plugul – străvechi obicei agrar derivat dintr-o practică primitivă. Urarea de pluguşor este de fapt un adevărat poem care deschide cu har, recurgând la elemente fabuloase, toate muncile agricole. Obiceiul contribuie la veselia generală a sărbătorilor de Anul Nou, colorând desfăşurarea acestei sărbători cu acele elemente care ilustrează una din principalele ocupaţii ale poporului nostru – agricultura. În ajunul Anului Nou şi cetele de copii intră din casă în casă să ureze purtând bice (harapnice) din care pocnesc, clopoţei, tălăngi, etc. Urarea este un lung poem în versuri care prezintă succesiunea muncilor agricole – de la aratul ogorului pînă la coptul colacilor.