Românii şi nu doar ei nu concep sărbătorile de iarnă şi Crăciunul fără bradul împodobit şi fără feeria de lumini care să acopere centrele localităţilor. Luminiţele de toate culorile au cuprins până şi cele mai îndepărtate cătunuri, iar românii nu mai ţin cont de banii publici cheltuiţi pentru distracţii în condiţiile în care se moare în spitale, copiii nu pot merge la şcoală din cauza sărăciei, se moare pe şosele, ş.a. Chiar nu mai contează de Crăciun că latrina este în fundul curţii, că uliţele n-au asfalt, că nu e apă curentă sau că citeşti la lumânare. Este important să te extaziezi la curcubeul luminos de peste uliţa principală şi la bradul tăiat din pădure, montat în centrul satului şi legat la iluminatul public (unde există) pentru a străluci peste bezna nopţii. Puţini ştiu câţi ani îi trebuie acestui brad devenit un simbol al sărbătorilor de iarnă să crească astfel încât să ne arate magia Crăciunului. „Pentru ca un brad să ajungă la înălţimea de 1,80 – 2 metri, adică bun de pus în casă, trebuie să crească timp de 12 ani”, spun pădurarii. Judeţul Braşov are o suprafaţă împădurită de 180.000 de hectare, faţă de Maramureş cu 260.000 de ha, al cincelea judeţ ca suprafaţă împădurită. Cât din aceste suprafeţe mai sunt în picioare o vede orice român. Oricum, pădurarii spun că fac anual împăduriri pentru a contracara dezastrul tăierii brazilor de Crăciun. „Copacii cresc spontan dar sporadic, în mai puţin de 50% din suprafaţa de pădure. Pentru ca un brad să producă seminţe, abia după 30 de ani ajunge la maturitate, iar mulţi dintre ei nu ajung la această vârstă”, sunt de părere specialiştii în silvicultură. După ce stau 6 ani în pepinieră, brazii ajung la 30 de centimetri înălţime şi se face transplantarea în pădure, exclusiv sub reţelele de înaltă tensiune. Pentru că au un ritm foarte încet de creştere, vor sta alţi şase ani în plantaţiile care se amenjează doar în aceste zone. Pentru fiecare hectar de plantaţie se folosesc 10.000 de puieţi de brad. Şi când te gîndeşti că bradul de Crăciun este folosit două săptămâni şi apoi este aruncat la gunoi! Nu este de mirare că se folosesc brazii articiciali pentru a fi împodobiţi.
De când se împodobeşte bradul
Oricum nu ne putem certa cu tradiţia care spune că de Crăciun bradul este cel care ar aduce magia în casele oamenilor. Se pare că tradiţia bradului de Crăciun a fost instaurată pentru prima dată în Germania, cu aproape 1.000 de ani în urmă, când, Sfântul Boniface, care a convertit germanii la creştinism, a trecut pe lângă un grup de păgâni care venerau un stejar. Supărat de gestul acestora, Sf. Boniface a tăiat stejarul, iar în locul acestuia s-a înălţat un brăduţ. Uimit, Sfântul a luat micul pom ca un semn de credinţă în puterea lui Dumnezeu. O altă legendă plasează originea bradului de Crăciun înaintea erei creştine. Egiptenii îşi aduceau în casă ramuri de palmier, pentru a sărbători solstiţiul de iarnă, considerat cea mai scurtă zi din an, văzându-le drept simbol al triumfului vieţii asupra morţii. Se spune că primii locuitori ai Peninsulei Scandinave obişnuiau, de asemenea, să omagieze bradul, în timp ce druizii aveau în casele lor ramuri de plante perene, considerate sfinte şi care simbolizau viaţa eternă. Cei superstiţioşi îşi atârnau ramuri de plante deasupra uşilor pentru a-şi proteja casele de vrăjitoare, fantome sau spirite rele. Prin forma lui triunghiulară, bradul ar simboliza Sfânta Treime, iar podoabele îl aseamănă cu pomul sacru din Grădina Edenului în care se găseau merele, fructele cunoaşterii. Unii istorici spun că bradul a fost decorat pentru prima dată la Riga, Letonia, în 1510. La începutul secolului al XVI-lea, Martin Luther a decorat bradul cu lumânări, pentru a le sugera copiilor săi sclipirea stelelor de pe cer. Tot istoricii spun că până în anul 1700, tradiţia bradului de Crăciun era legată de districtul Râului Rin. Din 1700 încolo, când luminile au fost acceptate drept decoraţii, bradul de Crăciun a devenit o parte şi din tradiţiile Germaniei, apoi acest obiect a traversat Atlanticul. Prin secolul al VII-lea un călugar din Devonshire (Anglia) a venit în Germania pentru a răspândi cuvântul Domnului folosindu-se de forma triunghiulară a bradului pentru a simboliza Sfânta Treime. În secolul al XVI-lea, la Strasbourg, brazii erau decoraţi cu figurine, acadele şi ornamente din hârtie colorată, considerate simboluri ale paradisului, belşugului, ale cunoaşterii şi inocenţei. În anul 1841, în Anglia, bradul de Crăciun a devenit popular o dată cu ornarea lui cu diverse fructe, prăjiturele şi lumânări. În 1882 este patentat becul electric, iar în 1892, acesta este adaptat pentru pomul de Crăciun. Beteala care dă strălucire bradului a fost inventată în Germania pe la 1610, la acea vreme ea fiind din argint, ornament folosit până la mijlocul secolului al XX-lea. În Polonia, de exemplu, bradul era decorat cu steluţe, îngeraşi şi păsări, iar în Suedia era ornat cu mici figurine colorate din lemn, ce reprezentau animale, copii şi îngeraşi, în timp ce în Danemarca cu steaguri mici, clopoţei sau inimioare. În China, ornamentele erau confecţionate din hârtie, lituanienii îşi acopereau brazii cu forme geometrice şi cuiburi de păsări, cehoslovacii foloseau pentru decorare coji de ouă colorate, iar ucrainienii îl ornau cu o pînză de păianjen, pentru noroc.
