Foto.  Augustin Răduț, președintele AFDPR Făgăraș, s-a suit la ceruri. A fost condamnat de comuniști la 8 ani de detenție

Augustin Răduț, președintele filialei Făgăraș a Asociației Foștilor Deținuți Politici, a decedat în dimineața de luni, 18 aprilie 2022, pe un pat de spital din Tg-Mureș, la vârsta de 85 de ani. O veste tristă pentru familie, pentru făgărășenii care l-au cunoscut și pentru membrii AFDPR. Augustin Răduț întregește lotul din cer al celor care au suportat în închisori, lagăre de muncă, în camerele de tortură sau cei hăituiți prin munți   ororile regimului comunist.   Augustin Răduț va rămâne în amintirea camarazilor de suferință, iar la comemorarea de la Monumentul Rezistenței Anticomuniste din Făgăraș, 9 Martie, va întregi lista celor care nu mai sunt, cum spunea Radu Gyr, poetul închisorilor comuniste. Va fi condus pe ultimul drum joi, 21 aprilie 2022.

Condamnat la 8 ani de închisoare

Augustin Răduț s-a născut la București, la 9 august 1937, din părinți muncitori. Tatăl său, Augustin, și mama sa, Rozalia, au avut 6 copii, el fiind cel mai mare. Fiindcă tatăl său a fost repartizat la Uzinele Militare Mârșa, familia s-a stabilit  în orașul sibian. Augustin Răduț a fost dat la școală la Porumbacu de Jos, urmând apoi cursurile Școlii Medii de Construcții Civile și Drumuri Sibiu, absolvind în 1955. S-a angajat ca tehnician la Trustul de Construcții Petroșani, dar a urmat, timp de un an, cursurile Școlii Militare de Artilerie Sibiu. În anul 1958 îl găsim la UM Medgidia-Constanța, fiind detașat din cauza unui unchi pe care regimul l-a considerat chiabur. Așa începuse calvarul pentru Augustin Răduț, așa cum relata pentru cartea ,,Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc, vol III“.

• ,,În seara de 21 august am fost trimis special la București să particip la defilarea din 23 august 1959. În trenul Medgidia-București am fost însoțit de un militar  înarmat. În Gara de Nord, locul militarului a fost luat de 3 persoane civile care purtau ochelari negrii. M-au băgat într-o Pobedă și mi-au zis că sunt arestat. Mi-au pus ochelari de tablă, m-au depus într-o celulă de la un subsol unde mi s-au luat cureaua, nasturii de la rubașcă și de la pantaloni, plachiurile și actele. Eram înspăimântat și plângeam. Noaptea, pe la 24.00, am fost dus la anchetă. Nu știam de ce sunt acolo. Eram tânăr, fără experiență, îmi veneau în minte tot felul de scenarii. Următoarea anchetă a fost dură, îmi spuneau ,,mă, banditule“, mă amenințau. Îmi cereau să scriu că armata sovietică a intrat cu cu tancurile în Ungaria și a omorât copii. Nu aveam cum să scriu așa ceva pentru că nu știam. Atunci, anchetatorul  mă amenința, rupea hârtia, mă trimitea în celulă și mă rechema din nou. Vreo 2-3 anchete pe noapte. M-a amenințat arătându-mi o celulă cu bară suspendată, unde îmi zicea că mă torturează. Într-o celulă lângă a mea era încarcerat generalul Eremia, cu care am putut comunica, eu știind alfabetul Morse. Mi-a spus să nu scriu decât ceea ce știu. M-a băgat în acea cameră, m-a  legat de mâini și de picioare cu cătușe și a chemat un călău, m-au ridicat pe bară și m-au bătut până am făcut pe mine. Au continuat să mă bată până am leșinat. M-am trezit în celulă. Anchetatorul a venit la mine cu foile scrise și m-a pus să le semnez. Așa inconștient cum eram le-am semnat fără să știu ce conținut au. Ancheta a durat până la 6 octombrie 1959 după care am fost dus la Tribunalul Militar Constanța unde a avut loc procesul. Am fost condamnat la 8 ani de închisoare și confiscarea averii. Am fost dus cu alți condamnați la Fortul 13 Jilava unde m-au ținut până în decembrie. A urmat închisoarea Aiud unde am fost ținut în tranzit 21 de zile. Era o închisoare grea cu un regim sever. De aici m-au trimis la Gherla unde, în Zarcă,  am făcut cunoștință cu frații Șomlea și bătăile lor fără milă.  La Gherla am fost scos la muncă, la fabrica de mobilă, se muncea mult, hrana era slabă, iar condițiile greu de suportat. La închisoarea Gherla am fost încarcerat 2 ani și jumătate. Aici m-au turnat ,,colegii“ de celulă, odată pentru că mi-am confecționat un ac de cusut, altă dată că am găsit un  ziar. M-au băgat la Zarcă și m-au bătut cu un cearceaf ud  stând întins pe o masă. Două luni nu mi-am revenit“ a relatat Augustin Răduț o parte din calvarul trăit.

A fost eliberat la 4 octombrie 1962, după executarea a 3 ani, o lună și 14 zile de închisoare politică.

A fost consilier local

S-a angajat la Intreprinderea de Construcții nr. 2 din Sibiu care aparținea de Trustul Regional de Construcții Locale Brașov și a fost repartizat la Șantierul nr. 5 Făgăraș. A lucrat ca technician, mult mai târziu obținând un post de maistru, între 1964 până în 1972 când a fost numit șef de lot, post ocupat până în 1984. S-a pensionat în 1992. După 1990, a încercat să se implice în viața socială și politică locală. A fost ales consilier local în primul mandat postcomunist, dar s-a declarat dezamăgit de cum se lucra în administrația publică locală. A așteptat cu totul altceva de la libertatea și democrația postdecembristă, dar în zadar. De atunci a criticat regimurile care s-au perindat la conducerea țării, dar și pe cei care au condus Făgărașul.

Președinte al filialei Făgăraș a AFDPR

A fost membru în AFDPR Făgăraș și președinte al asociației. A cerut conducerii municipiului să edifice un monument al Rezistenței Anticomuniste, dar  timp de aproape 23 ani solicitarea i-a fost ignorată. Abia în 2014 visul foștilor deținuți politici a fost îndeplinit, iar în fața Cetății Făgăraș a fost construit acest monument. Este locul în care an de an, la 9 Martie, se comemorează foștii deținuți politici. N-a fost însă realizat Muzeul Rezistenței Anticomuniste în Cetatea Făgărașului, așa cum au cerut foștii deținuți politici din zona Făgărașului. În 2015, a participat la Palatul Cotroceni, la ceremonia în care Președintele României a decorat AFDPR, prin preşedintele Octav Bjoza, cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de cavaler, cea mai înaltă distincţie a statului român.

• ,,A fost impresionanat. Ne-am simţit minunat, a fost o recunoaştere a suferinţei îndurate de toţi colegii noştri care mai sunt printre noi dar şi pentru cei care nu mai sunt. A fost primul şi singurul preşedinte al ţării care s-a gîndit la noi” a spus atunci  Augustin Răduţ.

Și CL Făgăraș a apreciat Rezistența Anticomunistă Făgărășană, dar a declarat, în 2009, cetățeni de onoare doar opt dintre luptătorii anticomuniști, printre care și pe Augustin Răduț. La fiecare comemorare, de la Crucea de la Sâmbăta, de la Monumentul Rezistenței de la Făgăraș, de la Sighet sau Aiud a fost prezent. Dar   18 aprilie 2022 a așternut liniștea de mormânt  peste cel care a fost  Augustin Răduț, luptător în Rezistența Pasivă din Țara Făgărașului.

Odihnă veșnică!

Condoleanțe familiei!