Dragostea Fiului
Mi-a plãcut o istorioarã pe care am auzit-o recent. M-a impresionat adevãrul pe care l-a pus în evidență. Lãsând la o parte zbuciumul zilnic, evenimentele cotidiene, necazurile, sãrãcia, somajul, boala, invidia, egoismul, înavutirea, oportunismul, rãutatea, orgoliul, sã încercãm, mãcar o clipã, sã privim spre partea plinã a paharului cu un gând bun, cu un zâmbet si cu încredere.
Un om bogat, pasionat de artã, avea în colectia lui opere ale tuturor marilor maestri, renascentisti, clasici și moderni, din toate școlile și curentele. Deseori stãtea împreunã cu unicul sãu fiu, admirând minunatele piese din colecția lor. Dar a izbucnit rãzboiul și fiul a fost înrolat și trimis la luptã. El a dat dovadã de mult curaj și a murit la datorie, în timp ce salva viața unui camarad. Tatãl a fost foarte îndurerat aflâd trista veste. O lunã mai târziu, a auzit bãtãi la ușã. În prag stãtea un tânãr cu un pachet mare în brațe.
,,Sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastrã și-a dat viața. Mi-a povestit mult despre pasiunea d-voastrã pentru artã. Eu sunt un pictor necunoscut, dar fiul și-ar fi dorit sã aveți acest tablou“.
Era un portret al fiului sãu, pictat de tânãr. Tatãl a scos un suspin și cu ochii plini de lacrimi a mulțumit tânãrului, oferindu-i și o sumã de bani pentru tablou. L-a arãtat apoi tuturor vizitatorilor colecției sale, înainte de a le da voie sã vadã marile capodopere colecționate. Dupã moartea bãtrânului tatã, s-a organizat licitația marii lui colecții de tablouri. La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Licitația a început cu portretul fiului, dar nimeni nu s-a arãtat interesat de acest tablou. Toți participanții așteptau marile capodopere sperând la un chilipir.
,,Am venit pentru Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso și alți maeștri! Haideți sã trecem, cu adevãrat, la licitație!“
Adjudecãtorul a insistat ,,Fiul“, ,,Il vrea cineva?“ S-a auzit o voce timidã: ,,Dau eu 10 pentru acest portret“. Era cel care fusese, ani mulți, grãdinarul tatãlui și al fiului. Fiind un om sãrac, nu putea sã ofere mai mult. Nimeni n-a dat mai mult. Pentru toți contau maeștrii! S-a auzit apoi ,,Adjudecat!“. Moment în care sala s-a pregãtit pentru ce urma. Calm însã, adjudecãtorul a pus jos ciocãnelul, spunând:
,,Îmi pare rãu, dar licitația s-a încheiat. Când am fost desemnat sã conduc aceastã licitație, mi s-a comunicat o prevedere din testament: licitația se referã numai la potretul fiului! Cine îl ia, moștenește întreaga avere, care include și toatã colecția de opere de artã! Omul care-l primește pe fiul obține TOT!…“
Dumnezeu Tatãl a trimis acum 2000 de ani pe Fiul sãu ca sã moarã pe cruce, pentru cã acela care îl primește pe Fiul obține totul… ,,Cã într-atît a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Sãu Cel Unul-Nãscut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul sã nu piarã, ci sã aibã viațã veșnicã“. (Ioan 3/ 16)
Noi, românii, avem tradiţiile şi obiceiurile păstrate de veacuri care ne aduc mai aproape tainele vieţii creştine, mai aproape de Fiul Tatălui Ceresc. Lumina Învierii să ne găsească mai buni, mai milostivi şi demni.
Hristos a Înviat! Paşti cu linişte!
(Redacţia Monitorul de Făgăraş)
