Fiindcă mai nimeni nu s-a ostenit pînă acum să scrie măcar cîteva cuvinte despre acest titan al ingineriei mondiale, îi voi prezenta, pe scurt, biografia precum şi uriaşa contribuţie la patrimoniul mondial al ingineriei în domeniul construcţiilor.
Duiliu T. Sfinţescu, viitorul mare savant s-a născut în anul de graţie 1910. A studiat liceul mai întâi în Bucureşti şi apoi la Paris, după care a urmat studii de inginerie, urmate de Doctoratul în cadrul ilustrei Universităţi din Berlin, între anii 1928-1934. S-a specializat pentru două dintre marile ramuri ale ingineriei, ambele consacrându-l, puţin mai târziu, ca pe una dintre cele mai mari autorităţi în domeniul construcţiilor metalice înalte. După terminarea studiilor a venit în ţară angajându-se şi făcând ucenicia la renumitele uzine ale vremii Reşiţa şi CFR. A fost mebru fondator şi secretar general al Convention Europenne de la Construction Metallique, organizaţie ce cuprinde 12 ţări europene, precum şi S.U.A., Canada şi Japonia. A prezidat numeroase comitete de specializare şi congrese ştiinţifice sau conferinţe personale (vorbea șapte limbi) în peste 140 oraşe de pe cinci continente.
A fost innovator în domeniul stabiliăţii elemetelor de construcţie şi a avut rol primordial în armonizarea mondială a normelor tehnice de construcţii. A fost membru fondator şi primul peşedinte al ,,Council on Tall Buidligs an Urban Habitat” organism integrat în UNESCO. A construit a Hong-Kong la Cap d Aguillar, pe traseul cicloanelor sud-vestice, un imobil labortor care este şi astăzi un unicat mondial. A construit la Metz înFranţa, o instalaţie absolute originală de mare precizie care permite determinarea cu precizie a efectelor oricăui tip de incendiu real asupra comportamentului componetelor de construcţie. A fost singurul European solicitat să colaboreze cu experţi americani în cadrul Academiei de Ştiinţe Americane la elaborarea unor investigaţii pentru reducerea dezastrelor naturale de pe palnetă. Din 1973 a fost Doctor al Universităţii din Aachen.
În anul 2002, a trecut la cele veşnice, la veneabila vârstă de 96 de ani. Şi la această vîrstă era încă preşedintele comisiei UNESCO Reducerea Dezastrelor. I s-au decernat numeroase premii şi diploma interaţionale. A fost apreciat în întreaga lume pentru marile sale merite în domeniul ingineriei în construţii. Însă ai săi compatrioți îl ignoră fără nepăsare, în schimb venerează alogeni fără merite, pentru că aşa li se impune. Un alt cusur al societăţii româneşti postdecembriste este şi acela că neagă valorile româneşti autentice în schimbul nonvalorii şi al cosmopolitismului deşănţat. A fost un nationalist creștin ortodox care și-a iubit patria . (Petru Z. DANCI)
