Profesorul universitar dr. ing. Liviu Literat a părăsit această lume, la vârsta de 94 de ani, după o grea suferință. Își avea originile în Țara Făgărașului, în satul Luța, din comuna Beclean. Precum familia sa, și-a dorit să-și doarmă somnul de veci la Luța, în locul de veci al Literaților. Cei care doresc să îl însoțească pe ultimul drum și să aducă un omagiu celui care a fost profesorul universitar, doctor inginer Liviu Literat, înmormântarea va avea loc marți, 26 iulie, ora 12.00, la Luța.
Literat, familie cu rãdãcini adânci în glia și istoria Țãrii Fãgãrașului
Liviu Literat s-a nãscut la 9 septembrie 1928 în comuna Vințu de Jos, județul Alba. Este fiu al învãțãtorului și mai apoi profesor de științe naturale la Fãgãraș și Cluj Octavian Literat (1897-1986) din satul Luța, comuna Beclean, și al Mariei Literat (1906-1990) nãscutã Danciu, din Vințu de Jos. S-a cãsãtorit, din 1959, cu Angela Literat, nãscutã Talabã (1936), din Fãgãraș și au avut 3 copii: Liana Sanda (1960-1980), Marius Dan (1961) și Angela Lãcrãmioara (1968). Ca obârșie și purtãtor de nume cu înțeles și rezonanțã de limbã latinã (literatus), provine dintr-o familie cu rãdãcini adânci în glia și istoria Țãrii Fãgãrașului. Izvoare de istorie consemneazã despre aceastã familie, din Luța, generații de plugari români, grãniceri, preoți parohi în sat și dascãli, militari de rang superior și chiar nobili, așa cum o aratã și Diploma de nobilitare acordatã de Principele Transilvaniei Michael Apafi (I) lui Stephanus Literatus Boer de Lucza, la Cluj în 2 aprilie 1664. Din aceeași stirpe s-au ridicat în veacul din urmã o seamã de intelectuali, învãțãtori, preoți, profesori, magistrați, ingineri, medici, unii participanți la fãurirea României Mari, alții profesioniști cu contribuții însemnate în progresul social, economic, cultural, științific al zonei și țãrii.
Personalități din Țara Făgărașului
Atunci când profesorul universitar doctor docent Ioan Grecu din Copăcel a documentat un volum despre personalități din Țara Făgărașului, finalizat împreună cu prof. Ioan Funariu și jurnalista Lucia Baki, prof. Liviu Literat a prefațat acest volum. Un capitol din această carte-dicționar i-a fost dedicate prof. univ. Liviu Literat.
- ,,Prin suita de biografii, cartea aduce în conștiința contemporanilor oameni de ieri și de azi, destine și caractere, modele de viață. Ea invită la reflecții asupra condiției umane în aceste vremuri când tot mai mult individul devine om al planetei și tot mai puțin al comunității din care provine. Poate că lectura cărții va induce și un început de întoarcere la rădăcini, la tradiții, la matcă, dat fiind că citind, printre rânduri, transpare îndemnul lui Vergiliu din ,,Bucolice“, ,,carpent tua poma nepotes“ (roadele tale le vor culege nepoții sau, trebuie să trudești gândindu-te la cei ce vin după tine), mesaj pe care, de asemenea, îl sugerează lucrarea“ titra în prefața volumului ,,Personalități din Țara Făgărașului 1800-Prezent“, edițiile 2009, 2015.
Valer Literat, întemeietorul Muzeului Țării Făgărașului
Preotul și profesorul Valer Literat (1885-1972) a fost întemeietorul Muzeului de Istorie al Țãrii Fãgãrașului, care azi îi poartã numele, om de culturã, istoric, filolog, etnograf, membru corespondent al Arhivei de Folclor a Academiei (Secția Cluj), al Muzeului Limbii Române (Secția Cluj), al Secției istorice ASTRA (Sibiu), președinte al Despãrțământului ASTRA județul Fãgãraș, autor a numeroase lucrãri de istoria Țãrii Oltului, a vestigiilor laice și de cult, studii de istorie și artã bisericeascã, criptografie, etnografie și folclor. Privat de libertate în regimul comunist, 3 ani de închisoare și domiciliul forțat, a fost reabilitat dupã 1990 și declarat cetãțean de onoare post mortem al Municipilui Fãgãraș (2005).
Studii și carieră
Cu verigã în lanțul de generații, profesorul Liviu Literat a fost crescut în respectul fațã de tradiția familialã, a normelor de conduitã moralã, în cultul muncii, cinstei, demnitãții și onoarei. Educația în familie a fost continuatã pe aceleași coordonate în școalã. Clasele primare le-a fãcut la Fãgãraș și Brașov (1935-1939), iar cele secundare la școli cu tradiþie din Brașov(1939-1945), la Liceul ,,Andrei Șaguna”, la Fãgãraș (1945-1946) la Liceul ,,Radu Negru” și Cluj (1946/1947), la Liceul ,,Simion Ștefan” cu bacalaureat la Liceul ,,George Barițiu” (1947). Urmeazã studii superioare la Universitatea ,,Victor Babeș” din Cluj, Facultatea de Chimie (1947-1951), Secția Analize și Cercetãri, Specializarea Chimie-Fizicã, (licențiat în chimie-fizicã) și la Institutul Politehnic din București, Facultatea de Chimie Industrialã, Secția Tehnologia Substanțelor Anorganice (1955-1961), inginer chimist (1963). În chimie a avut ca mentori magiștri ai Școlii clujene de chimie purã: academicienii Ion Tãnãsescu, Raluca Ripan și Constantin Macarovici, pe profesorii Candin Liteanu (Chimie analiticã), Ion Cãdariu (Chimie-fizicã) și Eugen Stoicovici (Mineralogie), iar la București pe fondatorii Școlii românești de inginerie chimicã: acad. Emilian A. Bratu, Costin D. Nițescu și pe profesorii Raul Mihai și Elly Ruckenstein. În 1964 susține teza de doctorat ,,Studiu fizico-chimic asupra unor alumine reducãtoare nestoechiometrice” (conducãtor știinþific acad. prof. Raluca Ripan) și obþine titlul științific de doctor în chimie la Universitatea ,,Babeș Bolyai” din Cluj Napoca (1966). Continuã pregãtirea profesionalã prin stagii de specializare și cursuri post doctorale în Instituții academice de prestigiu, naționale și internaționale în domeniile: Reacții în fazã solidã (1966) la Universitatea din București, Catedra de Chimie-fizicã (acad. prof. Ilie Murgulescu); Rezonanțã magneticã nuclearã (1967) la Academia Românã, București (acad. prof. Costin D. Nițescu); Informaticã și Programare (1973/1974) la Institutul Politehnic Cluj; Managementul cercetãrii științifice (1977) la București, Școala internaționalã UNESCO; Management educațional (1982) la UBB Cluj, MEI și Fundația Iosif C. Drãgan. Cariera universitarã începe din 1950, ca student, în calitate de preparator la Catedra de Mineralogie a Universitãții ,,Victor Babeș”, iar dupã licențã ca asistent la Facultatea de Chimie, 1951. Între anii 1951-1953 își satisface stagiul militar și lucreazã ca ofițer specialist al Comandamentului Trupelor de Geniu în Comisia militarã de pe lângã Combinatul Chimic Fãgãraș și Fabrica chimicã Orãștie. În 1953 revine ca asistent la Universitatea Cluj de unde se transferã la Institutul Politehnic pe aceeași funcție. Între 1953 și 1974 parcurge toate treptele ierarhiei universitare astfel cã în 1974 îl gãsim profesor titular. În 1971 a înființat prima secție cu profil de inginerie chimicã, Tehnologia Materialelor de Construcþii (TMC) cu care în 1974 s-a transferat la Facultatea de Chimie a UBB, unde, pe baza experienței acumulate, a organizat și dezvoltat învãțãmîntul de inginerie chimicã din Cluj, fiindu-i ctitor și mentor timp de peste patru decenii. În Politehnicã a fost titularul disciplinelor de Chimie generalã, Chimie anorganicã și Chimie-fizicã, Chimie analiticã și Analize tehnice și materiale de construcții din polimeri. În Universitate a predat discipline de inginerie chimicã: Operații și utilaje în industria materialelor de construcții, Fenomene de transfer și Utilaje în industria chimicã, Catalizã eterogenã, etc.
Studii și volume publicate
A editat pentru aceste discipline cursuri, îndrumare de laborator și de proiectare (12 volume), a organizat laboratoare cu dotãri aferente, oficii de calcul și proiectare cu scop didactic și de cercetare. În paralel a desfãșurat o prodigioasã activitate știinþificã acoperind o paletã largã de studii fundamentale, experinmentale și aplicative din domeniul chimiei-fizice, al științei materialelor și ingineriei chimice cu rezultate consemnate în numeroase contracte de cercetare, proiecte, invenții și inovații. În domeniul știinþei materialelor s-a remarcat prin sinteza și cercetarea unei noi clase de oxizi refractari (alumine), a stabilit o cale ineditã de obținere a acestora. Teza de doctorat și publicațiile pe acest subiect au avut un impact deosebit fiind comentate favorabil în literatura de specialitate (Chemical Abstract, Referativnîi Jurnal, Journal of Calatysis, etc). Are contribuții importante în obținerea și caracterizarea unor mase oxidice refractare și materiale compozite cu proprietãți și aplicații speciale (catalizatori, adsorbanți selectivi, membrane ceramice, pulberi) A dezvoltat o nouã tehnicã de analizã chimicã cantitativã punctualã a micro-fazelor din sistemele oxidice compozite bazatã pe microscopia electronicã și a adaptat o metodã de analizã rapidã (Epiquant). În domeniul ingineriei chimice are contribuții însemnate în dezvoltarea teoriei proceselor de transport și transfer de proprietate (12 criterii noi), la extinderea Analizei dimensionale în stabilirea criteriilor de similitudine și a ecuațlor criteriale. În cadrul proceselor de separare a dezvoltat un procedeu grafo-analitic de discriminare a regimului de mișcare a particulelor fazei disperse. Contribuții originale a adus și la procesele de sorbție gaz-solid. A fost fondatorul a celei de a patra Școli de Inginerie Chimicã din România (1971) dupã cele din Iași (1937), București (1938) și Timișoara (1948). A înființat Secțiile de specializare: Tehnologia substanțelor organice și anorganice- curs de zi (1977) și seral (1981); TCM seral (1982) și Știința și ingineria materialelor oxidice în 1990. Au urmat Secțiile de Inginerie biochimicã și de Informatica sistemelor chimice în 1994 și încã trei specializãri în curs de acreditare (2006). A înființat catedrele de Inginerie chimicã (1990), de Inginerie chimicã și știința materialelor oxidice (1992) și Departamentul de inginerie chimicã (1995). A pus bazele activitãților de cercetare și proiectare în inginerie chimicã la Cluj (1980), a specializãrilor post universitare prin studii aprofundate (master) în 1994 și doctorat (1991). A promovat extensia universitarã prin acțiuni la nivel ASIT și CNIT și al Societãții de Inginerie Chimicã (1995). A fost preocupat de istoria științelor, a învãțãmîntului și cercetãrii de specialitate, de culturã și artã elaborând o seamã de studii și monografii: ,,Breviar monografic” (1991), ,,Învãțãmântul și cercetarea în chimie, la Cluj, în perioada interbelicã” (1999), ,,Învãțãmântul clujean de inginerie chimicã în date și documente de arhivã” (2001), ,,Învãțãmântul românesc de inginerie chimicã ctitorie a profesorului Emilian A. Bratu” (2004), ,,Rezonanțþe ale personalitãții profesorului ți savantului Șerban Solacolu în învãțãmântul superior clujean” (2005), ,,Valeriu Literat, Amintiri” (2005), ,,35 ani de învãțãmânt superior de inginerie chimicã la Cluj Napoca” (2006), ,,Virgil Fulicea, Întoarcere în timp” (2007), ,,Învãțãmântul tehnic superior la Universitatea Daciei Superioare în concepția profesorului Vasile Pârvan! (2008), ,,Din biografia unei Instituții. Școala clujeanã de inginerie chimicã” (2009). Pentru activitatea sa a fost rãsplãtit cu premii, distincții și diplome acordate de foruri profesionale academice și științifice, prin menționãri în diverse Whoo’s who-uri românești și strãine, monografii, encclopedii și dicționare de personalitãți. A fost ales președinte de onoare al Societãții de inginerie chimicã din România-filiala Cluj, în 2000, membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România (2004) și cetãþean de onoare al Municipiului Fãgãraș în 2005. (Lucia BAKI)
Odihnă veșnică! Condoleanțe familiei!
