Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România ,, Elie Wiese” aflat în subordinea Guvernului României condus de Alexandru Florian nu se lasă. A cerut în 2013 retragerea titlului de cetăţean de onoare al oraşului Tg Ocna martirului Valeriu Gafencu, titlu acordat de CL Tg. Ocna în 2009. În instanţă a pierdut, sentinţă rămasă definitivă în 2015. A cerut schimbarea denumirii străzii ,,Radu Gyr” din Cluj Napoca cu numele unui artist maghiar Szervatiusz Jeno. Consilierii locali ai municipiului Cluj Napoca au hotărât, la propunerea primarului Emil Boc, să retragă proiectul de hotărîre de pe ordinea de zi. Solicitarea venise de la Ministerul Afacerilor Interne, la presiunile Institutului Naţional pentru Studiul Holocaustului în România „Elie Wiesel”, care îl acuzase pe poetul Radu Gyr de crime de război. S-a legat de martirul Mircea Vulcănescu, cu al cărui nume a fost denumită şcoala din Bârsana Maramureş. La presiunile societăţii civile, ,,Elie Wiesel” pierde teren în faţa martirilor închisorilor comuniste. S-a legat de Ion Gavrilă Ogoranu, eroul Țării Făgărașului, dar a fost din nou combătut. Acum s-a mutat la Sighet, ținta lui fiind Grupul Vișovan. Prima lui victimă este Petru Codrea.
- ,,Comitetul Naţional de Conducere al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi Victime ale Dictaturii din România (AFDPR) nu a agreat şi nu agrează nicio formă de totalitarism, fie el de dreapta sau de stânga. Niciodată nu am acceptat conflicte interetnice sau confesionale. Se ştie că după Cel de al doilea Război Mondial, cea mai mare parte a elitelor neamului românesc, adică, ce a avut acest popor mai demn, mai moral, mai sfînt, mai bine pregătit profesional, au fost trimise la moarte, fiind judecate de aşa zisele „Tribunale ale Poporului”. Ştim de asemenea, că aceste tribunale, prin completele lor de judecată formate din pleava morală a societăţii româneşti, au dat sentinţe dictate din afara ţării, multe dintre ele fiind de genul „criminal de război”. A venit momentul ca Justiţia Română să ia act de caracterul samavolnic al tuturor sentinţelor date de „Tribunalele Poporului” ! În sălile acestor tribunale ale poporului erau aduse echipe de muncitori manipulaţi, deveniţi fără voia lor, trădători de neam şi ţară, să înfiereze pe cei aflaţi în boxa acuzaţilor, cerînd condamnarea acestora la moarte. Aşa s-a scris, între anii 1945-1950, o falsă istorie a românilor, pe care am fost nevoiţi să o învăţăm şi unii dintre noi. Aceste tribunale au servit un regim „ilegitim şi criminal”. Astăzi, după aproape 70 de ani de la acele evenimente, nu putem fi doar mâhniţi, ci suntem chiar indignaţi de pretenţiile aberante ale Institutului pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”, în încercarea sa de a ne lăsa fără mari personalităţi ale vieţii culturale din România. În concret, se cere instituţiilor Statului Român, eliminarea denumirilor unor străzi şi instituţii, precum şi dărâmarea unor statui şi plăci comemorative. În concret, mă voi referi doar la trei cazuri şi anume, acelea ale lui Vintilă Horia, Mircea Vulcănescu şi Radu Gyr, toţi fiind mari personalităţi ale vieţii culturale a României. Cunoaşte cineva vreo crimă săvârşită de unul dintre ei!? Culpabilizează cineva pe toţi foştii membri ai Partidului Comunist „ilegitim şi criminal”, cum că ar fi fost vinovaţi de zecile de mii de crime săvârşite asupra acestui popor? Radu Gyr este poetul suferinţei neamului românesc, poetul suferinţei din detenţia politică a temniţelor şi lagărelor de exterminare din vremea comunismului. El trebuie să ocupe un loc de frunte în Istoria literaturii române. Cerem cu fermitate stoparea unor astfel de acţiuni! Unde sunt domnilor, „punţile toleranţei”? Societatea românească de astăzi nu are nevoie de false tensiuni! Abordarea aspectelor extreme din istorie nu trebuie să se facă în spirit extremist. România are nevoie de reconcilierea deplină cu propria sa istorie. În temniţele şi lagărele de exterminare din vremea comunismului, adică acolo la limita dintre viaţă şi moarte, am învăţat că iubirea şi iertarea mă fac mai puternic, mai înţelept. Şi m-au făcut“ spunea Octav Bjoza, preşedintele AFDPR. (Lucia BAKI)
