Când a venit executorul judecătoresc însoțit de jandarmi în toamna anului 2012 să scoată familia Biriș din casă și din sălaș, sătenii au făcut zid în fața lui purtând pancarte cu inscripția „Je suis Biriș”. Din fericire executarea silită nu a avut loc, dar cazul a făcut prăpăd printre oameni, așa cum explica Nicolae Rad, săteanul din Nadăș care vrea ca averea străbunilor să rămână la nădășeni. S-a încercat executarea silită a gospodăriei lui Iovu Biriș. Sunt 10 ani de atunci.
- „Când or vinit la executare și or început să scoată hainele și să le arunce, nevastă-mea o fugit și s-o pus în ștreang de frică. Noroc că o văzut-o un jandarm și a dat-o jos. Dar a rămas, săraca, așa, cu urmări” spune Iovu Biriș.
De atunci Ana Biriș este în tratament, cu fișă medicală.
- „De luat, n-or putut să ne ia nimic până la urmă, am mers la judecată și am arătat că nu era legală executarea, că nu aveau drept asupra bunurilor și animalelor din sălaș. Dar am suferit toți, toată familia. Cât de coruptă e țara asta, adevărut tot trebuie să iasă la iveală. Cu minciuna nu poți să trăiești”, a adăugat Iovu Biriș.
- Nicolae Rad spune că se împlinesc 10 ani de la acea nenorocire. ,,Maica Domnului a vrut să fi altfel decât intenționau colțeii și Ana lu Biriș a fost salvată din ștreang. Dar cazul a făcut prăpăd, pe Bota Vichente l-a terminat, Miculiță Toader a făcut atac și e paralizat în cărucior, Tolan Doru a făcut infarct și a murit”spune Nicolae Rad despre suferința oamenilor.
Nadășul, un experiment al retroceedărilor…
În urmă cu 15 ani, Nadăşul, un sat din judeţul Arad, a fost retrocedat aproape în întregime, cu tot cu păşuni, fâneţe şi pădure, unei familii care pretindea că este, în baza unui testament, moştenitoarea grofilor ce deţinuse satul la început de secol XX. Aş spune că povestea cu grofi a rămas doar în scripte, dar satul arădean Nadăş este un exemplu care răzbate dincolo de filele istoriei. Chipurile nişte urmaşi ai vechilor grofi care au dominat Nadăşul şi împrejurimile lui şi-au găsit obârşia şi s-au năpustit asupra gliei nădăşenilor. Cu puterea dată de fel şi fel de documente pe care s-au pus sigilii şi ştampile ale instituţiilor statului, au mers ca un tăvălug peste sat pentru a-şi lua averea. N-au ţinut cont de nimic, nici de cimitir, nici de casele oamenilor, nici de biserică, nici de bătătura cu animale, nici de pădure. 8700 hectare de pământ erau un atuu prea mare pentru ca familia Colţeu să se împiedice de 1200 de nădăşeni. Povestea Nadăşului a prins vechime, 20 ani, şi a uluit întreaga ţară. A ajuns şi la Făgăraş unde un judecător ar fi trebui să-şi pună explicit îndemânarea şi priceperea pentru a destructura o întreagă filieră de tip mafiot. Numai că aici au fost date termene unul după altul în aşteptarea dosarului de la DNA Timiş. Iar de la Făgăraş, dosarul ,,Nadăş” a luat drumul altor instanţe. La această năucitoare retrocedare a satului Nadăş „au pus umărul” un notar şi mai mulţi judecători arădeni, ale căror nume apar în mai multe dosare, ca într-o confirmare a faptului că, pentru unele persoane, tentaţia corupţiei este (aproape) irezistibilă. Cazul Nadăş se mai judecă şi în prezent deși DNA a dovedit că este fals certificatul de moștenitor.
Un notar şi un testament fals
Povestea a început în 2002, când în faţa notarului arădean Adrian Vlai se prezintă soţii Mihai şi Viorica Colţeu. Aceştia solicită, în baza unui testament, să le fie eliberat un certificat de calitate de moştenitor, în urma decesului Ecaterinei Mairovitz, pe care o îngrijiseră în ultimii ani de viaţă. Femeia, susţineau soţii Colţeu, le-ar fi lăsat moştenire bunurile ce aparţinuseră familiei grofului Iosif Grosz, a cărei unică moştenitoare Ecaterina Mairovitz se pretindea. Doi martori, unul născut în 1930, altul în 1932, sunt aduşi la notar, spre a susţine spusele familiei Colţeu. Ambii îi ştiau pe soţii Colţeu, unul dintre aceştia, fiindu-i lui Mihai Colţeu coleg de şcoală. Martorilor, notarul le solicită, se pare, doar să ateste faptul că Ecaterina Mairovitz, cea îngrijită în ultimii ani de soţii Colţeu, ar fi fost una şi aceeaşi persoană cu Ecaterina Mairovitz , nepoata soţiei grofului Josif Grosz. Şi de aici începe, practic, odiseea controversatului caz Nadăş. Pentru că, ignorând evidenţele relevate de actele de identitate ale celor doi martori şi eludând conţinutul unor înscrisuri din arhivele Statului, notarul Adrian Vlai le eliberează soţilor Colţeu certificatul de calitate de moştenitor solicitat. În 2014, DNA-Serviciul Teritorial Timișoara deschide o anchetă în Dosarul 1/P/2014 privind legalitatea actelor emise de notarul public Adrian Vlai, precum și a întregii povești care începea să miroasă a corupție.
- „Inculpatul Vlai Adrian, ar fi conceput și emis, la instigarea celor trei inculpați, persoane fizice, cu încălcarea normelor de drept civil și a normelor juridice privind desfășurarea activității notariale, un certificat în care ar fi atestat mai multe date nereale legate de calitatea de moștenitor legal a unei persoane. În perioada 2006-2010, după decesul acelei persoane, certificatul respectiv le-ar fi permis celor trei inculpați, în calitate de moștenitori: reconstituirea în mod nelegal a dreptului de proprietate pentru suprafața de 8.743 ha teren cu vegetație forestieră, pășuni, teren intravilan, situat pe raza administrativă a localității Nadăș, județul Arad; restituirea în mod nelegal a unei clădiri cu 6 apartamente și terenul aferent, situate în municipiul Arad” se arată în Rechizitorul DNA.
DNA a evaluat și un prejudiciu de 27.500.000 euro, valoarea terenurilor extravilane, păduri, pășuni etc. și aproape 5 milioane lei obținuți din exploatarea lemnului și din subvențiile obținute fără drept, sume pentru care Ministerul Finanțelor și Primăria Tăuț au intrat în procese pentru recuperarea prejudiciului. Prin Încheierea penală nr. 415/21.12.2016 Curtea de Apel Timișoara dispusese anularea Certificatului de moștenitor nr.5/2003 și a actelor subsecvente, decizie confirmată prin Încheierea penală 603/9.06.2017 definitiv de Înalta Curte de casație și Justiție.
Nu toți corupții au fost condamnați
Cazul a trecut prin zeci de instanțe, împricinații au bătut drumul de la Ineu la Arad, Brașov, Făgăraș, Timișoara, București, până la Balș și Slatina, au făcut greva foamei, au organizat proteste, au găzduit forumuri împotriva retrocedărilor ilegale. Doi magistrați care au judecat și în dosarele Nadășului au fost condamnați în alte cauze pentru corupție: Florița Boloș, condamnată la 7 ani închisoare cu executare, respectiv, Aurel Tripa, condamnat la 2 ani cu suspendare pentru luare de mită. Din 2013, nădășenii sunt apărați de avocata Vasilica Coroiu de la Baroul București. Sute de termene de judecată, dosare soluționate în favoarea sătenilor, dar procesele continuă. În prezent, dosarul se află la instanțele din Brașov.
Istoria Nadăşului
La începutul veacului XX, satul, cu cele peste 8 000 de hectare ale sale, e dobândit la licitaţie de groful Josif Grosz. În 1910, acesta se căsătoreşte cu Elena (născută Weisz), din căsătoria celor doi nerezultând niciun urmaş. În urma exproprierilor ce au avut loc în intervalul 1913 – 1921 şi ca urmare a vânzărilor de pământ către localnici, proprietatea grofului Grosz se împuţinează cu aproximativ 4 000 de hectare. Când rămâne văduvă, Elena Grosz – Weisz vinde succesiv ce îi mai rămăsese, adică în jur de 4 700 de hectare de pădure, către o societate. „Forestiera Nadăş”, ce aparţinea în procent de 80% unui anume domn Micloşi. Din proprietatea „Forestiera Nadăş”, pădurea ajunge, la naţionalizarea din 1948, în proprietatea Statului român. Văduva grofului Josif Grosz s-a stins din viaţă în 1955, în Israel, la patru ani după sora sa, mama Ecaterinei Mairovitz, succesiunile după cele două femei fiind dezbătute în străinătate.
Grofii Făgărașului
Despre grofii de atunci, dar şi despre ,,moştenitorii” lor de azi nu sunt străini nici făgărăşenii, dar memoria le-a fost împrospătată atunci când cazul Nadăş al Aradului a fost judecat la Făgăraş. Bătrâii satelor făgărăşene vorbesc şi astăzi cu sfială despre grofii care le-au stăpânit pământurile. Erau numai câteva familii care dominau Ţara Oltului de la Turnu până la limita Bârsei cu dealurile Perşanilor. Aveau mult pământ, iar făgărăşenii din ţinut erau iobagii acestora. Haiducul Andrei Budac din Cârţişoara a fost unul dintre făgărăşenii răzvrătiţi ai începutului de veac XX care a avut curajul de a se pune cu ei. Şi pentru că nu s-a limitat la blidul din faţa sa, a fost ucis de jăndarii puşi de grofi. Sătenii i-au răsplătit faptele închinându-i o baladă care s-a păstrat peste timp cântându-se şi astăzi. Teleki, Foldvari, Ieraru, Chiorniţă, Bereski, Petki, Deak, Keszei şi încă pe atâţia au pus jugul pe ţăranii români şi nu l-au mai lăsat multă vreme. Badea Cârţan, tot din Cârţişoara, a desluşit povestea grofilor atunci când s-a dus, pe jos, să-şi caute originile până la Roma. Schimbarea a venit abia la 1921 când a avut loc prima reformă agrară, iar sătenilor li s-a împărţit pământ din moşia grofilor, iar aceştia au fost despăgubiţi. O a doua împroprietărire s-a înregistrat la 1945, de această dată din pământurile statului. Sunt documente care atestă aceste despăgubiri. Povestea grofilor a fost lăsată în urmă, iar ţăranii făgărăşeni şi-au făcut viaţa în funcţie de pământ. A durat câteva decenii după care toată averea le-a fost din nou luată, de data aceasta de comunişti. După 1989 a venit alt tăvălug. Pământul, glia strămoşească, n-a plecat niciunde, niciodată, a stat martor la tot ceea ce a trecut peste el. Grofii, comuniştii, democraţii, sau alţii care vor mai fi nu sunt decât amprente care umbresc averea strămoşească. (Lucia BAKI)
