Pentru comunitatea ortodoxă din Șercaia a fost zi de sărbătoare marți, 6 decembrie a.c. Tineri, femei, bărbați și copii au îmbrăcat haine românești pentru a se bucura împreună de praznicul Sfântului Ierarh Nicolae, hramul bisericii ortodoxe din localitate. Evenimentul a început cu Sf. Liturghie, urmat de un parastas în cinstea preoților care au slujit comunitatea de-a lungul vremii și s-a încheiat cu Taina Sfântului Maslu la care a participat un sobor de preoți din Țara Făgărașului. Evenimentul a fost încununat cu o agapă care a avut loc la Fundația Diakonia.
Istoricul bisericii
,,Parohia Șercaia datează odată cu elementul românesc. Cea mai veche biserică cunoscută în documente, ce purta hramul ,,Sf. Nicolae”, a fost ridicată în Șercaia de un negustor din Muntenia (bulgar sau sârb), pe nume Slavostaicovici, în anul 1702. La biserica unită din Șercaia mai exista o inscripție în românește și grecește, amândouă cu litere chirilice, înnoită de părintele Valeriu Crișan și așezată pe un perete al pridvorului de sub turn: ,,Celui ce aduce jertfă stăpânului a toate: Pusă pentru pomenirea numelui mieu, celui de atuncea: Marcu Șlavon Taiciovici: celui ce au lăsat banii la biserica lui Dumnezeu: pentru a sa fără de moarte pomenire”. Biserica ridicată la Șercaia de negustorul muntean primește în 1793 un clopot donat de un sas. Până după împroprietărire s-a ridicat un preot din sânul lor, cu puțină învățătură, absolvind doar un curs pentru ,,moraliștii”. Până târziu, spre mijlocul secolului XX, satul a fost împărțit geografic și confesional în două cartiere: ,,cartierul săsesc” și ,,cartierul românesc” sau ,,România”. În ,,cartierul românesc” țăranii trăiau în multe lipsuri și umilințe. De aceea, când statul austriac le-a promis pământ din ferma Șercăii, au acceptat în timpul anilor 1806-1807 să-și schimbe credința, ca în multe alte sate din Transilvania. Ei au trecut la religia greco-catolică împreună cu prima biserică ridicată de negustorul muntean. Pe locul ei vor ridica în anul 1899 actuala biserică greco-catolică ce va purta un nou hram: ,,Sf. Gheorghe” explică parohul Lucian Streza.
Biserică arondată parohiilor vecine
,,Faptul că între anii 1760-1762 ortodocșii din Șercaia nu au avut preot și poate nici în veacul al XIX-lea, a contribuit mult la împuținarea lor. Începând cu anul 1850, românii care au rămas ortodocși în Șercaia, aparțineau de parohia Părău; de la 1855 până la 1880 de parohia Hălmeag; de la 1881 până la 1890 de parohia Grid; de la 1891 până la 1900 de parohia Șercăița; de parohia Grid au aparținut din nou de la 1901 la 1915. Începând din anul 1915 au fost afiliați la parohia Șona. Prin anul 1850, puținii ortodocși își vor construi, cu greu, o bisericuță, ,,ghemuită în margine de drum, simbol grăitor al vremurilor de bejenie și al zilelor de întunecată viață națională”, cum spunea preotul Vasile Stoicanea.
Icoană păstrată de la 1842
,,Această bisericuță care păstrase hramul ,,Sf. Nicolae” nu mai există, pe locul ei fiind construită o casă frumoasă, cu etaj, care înflorește la margine de șosea. De la ea ne-a rămas însă o icoană cu chipul Sfântului Nicolae, ocrotitorul ei, pictată pe lemn, în 1842. Restaurată, ea ocrotește cu sfințenie biserica unde azi ne închinăm și este piesa cea mai valoroasă din biserica noastră. Biserica ortodoxă din Șercaia a fost declarată de matcă abia în anul 1923, la intervenția preotului Vasile Stoicanea, în acel an, administrator parohial. În ziua de 24 iunie 1925 s-a pus piatra de temelie pentru clădirea noii biserici a Protopopiatului. Biserica a fost sfințită pe 8 noiembrie 1928, de Mitropolitul Nicolae Bălan împreună cu un mare sobor de preoți și sute de credincioși. Biserica e construită în stil bizantin, în formă de cruce, cu două abside laterale și absida principală, altarul. Naosul spațios este despărțit de pronaos prin cei doi pilaștri ce susțin balconul. Aceasta are o singură turlă în formă octogonală, iar baza turlei este încinsă cu un brâu. Pictura bisericii a început în timpul și cu strădania preotului Munteanu Adrian. A fost pictată în tehnica ,,fresco” în perioada 1988-1991, de către pictorul Nicolae Țolea și a fost resfințit de Mitropolitul Antonie Plămădeală, pe 27 Octombrie 1996, în timpul preotului Ioan Buta. Iconostasul de lemn de stejar sculptat este împodobit cu icoane pictate în cel mai pur stil bizantin. În toată lucrarea, ansamblul pictural predispune la rugăciune, contribuind la înălțarea și zidirea sufletească a credincioșilor. După anul 2000 s-au continuat lucrările de înfrumusețare: fațada, acoperișul, strănile, parchet, sistem de încălzire și iluminare, amenajarea și poavazarea curții, construirea Monumentului eroilor, camera pentru lumânări. În anul 2013, la 13 octombrie, biserica a fost a treia oară resfințită și s-a pecetluit și sfințit Masa nouă a Sf. Altar de către Înaltpreasfințitul Mitropolit Dr. Laurențiu Streza, împreună cu un mare sobor de preoți și sute de credincioși. De asemenea, a fost sfințit Monumentul Eroilor cu ceremonie militară” a spus Lucian Streza, parohul comunității ortodoxe din comunitate și slujitor la altarul bisericii cu hramul ,,Sf. Nicolae”.
Preoți slujitori
De-a lungul vremii, în biserica cu hramul ,,Sf. Nicolae” din Șercaia au slujit protopopii Vasile Stoicanea (1924-1930), Valeriu Judele (1930-1940), Chirion Marcu (1940-1946) și Gheorghe Ivașcu (1946-1949). În perioada 1946-1949 biserica a fost administrată de preotul Gheorghe Ivașcu din Hălmeag, preotul Corneliu Pop din Părăuu și Valeriu Boeriu din Grid. Preotul Valeriu Crișan trece de la biserica greco-catolică la cea ortodoxă și conduce pentru prima dată parohia ortodoxă reîntregită (1949-1954). Urmează apoi preoții Gheorghe Ivașcu (1954-1969), Gheorghe Grindu (1969-1972), Mircea Damian (1972-1975), Roșca Ioan (1975-1982), Munteanu Adrian (1983-1990), Traian Rogoz (1991-1995), Buta Ioan (1996-2001) și Streza Gheorghe Lucian din anul 2001 și până în prezent. (Ștefan BOTORAN)
